Gogyohka

a fost adus pentru un scop
să-i înveţe cum se moare
pe mica planetă
care era un animal imens
unde se trăia veşnic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergând după noi

la pamplona oamenii aleargă un animal cald,
nişte coarne, tropotul de copite înghesuit în carne.
se zice că se bucură, sunt liberi şi drepţi,
prigonesc fricile care tremură şi fug.
mulţimile şi le subordonează şi progresul începe
de unde frica agonizează într-un mod umil,
în bătaie de joc, în bătaie de viaţă.
nu se delimitează eroi, hoardele acestea
nici nu au vreun staroste, nici vreun scop.
animalul moare după ce s-a răspândit în fiecare.
cine a spus că animalul moare...

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ţinea pastila

de iod în mână şi se întreba
dacă a fost vreo explozie
el nu auzise pentru că dormea
cu dopuri în urechi şi ar fi inutil
să bubuie
ceva în apropierea patului
lângă seiful unde depozitase
mica pastila de iod care ar rezova
problemele ridicate de radioactivitate
o ţinea în mână
şi era hotărât s-o înghită cu puţină
apă sau bere neagră şi rece
nimeni nu poate fi vătămat de o
o
o pilulă
mică era imaginea din cap
cu tabloul chimic în care era plasat
iodul cel împricinat de oameni
sau l-au scos de pe tabloul
cu elemente chimice în ultimii ani (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-ntinsa mea planetă

Pe-ntinsa mea planetă
Îmi cânt mereu aceeaşi iubită...
Nu stau la soare sau la umbră
Dar vreau să fie veşnic fericită.

Nu ştiu de ce mă iubeşte... nu...!
Sau poate a fost un vis aievea.
Pe-ntinsa mea planetă
Te vreau iubită-ntre iubite.

Un nor în depărtare
Se-arată printre stele
Iubito tu!... acuma unde eşti
Să îmi citeşti o mare de poveşti?
Sărmanul "eu-l" din mine
Şi-a dus speranţa până la sfârşit
Dar în sufletul tăcut fără de urme
Îşi găsise inima străpunsă de un cuţit...

O...! Viaţa mea fără de tine
Nicicând nu va sta ascunsă
Căci am găsit atâta dor în mine
Pentru un foc aprins de viitor.

poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îl car în spate

până la patul extensibil şi-l depun
alături de alţi doi domni aliniaţi
care visează democratic în consens
mă cutremur când văd valizele
cu mâinile aproape ieşite
sunt liniştit când constat
că e o adevărată operă de artă
macabră şi pentru haina neagră
cu pantaloni vărgaţi care a deschis
uşa unde sunt păstorul care păzeşte
mica turmă de şopârle întinsă pe pat
se retrage cu o oarecare îngrijorare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui alcoolic

A fost adus la internare
În scop de dezalcoolizare;
Au hotărât să-l opereze,
Ca spirtul... să-l recupereze.

epigramă de Vasile Brânzan din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îmi vine să fiu din nou copilul
care am fost şi care încă mai sunt
să sparg geamurile vecinilor de la parter
cu mingea de fotbal sau cu o piatră
aruncată cu dibăcia din copilărie
vreau să-i bat pe duşmani
îmi doresc să redevin băieţelul
bătăuş şi fermecător şi să sărut fetele
să colecţionez timbre şi cărţi
să-mi visez în fiecare seară colegele
vreau să fiu din nou copilul ăla
care am fost şi care încă mai sunt
să plimb fetele pe bicicleta pegas
zburând până la stele
îmi doresc să fiu criticat
pentru nerealizarea planului
la sticle, borcane şi fier vechi
în faţa detaşamentului de pionieri
să-i scriu bileţele de iubire comandantei de detaşament
să-i spun că o iubesc mai mult pe ea
pot să fiu din nou acel copil?

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frământări de limbă

Doamne,
Ştii Tu oare
ce mă doare
când nu-i soare?
Mă doare,
când văd cum moare,
moare om
şi moare floare.
Doamne,
unde am fost,
unde ne-au dus!
Cum am fost,
cum am ajuns!
Dacă ştii,
dă-ne răspuns!

poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost traduşi

Din perioada juvenilă
Ba încă mai dinainte
Am fost traduşi aici
Pe o planetă înadins
Cu un scop încă neclar
Într-o natură cu nevoi
În univers neprietenos
De aia căutăm tălmaci
Ca să dezlegăm mistere
Ca să rezolvăm enigme
Chiar de venim de nici unde
Şi mergem spre nicăieri
Totuşi să avem chemări
Spre cunoaştere şi iubire
Spre desăvârşire şi adevăr
Spre voinţă şi dreptate
Şi iarăşi veşnic căutăm
Răspunsuri la întrebări
Din conştient şi sub el
Şi iar ne căutăm dascăli
Şi iarăşi căutăm interpreţi
În schimb avem intenţii
Şi premoniţii drept călăuze
Să atragem spre noi lumina
Să reproducem lumina
Să o traducem intrinsec
Să trăim în lumina ştiinţei.

