Ca oricare...

Ca oricare... am iubit,
Oameni cu suflet de ceară,
Ochi de-albastru infinit,
Sau priviri - cafea amară.
Strâns-am şerpi în partea stângă,
Lângă-al inimii tic-tac,
Ce-au făcut-o să se frângă,
Muşcând-o... fără de leac.

Ca oricare... am plâns nopţi,
Înecată-n lacrimi-sare...
Tot bătând la-nchise porţi,
Rana pumnului mai doare.
Am dat tot, pentru nimic,
Crezând în poveşti cu zâne,
Mi-am dat sufletul "în plic",
L-am luat înapoi... fărâme.

Ca oricare... am căzut,
Pradă gândurilor sumbre,
Când cei care m-au avut,
Au devenit nişte umbre...
Precum gheara pe retină,
Mi-a fost amintirea lor,
Iar durerea, fără vină,
Camarad obrajilor...

Ca oricare... am răzbit,
După-atâtea lupte grele,
Astăzi sunt... om fericit,
Mândră de rănile mele.
Le port ca nişte medalii,
Oferite de destin,
Ale inimii, vitralii,
Ce-a iubit sincer, din plin.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oricare vară din oricare viaţă

Cu inima-n flăcări, macii roşii s-or stinge
Când vara nebună va-ncepe să ardă;
Petale din dor de murit mă vor ninge;
Rănitele vise, cărate-n brancardă...
.
Pustiu mi-este lanul, vipia e munte;
Chiar cerul îmi pare că plouă cu ceară,
Iar hâdele harpii pletoase, cărunte
Îmi biciuie troiţa, topită-n secară.
.
Deodată firavă, timidă, suavă,
O floare-speranţă! E mult? E puţin?
Atât de albastră e mica enclavă
Ce apără calea-ntre jar şi ciulin...
.
Arcaşul din mine ia tolba cea veche
Săgeată cu zâmbet din nori - până-n tină!
Cu dalta sfărâmă-a durerii ureche!
Qui prodest - din lacrimi - amară rutină?!
.
Doboară-n cenuşă Moira cea hoaţă!
Deschide - în stânca lui Sisif - o poartă!
În oricare vară din oricare viaţă
E arsă doar rana! Durerea - e moartă!

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O seară ca oricare

O seară ca oricare...
Nu este ieşită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în faşă
şi-a lor privire trufaşă,
cu nelinişti fugare
şi un dor care doare...
O seară ca oricare
îşi lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
îşi pregătesc de pe-acum,
a nopţii cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeaşi culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care păşeşte uşor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceaţă,
de florile iernii de gheaţă...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
şi-acum, în noapte dispare,
încetişor...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai spus odată...

- Mi-ai spus odată că iubirea,
Mă va găsi când nu m-aştept,
Azi, de mi-ai vedea privirea,
Ai şti că vorbit-ai drept...

Mi-ai spus că roata se-ntoarce,
Ţi-am răspuns: Vorbeşti prostii!",
Astăzi durerea mă stoarce,
Pic cu pic, zi după zi...

Şi-ai avut mare dreptate!
Viaţa-ţi dă ce-ai dăruit,
M-am îndrăgostit şi toate,
Păcatele le-am plătit...

Astăzi am în partea stângă,
Rana, pe care, cândva,
Ţi-am făcut-o eu, nătângă,
Neştiind ce-i dragostea...

Şi doare! Of, tare doare,
Lacrima-mi urlă pe-obraz,
Mă-ntreb, cum ai putut oare,
Să înduri aşa necaz?

Să mă laşi să plec în pace,
Fără-o clipă să-ţi răzbuni,
Sternul trist şi plin de ace?
- Căci cei ce iubesc sunt buni.

-Da, dar cum ai făcut faţă,
Acestor dureri atroce?
Dacă poţi, te rog, mă-nvaţă,
Vor sufletul să-mi sufoce...

- Nu, uitarea nu se-nvaţă,
Nu-i o lecţie... o formulă,
Nu-i niciun şir lung de aţă,
Îl rupi şi iubirea-i nulă...

