În amintirea...
În amintirea regretaților părinți
Mi-am luat cu durere inima în dinți...
Ca să mă pot destăinui fără urlet
Și să croiesc cale fâșiilor din suflet...
Au fost la inimă curați și frumoși,
Oameni de la țară, harnici, credincioși,
Astăzi sunt deja în ceruri, la odihnă,
Toată viața mea i-am iubit în tihnă.
De aceea zilnic fac demers
Să le scriu din suflet un crâmpei de vers,
Amintirea lor e așa de mare,
Metafora din mine plânge și mă doare.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.