obsedat de iubire
ca de o culoare
despre a cărei singurătate
pot vorbi,
văd suferința imuabilă a soarelui.
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Eminescu
poetului i-am văzut ochii
într-un roi de emoții
deasupra fruntea străbătută
de râuri ca niște gânduri
cu maluri abrupte
peste care trona liniștea sinucigașe
cu sinapse sparte
la libera respirație a timpului
în urmă vocea
străpunsă de singurătate
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul
nu de mult
orașul acesta al lungilor plimbări
te întâmpina cu parcurile sale
astăzi tăcute amintiri în voia nopții,
copacii ademeneau vara
ca pe o tânară înfierbântată în iubire.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cu pânzele în vânt
pe mări agitate
poeții nu se tem
să aducă lumina
pe cer nu au rău de înălțime
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
mărțișor
șirag de petale roșii
cerul împletit
eternitate în pași albi
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
sunt multe de spus
dar atât de puțin timp
există
încât am să mă
împrietenesc cu tăcerea
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poetul
a învățat cândva
să călătorească la marginea
timpului, visează
cerul în culoarea inimii
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
fără zestrea de cuvinte
poetul este orfan
supraviețuitor
al anilor
în care se repetă epoci
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
de pe creste vulturul
cu aripile deschise
plonjează în aerul vopsit cu cretă,
melancolii difuze
în colivia comună
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
sfântă lumină a literelor
imi dai un nou rost,
mă supui minunilor tale,
miloasă cu secundele ce dau putere
timpului să mă măsoare
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în brațele orizontului
culcat în iarbă
citesc în cartea stelară
mersul universului
neîntrerupt de ivirea zorilor
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
aripa păsării deasupra pietrei
ascunde tăcerea,
în linistea nopții se strâng speranțe,
apa devine ochiul
iertări
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în liniștea planetei
oamenii sunt o rana vie,
ea a dat totul și mai mult
noi nu am oferit nimic
i-am luat dreptul la existenta
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
aripa păsării deasupra pietrei
ascunde tăcerea,
în linistea nopții se strâng speranțe,
apa devine ochiul
iertării
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
egoismul meu bea
tăcerea din căni de argint,
asemeni timpului neprihănit
ce măsoară hemoragia secundelor
intre fălcile sale
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranșee fierbinți
am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veștedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din tranșee fierbinți.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinergie
a scrie despre pădure
când tu ești asemeni vântului
ca și cum ai invoca ploaia
la moara secată
dai viață gândurilor
împleticit în ignoranță, pretenții egoiste
îți colorează așteptările,
esti convins că aerul
îți aparține,
în jurul tău repetițiile prind imaginea cuvintelor
ca pe niște cocarde în pieptul lat
te las sa desfaci realitatea în particule.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
cândva muntele
se vărsa în mare
piatră cu piatră
nestăvilita furie a vântului
ca argument suprem
gogyohka de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva
au invocat-o
ca și cum și-ar fi recunoscut vina
democrația era fermecătoare în gând,
se vorbea despre ea, în numele ei,
la ospețe,
au făcut-o prizonieră cuvintelor,
se foloseau de ea
ca de un atribut în toate ocaziile
publice,
nu era accesibilă tuturor,
renunțările succesive
îi stirbeau frumusețea,
eșecurile le aruncau în spinarea ei,
timpul se strângea în poveri,
imnuri triumfale
au condus-o la groapă.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!