Uitarea? Nerealistă...
Nu poţi uita ce-ai iubit,
Cât amintirea există...
Doar că... te-ai obişnuit.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Herman Altman

Am mers oare pe urmele Adevărului
Oricare ar fi fost drumurile acestuia,
M-am luat de piept cu întrega lume pentru o cauză
Şi-am sprijinit pe cel slab împotriva celui puternic?
Dacă le-am am făcut voi rămâne în amintirea oamenilor,
Aşa cum am fost cunoscut în oraş în timpul vieţii mele
Şi aşa cum am fost iubit şi urât pe acest pământ;

De aceea nu-mi ridicaţi monument
Şi nici nu-mi sculptaţi bust,
Astfel, chiar dacă nu voi deveni semizeu,
Realitatea sufletului meu va fi pierdută,
Iar hoţii şi mincinoşii
Care au fost adversarii mei şi care m-au distrus,
Şi copii hoţilor şi mincinoşilor,
Nu vor putea afirma în faţa statuii mele
Că au fost alături de mine în ziua înfrângerii.

Nu-mi ridicaţi monument,
Astfel amintirea mea nu va fi pervertită de fii
Minciunii şi ai opresiunii.
Voi fi alături de cei care m-au iubit şi de copii acestora;
Voi rămâne întotdeauna proprietatea onestă
A acelor pentru care am trăit.

poezie de Edgar Lee Masters din epitaf din ANTOLOGIA DE LA SPOON RIVER – editura CORESI, ediţie 2020, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa inimii

Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viaţa amară.
Ai iubit şi bun şi rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.

Ai iubit şi rău şi bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopţi şi câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să ştii,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viaţa tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nţelegi.
De iubit, iubeşti mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinereţea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te opreşti
Te crezi tânără că eşti.

Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc şi dor,
Nu mi-a fost deloc uşor.
Nopţile nu le dormeam,
De iubit îţi căutam.
Ţi-am făcut atâta bine,
Azi îţi baţi tu joc de mine.

Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viaţa fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poţi lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viaţa-ar fi avut alt rost.

poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea...

În amintirea regretaţilor părinţi
Mi-am luat cu durere inima în dinţi...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Şi să croiesc cale fâşiilor din suflet...
Au fost la inimă curaţi şi frumoşi,
Oameni de la ţară, harnici, credincioşi,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viaţa mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e aşa de mare,
Metafora din mine plânge şi mă doare.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mi-a spus niciodată

intră
dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
acum te poţi plimba în voie prin casă
poţi să ştergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viaţa asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
de acum poţi să îţi prinzi umbra subţire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
şi eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar şi aşa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am debutat în literatură cu versuri şi proză la 19 ani. Mă consideram pe atunci un om ca oricare altul, cu toate că-mi apărea numele prin gazete şi unii mă discutau. N-am purtat niciodată lavalieră. Niciodată nu mi-am lăsat mustăţi sau barbă şi cu atât mai mult nu mi-a plăcut să fiu lăţos şi slinos. De boemă am avut şi continui să am oroare. Mă consider şi acum tot un om ca oricare altul...

Zaharia Stancu în Confesiunile lui Darie (1966)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine vin astăzi pe drumul ştiut
Hai, iartă-mi trădarea şi oricare rău
La tine e viaţă oricare minut
Iar vinul, e dulce ca zâmbetul tău.

catren de Gheorghe Luchian D'Aquila (28 decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuni şi stele

Ne-am iubit în ochii lumii,
Sau ascunşi, feriţi de toate,
Ne-am iubit precum nebunii,
Într-o clipă, pe jumate

Ne-am iubit în ploi superbe,
Uzi în suflet, vii sau morţi,
Între zori şi nopţi acerbe,
Între graniţe de sorţi

Ne-am iubit răpuşi, albaştri,
Pe sub ceruri călătoare,
Pe pământ şi printre aştri,
Printre stele căzătoare

Am iubit murind, dar veşnic
Doar iubind am renăscut,
Prin sărutul, care straşnic
L-am simţit... şi cât l-am vrut!

