Mana ta

da-mi mana ta
sa ma agat de ea
ca de un vis
sa ma legan de ea
ca intr-un vis
da-mi visul tau
sa-l cuprind ca pe o mana
sa zbor agatata de el
pana pe acoperisul norilor
da-mi mana ta.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da-mi visul tau

da-mi visul tau
sa ma pierd in el
sa ma ratacesc
prin cotloanele lui
sa imbratisez stelele
care sclipesc pe cerul
inimii tale
luna care-ti mangaie glasul
padurile in care cerbii
sorb din izvorul gandurilor
pasarile care se aseaza
pe crengile noptii
da-mi visul tau
sa ma pierd in el.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul si nimic

Mai da-mi o ora din viata ta fugara,
Cat de nebun am fost sa-ti spun
Cum din iubirea noastra de o vara,
Acum isi canta doua flori viata amara
Mergand pe nori, tinandu-se de mana.

Da-mi un minut din timpul tau acum,
Sa-ti arat, poate-ai sa vezi ca sunt
O floare tanara cu sufletul batran,
C-am rasarit in drumul tau ca sa raman
La tine cu tot ce-i mai frumos si bun

Mai da-mi secunda blanda din visare
Cand ma iubeai ca intr-un Paradis,
Cand ma agatai de-un colt de soare
Si-mi promiteai iubiri si vise in culoare,
Poate-a fost totul, dar acum... s-a stins.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de viata

Viata?
Aceasta mare amagire
Uitata in timpul nostru
De catre Dumnezeu.
Nu ascult si nu vad.
Merg inainte
Precum ultimul om
De pe Pamant.
Iubire?
Inexistenta trecuta
Din mana in mana
Pana la epuizare.
Da-mi trecerea
Sa pot asculta inima.
Batai scartaite
In vartejuri
De aer.
Durere fara chemare,
Fara caldura,
Fara lacrimi.
Durere uscata.

poezie de Marilena Mihai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste

Priveste-mi mana
ce usor se-nalta
spre fata ta plecata
inspre a mea
Priveste-mi sufletul
Ce fericit sopteste
Inca o oda, iarasi dragostea

Priveste-mi ochii
Si spune-mi de sunt sinceri
Cand rugaciunea si-o inalta spre eter.
Priveste-ma pe mine
Cum te astept tacuta
Pe banca noatra
Sub inaltul cer.

Mai da-mi o data mana
Sa mai zburam o data
Spre cerul negru-al noptii
Spre luna ce se-arata.

Mai scrie-o data versul
Acesta pe hartie,
Pune argint in pana
Sa tin-o vesnicie.

poezie de Mirabela Lazăr (28 octombrie 2008)
Adăugat de Mirabela Lazăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da-mi mana ta din nou

Da-mi mina ta din nou
Si uita ce a fost.
Sa ne iubim din nou
S-avem pe lume-un rost.

Dami palmele gingase
Sopteste-mi soapte dulci.
Cu zimbete posnase
sa nu ma mai alungi.

Hai vino pune-ti fruntea
Pe pieptul meu din nou
Si limpezeste-ti mintea
Pe drumu-acesta nou.

Mai tinema de mina
Si zi-mi ca ma doresti
Si tot privind la Luna
Zi-mi iar ca ma iubesti.

Si dac-o fi sa ploua
Te-ai stringe iar in brate
Te-o coplesii cu roua
Si voi trai-n sperante

Hai sa fugim iubire
Sa ne-afundam in noapte
Sa punem stapinire
Pe-a dragostelor soapte.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Da-mi mana peste timp
Vorbeste-mi de alta data
Caci nu pot sa-nteleg
Ce rol joc azi in viata.
Vorbesc cu Dumnezeu
Despre visele de ieri
Si nu-mi poate raspunde
Dacat prin lungi taceri

As vrea sa resimt
Dragostea ce-am trait mai devreme
Dragostea cea mare
Ce-alearga-n minutare
Ceas ascuns in artere

Spre necunoscuturi
In galopuri saltand
Ma invart in iluzii,
Dansind und dans absurd
Uneori doresc sa ma piarda ravagii
Sa ma derulez ca un film in imagini.

Invers sa-mi traiesc clipa fada fara culoare
Totusi de urit nimeni azi nu mai moare.
Nimeni nu moare.
As vrea sa revii, timp pierdut incarcat de speranta
In acelasi vis incolor si trist
In care te chem de-o viata.

Sa ma trec prin ieri
Ca vantul printr-o adiere
Sa te simt mereu, sentiment prea greu-
Puls asuns in artere
Alergand continuu
Peste linii dintre transee
Sirmele ghimpate sa le simt pe toate-
Corzi de chitara rebele:
In arterele mele.

Da-mi azi peste timp
Mana ta sa te simt
In suflet si-n gand..

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred, nu stiu, nu inteleg

Iarta daca am gresit,
Astern vorbele rele in fata mea si le marturisesc pe toate,
Nu ai gresit doar tu caci am gresit si eu si ai dreptate,
Si pentru propriul meu bine am mintit.