poezie de David Boia (2 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reciclat copac

tăiat şi dus în austria pe calea
ferată dintr-o mină închisă
ecologic a fost adus sub formă
de dulap cu instrucţiuni în pachet
asamblat de cumpărătorul
neavizat ţine cheiţe şi şurubelniţa
conform normelor reciclează
un copac-dulap cu sertare
strânge ambalaj pentru omul
sărac învelit în cartoanele
din copacul sub care a stat
în tinereţe la berea rece autohtonă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă în corzile

vocale şi mişcă o arie protejată
fără să-i lipsească masca
de piatră adusă din frunzele verzi
nu mişcă la orele de solfegii

trage cu echerul locul din spaţiu
unde îşi întinde corzile vocale
suprasolicitate de trăirile intime

melodia unde a plonjat îl duce
pe serpentinele unui pământ oval
bun pentru odihna de la malul mării
unde a întins nisipul stropit cu rom

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit că sunt de pe această planetă. Nu eu am ales-o, însă o planetă e o planetă. Am fost născut în Franţa, însă aş fi fost fericit dacă mă năşteam în Senegal, în România ori Japonia. Nu-mi pasă. Această planetă e în acelaşi timp mare şi mică, dar eu fac parte din ea.

citat din Manu Chao
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a murit moartea

şi eu voi dăinui alături de tomuri grele
unde sunt cadavre de idei transformate
în poezii unde mi-am lăsat ochii
hăituiţi de vulturi în noaptea de cruce
unde am bătut moartea într-un cui
creste de versuri mi-au crescut
în pana măiastră contemplu noaptea
mă simt veşnic cu braţele mistice
care scriu versuri zi de zi în spatele
perdelelor lungi ce mângâie foile
sfios privesc nemurirea din pragul uşii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii tu oare ...

Ştii tu oare

ce mă doare

când nu-i soare?

Mă doare

când văd cum moare,

moare om şi moare floare.

Moare sufletul în om,

moare şi poama în pom.

Moare tot ce este viaţă,

Planeta Pământ îngheaţă.

Îngheaţă întregul Univers,

haosul este imens.

poezie de Dumitru Delcă (1 mai 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

lacrimile mele duse de vânt
fac o mare pentru femeia iubită
iar valurile o să-i sărute gleznele
de mâini o să-i leg stelele
şi luna o să i-o strecur în păr

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea e cea mai grea pierdere. Pentru că, dacă nu e o renunţare, atunci e sentinţă. De cele mai multe ori, despărţirea doare, pentru că ne învinuim că nu am iubit îndeajuns sau îl învinuim pe celălalt că a plecat, înainte să fim măcar încă o bucată de viaţă, fericiţi, împreună. Despărţirea doare şi pentru că nu ne iertăm. Nu ne iertăm, pentru că nu i-am lăsat să ştie cât i-am iubit. Nu le-am arătat, îndeajuns de mult, iubirea noastră. Nu pe cât am fi putut. Sau nu pe cât ar fi avut ei nevoie. Şi, de aceea, doare pe atât mai mult. Lecţia de viaţă este să nu amânăm a ne arăta iubirea. Despărţirea mai poate fi un jaf al destinului: atunci când acesta îţi răpeşte sufleţelul iubit. Când spun asta, mă gândesc la moarte. Moartea omului iubit. Partener de viaţă. Copil. Părinte. Frate. Animal de companie. Poate, o preţioasă Lecţie de Viaţă este că acele suflete care pleacă nici nu erau menite să ne fie alături o viaţă întreagă. Poate, Menirea lor a fost să ne înveţe ceva. Să ne înveţe DORUL. Să ne înveţe regretul; acel regret care ajută la înălţare. Poate că menirea lor a fost, doar, să ne iubească. Să ne facă "să ştim cum este să fii iubit".

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

trăia din poveştile scrise
şi plonja în toate istoriile
apoi se revigora
sub cascada de flori,
focul exista în fiecare pagină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-i mulţumim lui Dumnezeu! De unde ştim, poate că ne păstrează pentru un scop anume!

Dostoievski în Crimă şi pedeapsă
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul în alienarea sa nu-şi dă seama că Dumnezeu l-a adus de la stadiul de amoebă la stadiul actual pentru un anumit scop. Există un scop măreţ în spatele acestei evoluţii. Iar scopul este că acum trebuie să vă cunoaşteţi Spiritul, prin care intraţi în Împărăţia lui Dumnezeu.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi (10 noiembrie 1980)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnic pierdut

Parcă veşnic pierdut prin ţinuturi străine,
Blestemat să tot sper la un veşnic peisaj:
Unde nori coloraţi îmi cântă despre tine,
Folosindu-ţi surâsul pe post de mixaj...

Unde soarele veşnic e alături de lună,
Unde stelele toate dansează-n jurul lor,
Unde natura toată nu te crede nebună
Pentru că te grăbeşti s-ajungi în viitor...

Unde bezna există doar în basmele lunii,
Unde sufletul lumii nu face pe nebunul,
Unde dragostea ta nu depinde de unii,
Unde dragostea ta depinde doar de Unul...

Unde eu sunt acelea ce îţi urmează paşii,
Când păşim împreună pe aceeaşi cărare!
Unde timpul, nebunu', nu îşi păstrează aşii
Pentru-al nostru final lipsit de apărare...

Unde lumea şi pacea se-nţeleg de minune,
Unde nimeni nu ştie să trăiască-n trecut,
Unde tu şi cu mine trăim totul pe bune,
Unde nici eu nu sunt veşnic pierdut...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (26 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!