Ne-am iubit precum furtuna,
Eu un tunet şi tu stropi,
Fulgere ne-au fost cununa
În biserici fără popi

Ne-am iubit cumva fantastic,
Fără timp, fără de noi,
Ne-am iubit, iubind artistic,
Ca-n picturi... sinceri şi goi

Ai fost note, portativul,
Melodie într-un trup,
Eu doar vers, tu doar motivul
Ca iubire să-ţi aduc

Ne-am iubit... tu o regină,
Eu... un rege-ndrăgostit,
Ne-am iubit cumplit, cu vină,
Doamne cât ne-am mai iubit!

Ne-am iubit război şi pace,
Ne-am iubit noapte şi zi,
Însă inima nu-mi tace
Şi mai vreau a te iubi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi vicisitudinile zilelor şi anilor, oricare ar fi durata lor, vine ora răsplatei.

citat din Ion I.C. Brătianu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar omul are zece degete la mâini. Taie-i unul. Pe oricare i-l tai, carnea sângeră, rana doare. Îţi moare un copil. Te doare sufletul şi te doare carnea. Doare! Doare!

Zaharia Stancu în Jocul cu moartea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt dragostea este o iluzie ca oricare alta; ea îl va împinge pe om în a-şi sacrifica tot ceea ce el posedă în lume doar pentru a obţine pe această femeie, care în realitate nu-l va satisface cu nimic mai mult decât o poate face oricare alta.

Arthur Schopenhauer în Metafizica iubirii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar eu am avut de trăit

de partea cealaltă n-a fost nimic
atât mă doare
scuturarea florilor de corcoduş
atât mă doare
sufletul păsării decapitate
cu trupul fără viaţă
cum şi sufletul meu
ca o zi anunţată cu ploaie
doar eu am avut de trăit
de cealaltă parte n-a fost nimic
să doară într-atât încât
să-mi ceară înapoi tot zâmbetul florilor
de primăvară şi pe mine însămi
aşa simplu în cămaşa de in
cu picioarele goale
cu părul rebel
fără nimic
cum sunt

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce te doare?

- Ce te doare?
- Nu ştiu... aştept un cititor
de poeme, să-mi spună ce mă doare!!
Aştept pe unul care mi-a fost o vreme
medic specialist în chirurgie cardio-vasculară,
mi-a fost iubit şi avocat,
mi-a fost judecător şi martor,
mi-a fost iubirea cu bisturiul rece
ce mi-a tăiat cordul în două,
şi-apoi şi-a luat un bilet de a pleca în vacanţă
să se relaxeze, după o aşa intervenţie chirurgicală.
- Şi-acum cum te simţi?
- Nu ştiu... aştept să se întoarcă chirurgul din vacanţă!
Simt că mă apasă ceva,
mă doare o bucată de carne
în partea stângă, sub prima coastă
acoperită de sânul sărutat de el
intr-o vreme.... când nu era licenţiat în operaţii
pe cord.
- Ce te doare, ce-ţi lipseşte, poate te pot ajuta!?
- Mulţumesc... dar mă doare inima, de lipsit nu se discută,
o am în piept, şi bate, în rest toate sunt la locul lor.
- Atunci ce pot să fac pentru tine?
- Caută pe acest cititor de poeme
caută pe acest doctor ce mi-a furat iubirea din inimă
şi a plecat cu ea,
lăsându-mă în comă, în incertitudine, în sentimentul de vinovăţie
că am crescut în adâncul inimii, o iubire aşa de mare,
pentru un pumn de ţărână,
pentru un suflet plin de tină,
pentru un om ce şi-a luat dreptul să-mi fure,
tot ce aveam mai bun... tot ce-mi ţinea Sinele liniştit
şi fericit, în pacea Dumnezeului meu.
- Şi acum ce ai de gând să faci?
- Nu ştiu... aştept un cititor divin
să-mi citească poemul
să-mi citească gândul din inima mea
şi poate... mă binecuvântează in timp
cu răbdare... şi cu toată iubirea ce mi-a fost furată
de acel chirurg... stângaci.

poezie de Adelina Cojocaru (21 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare rid al frunţii, fiecare fir cărunt...