Dezleaga-ma pe mine de soarta ce mi-e scrisa,
De mana rea de om si nu de mana Lui,
Si sper sa nu mai dau pacatul nimanui,
Si da-mi voie s-ating iubirea interzisa.

Tu Doamne ia pacatul ce n-a fost scris de Tine,
Si da-l uitarii, mortii ci nu la cin' l-a dat,
Sa fie mai ferice, sa fie mai bogat,
Dar Te implor parinte sa nu ma uiti pe mine.

Cuvintele se scriu de teama, disperare,
Si nu stiu daca-i bine, si nu stiu de e rau,
Ajuta-ma pe mine caci sunt copilul Tau,
Si scapa-ma acum de orice cugetare rea, si-mi cer Tata iertare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si, ce-a fost odata?

Da-mi voie sa-ti spun,
Eu nu sunt nebun,
Dar tot ce-ai facut se explica.
Cand eu te mai sun,
Raspunsuri adun,
Adevaruri ce altii refuza sa-mi zica.

Da-mi voie sa-ti zic,
Eu stiu ca sunt mic,
Dar ieri nu parea sa conteze.
De ce nu-mi explic,
Ma lasi? Ma ridic!
Si ochii cu lacrimi pe ura semneze.

Da-mi voie sa-ti spun,
Succes si drum bun!
Sa nu te intorci niciodata!
Puteam sa adun,
Acum pierd pe drum,
Amintiri. Si, ce-a fost odata?

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miniaturi – Furtuna

Furtuna! Tu-mi intanzi o mana mica,
Ti-e teama si te ghemui langa mine
Sfioasa ca un pui de randunica,
Si ploaia, rapaind grabita, vine.
Ti-e parul ud si fata toata uda,
Alergi cu mana calda-n mana mea.
Miroase campu-a grau si-a iarba cruda,
Si tremuri si esti alba ca o stea.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAND INIMII II CRESTE-O MANA

Cand inimii ii creste-un brat,
Intaiul semn pe care-l face
E-o cruce sfanta peste cupa
Ce raspandeste-n lume pace.

Dar mana inimii din piept
Nu este-o mana oarecare,
Ea e nascuta din speranta
Si suferinta de-ncercare.

Si e mosita de un Inger
Ce-aduce cupa pe Pamant
Si-n fata inimii o pune
Cu leacul de iertare sfant.
💛

Agenor Crisan în Toiagul de fier, 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire zadarnica

O mare de apa invaluie sufletul pierdut
In intunericul noptii ratacesc, am cazut
Ajuta-ma sa ma ridic, da-mi din puterea ta
Da-mi o parte din inima care o distruge pe a mea
Invata-ma si pe mine cum e sa fii de gheata
Simt durerea, ranile.. de un an…de o viata
Da-mi verile in care ploaia ne saruta buzele
Verile nesfarsite in care noi, muzele,
Iubeam noptile, luna, confidenta noastra
Veghea imensa peste noi, sfioasa.
Miezul noptii; ceasul nostru de intalnire
Se lasa asteptat, in final ramane o amintire
Acum realizez ce insemni pentru mine
Dar totul e in zadar, un vis, o naruire..
Nu recunoastem nimic si totusi simtim
Ne iubim dar si acum ne mintim.
De ce nu avem putere nici eu, nici tu?

poezie de Larisa Oancea (17 august 2008)
Adăugat de Larisa Oancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alternativa

In desertul din
Sahara
De nisip si soare plin
Umbla - abia tarandu-si pasii,
Ars de sete, un beduin.

Umbla, umbla, fara preget
Cum
Allah porunca-i dete
Arsita-l doboara, il arde
Dar mai mult moare de sete.

Cade in genunchi, se roaga
- Doamne, setea sa mi-o sting
Da-mi un bulgare de gheata
Ca sa-l ling,
Doamne, sa-l ling.

Sau de nu poti da un bulgar
Doamne, a toate indurator
Un pistol sa-mi dai parinte
Ca sa trag sa ma omor!

Nici nu-si terminase ruga
Si-i apare din senin
O fecioara ca din basme
Alba, alba ca un crin.

Trup superb, contur de spuma
Blonda si cu pieptul gol
Cu un sloi de gheata in mana
Si-n cealalta c-un pistol.

Sta
Iosuf si o contempla
Mistuit de dor nespus
Si apoi in genunchi se roaga
Lui
Allah din ceruri, sus.

- Ce sa fac?
Allah ajuta
Unui beduin pribeag
Si invata-ma preasfinte
Sa ling doamne sau sa trag?

poezie celebră de Ion Agârbiceanu din Poezii -Ed Tineretului 1967
Adăugat de Elita
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi s-a întâmplat să ai nevoie de sprijin
şi sa te sprijini cu mana dreapta
pe mana ta stanga?
în momentul acela, cuprinsa de importanta,
mana ta stanga devine o persoana,
ca un om ezita, trage concluzii
despre mâna dreapta.
îşi pune întrebari rapide
la care raspunde singura, gresit.
adopta un punct eronat de vedere,
apeleaza la idei preconcepute.
îşi zice, daca mana asta dreapta
are vreun interes ascuns
şi nici nu a cerut sa o ajut,
numai s-a intins ca o mana
fara discernamant.
pot si eu sa ma intind
dar n-o fac.
astept o cerere politicoasa
sau macar un help
scris in podul palmei mainii acesteia obraznice.
ma intorc totusi la mine,
dezechilibrat pentru o vreme,
ma intreb unde am gresit
de aceste doua maini ale mele
au dezvoltat personalitati diferite
si in caz de nevoie
refuza sa se ajute una pe cealalta
ca si cand ar fi crescute
de o straina.
straina sunt eu.
ele, dupa atata tatonare,
au început să se cunoască.

