Sfatul din zori

Nu fi aşa oţărâtă, n-are rost să te oftici,
Îţi faci viaţa amărâtă şi te strângi ca un arici.
Crezi că doar tu ai dreptate, deţii adevăr suprem,
Celorlalţi le dai în rate şi le spui că ai barem.

Căinţi multe, cazne grele, desfătare nu prea ai,
Buimăceală, temenele e tot ce mai poţi să dai.
Demnitate, preţuire s-ar părea că n-ai deloc,
Iar când faci o prăznuire îţi joci soarta la noroc.

Ursuză şi urâcioasă, ţi-ai făcut viaţa infern,
Pizmuită, răpciugoasă, ţi-a devenit traiul tern.
Cel de Sus, însă, veghează, vede tot şi ştie tot,
Fă efort, crezi şi cutează, ieşi din starea de netot!

Viaţa trebuie trăită, doar iubire ţi-este scris,
Mai fă un pas, fii cinstită, şi ajungi în Paradis.

sonet de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine faci, bine găseşti...

Bine faci, bine găseşti,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăceşti
vin să te salvez chiar eu.

Pe dealurile tinereţii
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieţii
ai fost mereu cam fudul.

Potoleşte-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ţi trece pe la poartă
şi te vede mânios.

Va fugi să-şi piardă urma,
tu să nu poţi să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentaţii mult prea lungi.

Voi veni să te salvez,
Doar la mine ai cătare,
Ca să-ţi schimb viaţa cutez
Din om mic să te fac mare.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,
Pe cine crezi că mergi să vinzi,
Pe cine-l ameninţi cu moartea
Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?
A cui credinţă sau iubire
Sau curăţie pângăreşti?
Pe cine-nşeli, pe cine judeci
Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare
Că poţi cum vrei să-i faci un rău?
—O, ţie, numai ţie singur
Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine
Tot răul care-l săvârşeşti
vai, vei vedea cu groază-aceasta
Mult mai curând de cum gândeşti!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi în iubire, n-ai ce să ceri. Trebuie doar să faci.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul vieţii

Viaţa trebuie trăită,
Că e scurtă, că e lungă,
Ori că nu e împlinită
Că nu-s bani să îţi ajungă.

Dacă vântu-ţi bate-n pungă
Şi nu poţi lua o pită,
Viaţa trebuie trăită,
Că e scurtă, că e lungă.

Nu spera c-o să te plângă
O soţie sau iubită,
Doar atunci când şade lângă
Lespedea părăginită...

Viaţa trebuie trăită!

rondel de Ioan Friciu (20 mai 2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist când ajungi să faci lucruri doar ca să vadă alţii ce viaţă frumoasă ai. Când îţi pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi că eşti funny, când te duci la bibliotecă fără să pui un status despre ce carte citeşti. Oh, scuze de ultima parte, mă luase somnul scriind. Când o să-ţi dai seama că viaţa se poate opri oricând, o să întelegi şi că scopul ar trebui să fie unul personal: să te bucuri de fiecare clipă şi să te simţi bine. TU, pentru TINE. Amintirile şi trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Şi stii ce e tare?! Că de acolo poţi să le dai play şi să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viaţa ta este aceea în care decizi că viaţa îţi aparţine!

citat din Florin Ristei
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi e ziua...