(Cine-s eu?)

Fiecare rid al frunţii,
Dovedeşte c-am răzbit,
Atunci când mutam toţi munţii,
Pentru cei ce i-am iubit.

Dragostea le-a fost "eternă",
Plecând, de ea au uitat,
Dar punând capul pe pernă,
Sufletul mi-e împăcat.

Nu eu am jucat un rol,
Şi pe conştiinţă n-am pată,
Astăzi nu privesc în gol,
Ci ei, c-au primit răsplată...

Fiecare fir cărunt,
De pe creştet, aminteşte,
C-am trăit, de ce s-ascund?
Doar trupu-mi îmbătrâneşte.

Sufletu-mi rămâne pur,
Ca un râs de copilandru,
Chiar dacă lumea din jur,
Nu mai are nimic... tandru.

Nu cunosc ce e ranchiuna,
Cu ea nu m-am otrăvit,
Rana n-a fost deloc una,
Dar nu urăsc ce am iubit.

Cuta ce-o port pe obraz?
Glasul lacrimilor mute,
Când, lovită de necaz,
N-avea cine să n-asculte.

Sau dac-a fost cineva,
Îi spuneam senin: "Sunt bine!",
... Şi apoi, pe undeva,
Îmi ştergeam pleoapele pline.

Asta-s eu, dragi cititori,
Un copil bătrân, aş spune,
În calea mea, puţine flori,
Au răsărit pe astă lume...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă a iubi înseamnă a-ţi încătuşa viaţa de fiinţa care te face să suferi mai mult decât oricare alta şi pe care, fără voia ta, o faci să sufere mai mult decât oricare alta, atunci pot spune că ne ţine captivi aici numai iubirea.

Cezar Petrescu în Omul din vis
Adăugat de caitlin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shiraz / outlines

scriind despre medicina bazată pe valori
citind despre valorile tale despre munţii tăi viaţa ta
viaţa ta cea nouă
ascultând pe repeat aceeaşi şi aceeaşi piesă
căutând acel ceva impresionant al fiecărei zile
amintindu-mi de cum ne spunea el
într-o seară de iarnă, poate la fel cu asta de-acum
că atunci când scrii la gerunziu
e ca şi cum lucrurile faptele
oamenii
nu vin din trecut şi nici nu se continuă în viitor
ei rămân perpetuu în ei înşişi,
precum o copilărie de oricare ar fi fost ea
cu părinţi de oricare ar fi fost ei
cu bunicii întotdeauna perfecţi,
perpetuu în ei înşişi
cu vremea iubirii lor mereu în ea însăşi
ca într-o migdală a inimii

poezie de Alina Manole
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pace

Acum, în amurgul meu, te binecuvântez, Viaţă –
şi asta pentru că niciodată nu mi-ai dat speranţe goale,
nici muncă fără răsplată, nici necazuri nemeritate.

Văd, la capătul unui drum dificil,
că eu am fost arhitectul propriului destin
şi, dacă am extras dulceaţă sau suc de pelin din nişte lucruri,
s-a întâmplat pentru că eu am pus dulceaţa sau pelinul în ele.
Când am plantat trandafiri întotdeauna am cules trandafiri.

Desigur, iarna va urma tinereţii mele,
dar tu nu mi-ai spus că luna mai va fi eternă.
Negreşit, mi s-au părut lungi nopţile durerii,
dar tu nu mi-ai promis numai nopţi frumoase.
Am avut apoi, în schimb, parte de unele liniştite.
Am iubit, am fost iubit, soarele mi-a mângâiat faţa.
Viaţă, nu-mi datorezi nimic, între noi e pace!

poezie de Amado Nervo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Malaga

Fără bani...
Zadarnic!
Nimic întipărit pe retina inimii,
În Joia tineretului,
Când un pahar de Malaga
Şi-un "Un, doi, trei, toţi... Malaga!"
Pot spune mai mult decât
Te iubesc.

Mai adevărat şi mai roşu
Ca oricare dintre noi!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!