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atat

Simte mana rece peste sanii tai
si gura dulce de pe gat
inconjurata de vapai
si-atat.

Simte buza calda ce coboara peste trup
si mana mea cea suava cat de cat
si clipele din rai parca se rup
si-atat.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

Doamne tu esti bucurie
in sufletul istovit
de drum
tu esti sprijin si iubire
pentru faptura de lut
tu ne tii de mana
cand pasim pe
drumul vietii abrupt
tu ne astepti cu
bratele deschise
cand ne despartim de trup.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patrate si vieti

Imi plange cenusa din vatra a foc
Burlanele-s roase in tabla de lacrimi
Tavanul e ud si crapat intr-un loc
Iar sufletu-mi moare in groaznice patimi

Podeaua e rece si geamul e spart
Namolul trist si ud imi bate in usa
Varicul piciorului stang sa umflat
Si-n mana mi-a ramas doar o manusa.

Curent nu mai am de opt ani si mai bine
E praful de-un deget pe picapul vechi
Basmaua din cap mi-a ramas de la tine
Si cartile soioase de ghicit-doua perechi.

Imi urla caini-n prag si rup din lemn
Si mie urat, as vrea inaltul sa-l implor
Sa-l huiduiesc ori sa-l blestem...
Caci nici nu sunt dar nici nu mor.

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se-adună-n cuget multe clipe
plutind prin ochii mei apuşi
rasai aevea in simtire
cu ochii tai de dor rapusi.

si mana imi intind spre tine
aproape ca-ti aud batand
o inima infranta-agonic
ce-n mine-o simt incet murind.

si cata departare oare
mai poate fi pana tarziu?
caci si aproape de-ai fi, doare
te vad in vis pe-un mal pustiu.

se-aud izvoarele-n catune
rasuna in ecouri, nopti
e prea-ntunericul taciune
si-mi e strain unde ma porti.

e-atata de aproape zarea
ti-aud clipirea-n zori usor
când chipu-ti unduieste marea
stergand tristetea ochilor.

salbatice-nstelari lumina
la fel, departe ca-ntr-un zbor
un licar, imi apari pe mana
şi-mi scrii cu soapte,-ţi este dor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bratul tau

bratul tau ca o ramura
rupta
poposeste in mana mea
muzica clipei
curge peste noi
bratul meu ca un sarpe
bolnav de
iubire
se incolaceste de inima ta
caut sa pastrez clipa
sa o pun in rama
insa se smulge si fuge
nu conteaza
bratul tau ca o ramura rupta
bratul meu ca un sarpe.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colinda Miorita

Intorcu-se-ntorc,

Iai Domnului Doamne,
Trei cioporti de oi,
Si trei pacurari.
Doi sunt veri primari
Unu-i streinel.
Cei doi veri primari,
Ei se vorovira,
Pe cel streinel,
Ca sa il omoara,
Joi de catre seara.
Iar se vorovira,
Unde sa-l ingroape?
Strunga oilor,
Glasul mieilor
Toporelul lui,
Unde sa il puna?
In mana cea dreapta
Fluierita lui,
Unde sa o puna?
In mana cea stanga
Cand ploai-o ploua,
Toporu-o taia,
Cand neaua o ninge,
Fluierit-a o zice,
Oile s-or strange,
La mormant si-or plange
Cu lacrimi de sange.
-Si te veseleste
Acest streinel
Noi s-o inchinam
D-albai sanatate.

folclor românesc
Adăugat de vanghelis007
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimtamantul

Va veni iarna,miroase a fulg,-
Taranii pun lemne-n soproane,
Si sfintii din mistice taine se smulg
Si incaruntesc in icoane.

Va veni iarna, la munte fac foc
Muntenii uitati de guverne,
Ei care nu au nici salarii, nici loc,
Ci doar existente eterne.

Va veni iarna si apele curg
Tragand dupa sine obarsii
Si-n scurtele zile cu vanat amurg
La geamuri de case bat ursii.

Va veni iarna curat si rapid,
Un rug pe sub brume se stinge
Si gura spre cer daca vreau s-o deschid
As spune, dar gura mea ninge.

Va veni iarna, iubito, e frig,
Un frig ce spre cerga nu mana,
Atata mai pot sa te rog si sa strig,
Da-mi aspra manusa de lana.

Va veni iarna, ba nu, a venit,
Caldura eu n-o voi gasi-o,
Ci trist am sa plec, garbovit, ostenit,
Prin muntii ce canta : Adio !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!