Azi e ziua cu necazuri, ştiu şi eu ce lumea vede,
ai început să faci nazuri, ochii văd, inima crede.
Prea te-ai depărtat de mine şi tot baţi drumuri greşite,
nasul pe sus de n-ai ţine n-ai avea vorbe ieşite.
Cel ce-aude şi nu crede vine să se lămurească,
întreabă pe cel ce şede ca pândar să te păzească.
Trebuia să vin odată ca să-mi lămuresc părerea,
cât la suflet eşti curată şi cam care-ţi este vrerea.
Am venit şi mi-am dat seama că nu mai meriţi răbdare,
degeaba te-a cuprins teama omului ce nimic n-are.
Ai pierdut toată averea, bogăţia sufletească,
ţi-ai satisfăcut plăcerea, dar a fost numai trupească.
Şi nu ţi-a fost de-ajuns unul, te-ai iubit cu mulţi de-odată,
au, crezut-ai că vreunul s-o mili că nu eşti fată?
Să te fi păstrat fecioară, cea mai mândră dintre ele,
nu tot ce zboară e cioară, mai zboară şi rândunele.
Când puiul cu aţa zboară, degeaba faci temenele,
gândurile te doboară că n-ai destule "lovele".
Trebuia să fii modestă, să mă fi iubit în taină,
dar te-ai cocoţat, celestă, în top "ruşine cu faimă"!
N-are spor nici crezământ cel ce-n lume nu iubeşte,
dragostea e lucru sfânt şi nu se face orbeşte!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori ţi-ai spus în mintea ta că de luni te apuci de sală, te laşi de fumat, începi un nou obicei şi ai eşuat în a ţine această promisiune? De câte ori ţi-ai promis că nu vei mai tolera lipsa de respect şi totuşi nu ai făcut nimic atunci când din nou şi din nou ţi s-a arătat lipsă de respect? De câte ori ţi-ai făcut promisiuni legate de bani, sănătate, iubire şi le-ai încălcat? Crezi că aceste promisiuni rămân fără consecinţe? Cu fiecare promisiune făcută ţie şi neonorată, spui spiritului tău că nu te poţi baza pe tine să faci ce ţi-ai propus şi că eşti o persoană slabă, incapabilă şi lipsită de valoare. Şi ghici ce vei atrage în viaţa ta? Exact oamenii şi situaţiile care îţi vor repeta acest mesaj până când suferinţa ta este atât de puternică încât te face să te revolţi şi să schimbi totul în viaţa ta. Maturitatea înseamnă să îţi ţii promisiunile făcute ţie nu din cauza ruşinii sociale, ci pentru că ştii care sunt consecinţele asupra psihicului şi a fericirii tale.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să stabileşti că iubirea este o prioritate în viaţa ta. Trebuie să crezi că ţi se poate întâmpla şi ţie. Şi cu cât crezi că este posibil, cu atât cresc şansele să se întâmple. Tot ce trebuie să faci este să treci de graniţa dintre locul unde eşti astăzi şi să ajungi în locul unde îţi doreşti să fii.

citat din Lorna Poole
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silas Botwin: Da, sigur, moartea nu e mare lucru şi viaţa e doar bla bla bla.
Andy Botwin: Uite ce Silas, viaţa e doar bla bla bla. Speri la bla şi uneori îl găseşti; dar de cele mai multe ori e bla şi aştepţi bla şi speri că ai avut dreptate în privinţa bla-urilor pe care le-ai făcut. Şi apoi, exact când crezi că i-ai dat de capăt nenorocitului de bla şi eşti înconjurat de cei pe care îi bla, apare moartea. Şi bla bla bla...

replici din filmul serial Weeds
Adăugat de Mircea Filimon
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce dispari ca un ecou
De ce nu eşti ceea ce ai fost
De ce nu mai sunt eu acel erou
Care cândva în viaţa ta avea un rost.

De ce nu mă mai iubeşti cum m-ai iubit
De ce nu mai sunt în vis al tău erou
De ce mă laşi în lacrimi plângând şi trist
De ce mă vezi în tunet doar ecou

De ce nu crezi că totul e etern
De ce nu crezi că dragostea e fără sfârşit
De ce nu crezi că şi eu pot fi demn
Să iubesc zi de zi în infinit

Chiar mă întreb de ce nu vrei să înţelegi
Că nimic în viaţă nu este întâmplător
Iar tu în fiecare zi poţi să alegi
De vrei să fii doar vis sau îndrumător

Decizia nu este bătută cui în cui
Zilnic tot te zbaţi şi tot alegi
Rămâi fidel doar drumului
Şi soarte grele le culegi şi le alegi

Şi zilnic vei fi bătut, dezamăgit
Nu este soarta simplu sunteţi voi
Şi chiar cu zeci de ani dacă ai slujit
Vei fi întâmpinat dar cu noroi

poezie de Robert Botsch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De minţi ori nu

De minţi ori poate nu, minciuni există,
Să minţi că nu-i aşa însă-i păcat ;
Îmi spui că nu mă minţi, ca o artistă
Şi crezi că-ntr-adevăr, sunt împăcat.

Eu, sincer, dau o notă optimistă
La orice adevăr mai complicat ;
Oricât ar fi de greu, tu mai insistă
Să spui doar adevăr adevărat!

De ai ori poate nu minciuni pe listă
Eu nu vreau să le ştiu neapărat
Dar viaţa va părea cu mult mai tristă
Când nu te vei opri din tremurat.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevasta ştie că iubesc?

Ştie ori nu ştie, n-are cine-i spune,
Viaţa este dulce: cu rele şi bune,
N-o să facă zâmbre. cum face mireasa,
Numele-i rămâne: e tot "Prioteasa"!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Griffy, butnarul

Un butnar trebuie să ştie multe despre cilindri;
Dar eu am învăţat destule şi despre viaţă,
Iar tu care te plimbi printre aceste morminte
Crezi că, desigur, cunoşti viaţa.
Crezi, poate, că ochii tăi scrutează întinse orizonturi;
Adevărul este că vezi doar interiorul recipientului în care trăieşti.
Tu nu poţi să te ridici deasupra gardinei
Şi să sesizezi ordinea lumii exterioare,
Văzându-te totodată şi pe tine.
Eşti submers în cofa sinelui tău –
Tabuuri şi reguli şi aparenţe
Constituie doagele butoiului tău.
Rupe-le, risipeşte iluzia
Care te face să gândeşti că butoiul tău este larg şi încăpător cât viaţa,
Şi că tu cunoşti viaţa.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă... niciodată

