România
cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ovidiu Cristian Dinică. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.