De-i steaua-ţi binecuvântată,
Şi traiul ţi-e îmbelşugat,
Să crezi că ai putea odată,
Să pierzi tot ce ai câştigat,

Iar de ţi-e soarta blestemată,
Şi viaţa ta e un coşmar,
Să crezi că ai putea odată,
Să fi bogat, miliardar,

De este viaţa-ţi aşezată,
În mediocru şi banal,
Să crezi că ai putea odată,
Să zbori pe cel mai falnic val,

Să crezi că tot ce astăzi este,
Putea-va mâine-a nu mai fi,
Şi tot ce pare azi poveste,
Curând sorocul va-mplini,

Căci viaţa e o mică barcă,
Plutind pe Marea înspumată,
Şi orice îndoieli te-ncearcă,
Să uiţi cuvântul... niciodată...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viaţa amară.
Ai iubit şi bun şi rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.

Ai iubit şi rău şi bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopţi şi câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să ştii,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viaţa tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nţelegi.
De iubit, iubeşti mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinereţea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te opreşti
Te crezi tânără că eşti.

Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc şi dor,
Nu mi-a fost deloc uşor.
Nopţile nu le dormeam,
De iubit îţi căutam.
Ţi-am făcut atâta bine,
Azi îţi baţi tu joc de mine.

Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viaţa fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poţi lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viaţa-ar fi avut alt rost.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glosse

I

Arareori în bucurie
Se strânge lumea laolaltă
Ca să ridice un pahar
Spre-o fericire mai înaltă.

Atuncea însă se sădeşte
Osânda tristei omeniri,
Când până şi-n nenorociri
Durerea ei nu o uneşte.

II

În viaţa care ţi-a fost dată
Cu fapta ta ai fost dator:
Întinde-o largă tuturor,
Iar de-or respinge-o vreodată

Retrage-te-n singurătate
Şi după toate câte vezi,
Dacă-n iubire, nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate!

poezie celebră de Nicolae Iorga (11 februarie 1941)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

I: Chiar vreau să-l descopăr pe Dumnezeu, dar îmi fac mari griji cu părinţii. Sunt totuşi copilul lor. A: M: Tu nu eşti copilul nimănui, părinţii ţi-au dat doar rahatul-corpul, dar viaţa ţi-a dat-o Viaţa sau Dumnezeu. Aşadar, cât de corect este să spui că "Părinţii ţi-au dat viaţa", când de fapt, Dumnezeu ţi-a dat Viaţă - asta ca să nu spun că tu eşti Viaţa - iar părinţii te-au făcut prizonier într-un corp. Chiar şi a spune că părinţii ti-au dat corpul, este fals, pentru că, fără hrană, corpul tău nu ar fi fost. Deci, pământul ţi-a dat corpul. În concluzie, poţi pune părinţii pe primul loc sau îl poţi pune pe Dumnezeu.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost destul

A fost destul, dar tu nu ştii, ce-ar însemna să fii sătul
Şi nici cum e să poţi iubi, vreodată, cum iubeşti acum.
Ştiu, eşti mereu un extremist – prea mult sau prea puţin. Deloc,
Nu-ţi e pe plac că doar exist şi-un act din viaţa ta îl joc.
Eşti "speriat şi imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ţi-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Şi plec cu dânsa la oraş şi-am s-o arunc într-un pârău.
Şi-ţi las în grijă viaţa mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poţi avea, căci ştii că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te ştiu profund nemulţumit.
Oh, nu-ţi ajunge doar un pic. Şi vrei mai mult, nu doar nimic.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ataşamentul de oamenii toxici, dependenţa de obiceiurile nesănătoase, lipsa de încredere în tine însuţi, obişnuinţa de a face compromisuri, comoditatea, autosuficienţa şi mediocritatea pe care le accepţi şi le hrăneşti, gândurile şi atitudinile fataliste, toate acestea îţi determină dezechilibrele din viaţa ta, te îmbolnăvesc şi te îndepărtează de bucuria de a trăi. Este doar în puterea ta să îţi schimbi viaţa, însă nu poţi să faci asta cât timp tu doar constaţi că nu îţi este bine, oftezi, iei o pastilă sau mai bei un pahar de alcool. Timpul trece pe lângă tine şi la un moment dat îţi vei dori să îl poţi întoarce înapoi şi să faci cu totul alte alegeri. Atunci va fi prea târziu, însă astăzi încă se poate. Trezeşte-te!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!