Din noianul gândurilor mele

Din noianul gândurilor mele
Care vin şi-apoi zboară,
Unul vine şi tot revine
Până se transformă în cuvinte
Şi inimii ii spune si ii tot spune
Să-şi lepede odată învelişul cel de gheaţă,
Să-şi alunge supărarea,
Că iată s-a sfârşit cu iarna!
Să-şi scoată la iveală iar speranţa
Că ii bate din nou la poartă
Soarele şi Primăvara....

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi, soarele găseşte câte un om care să merite, ca el, soarele, să-şi rotească privirea, urmărind omul, până când unul dintre ei asfinţeşte. De parcă şi omul poate fi un soare, iar soarele – o floare care să-şi aplece fruntea sau obrazul înspre el.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine primăvara

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara asta are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara are caii împiedicaţi

Mi se spune, vine primăvara,
în fiecare dimineaţă privesc peste dealuri
şi nici un semn sau poate unul foarte mic,
nişte flori grăbite au început să-şi scoată colţul
chiar la mine-n grădină.

Şi iarba parcă ar da semne,
numai ghioceii aplecaţi zâmbesc
ca după un somn lung şi odihnitor,
noaptea-mi trimite frig şi îngheţ
şi cuvinte bolovănoase la şlefuit.
Primăvara are caii împiedicaţi
şi dimineţile cu genele stufoase pe ochi.

Se va trezi un anotimp sublim,
îl voi simţi cum urcă prin mine
şi voi aştepta tăcut,
prin somn mă străbat încă iernile
şi lupii flămânzi
care-mi urlă-n urechi
dragostea rămasă departe.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum soarele poate face omul să-şi scoată haina mai repede decât vântul, în acelaşi fel, bunătatea, prietenia şi aprecierea îi pot face pe oameni să-şi schimbe părerea mai repede decât orice ameninţări sau dezlănţuiri de furie.

Dale Carnegie în Secretele succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan Burns: În loc să le spunem copiilor cum să-şi planifice viitorul, mai bine le-am spune cum să-şi planifice o viaţă plină de surprize.

replică din Dan in Real Life
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criterii

Tu eşti ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înţeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..

Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toţi chinezii nu încap
Şi vântul îşi ia propria ta formă
De jos până la cap...

Tu eşti ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză şi stele -
Surâde-acum în faţa mea Iisus...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocuri

Prin jocurile noastre, ştiu,
Ce le pornim mereu în seară,
Eu mi-am ales tot ce aleargă,
Tu, florile şi tot ce zboară,
Feline albe, câini şi iepuri,
Îi pun pe fugă să se schimbe,
În frunzele-ţi ce ies prin toamnă,
Că iarna, gerul, stă să-şi plimbe.
La ceasul orelor din zi,
Aleargă şchiopii cei mai trişti,
Cu soarele spre asfinţit,
Ca cei întregi să-şi intre-n roluri,
Feline negre, urşi, coioţi,
Spre pomii tăi să-şi urle pofta
Ca tu şi eu să fim artişti,
În două filme cu amoruri.
Tu ce ai vrea să zbori acum?
Un fulg, un gând sau uliul veşnic?
Te-ntreb, că eu mă vreau mai sus,
Posibil vultur prins de aripi,
De-aceleaşi salve repetate,
Să cad etern de sus în jos,
Iar mai apoi, în sus, departe.

Autor: Mili Dumitru

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o mare necuviinţă ca cineva să-şi înşiruie titlurile şi funcţiunile pe scoarţa unei cărţi. În literatură, numai superioritatea spiritului are curs; aceia care vor să scoată la iveală altele, arată că le lipseşte aceasta.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana fără sfârşit

Oul e infinitul care se multiplică,
îşi păstrează forma perfectă.
Păsările sunt ideea
care iese din inima lui vie,
cu lecţia de zbor în aripi.

Tăcerea rămâne un gest
de împărtăşire a gândurilor;
nu stă la masă,
caută un scaun de timp,
să-şi mărturisească taina-n sărut
înflorind stâlpii porţii.
O bucurie dăltuită-n durere
rugăciunea
spusă de cuminţenia pământului,
domnişoarei Pogany
înainte de a se ridica la cer.

Pe urmele recunoştinţei,
Brâncuşi înduioşat a zidit
mineralele pământului
într-o coloană fără sfârşit,
să-şi sprijine cerul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clujul s-a schimbat

Într-o haină albă albă
Mănăşturul s-a-mbrăcat
iar ninsoarea tot să cearnă
nici acum n-a încetat

albe străzile azi sunt
şi nunge pe trotuare
iarnă e într-un cuvânt
şi nu mai este nici soare

întreg Clujul s-a schimbat
până aici în Mănăştur
cu un chip imaculat
şi în sine atât de pur

iarna iată a sosit
se apropie Crăciunul
chiar ninsoare-a istovit
să-şi mai taie din cer drumul

blocurile liniştite
căciuli albe acum poartă
şi de frig sunt pregătite
să-şi înfrunte a lor soartă

se colindă ziua-ntreagă
şi azi la calculator
dintre noi toţi să-nţeleagă
Isus e Mântuitor

poezie de Ioan Daniel Bălan (15 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu are dreptul ca prin lege sau în orice mod să-şi stabilească singur drepturile excluzând pe cei care produc plus valoare directă, să-şi judece propria cauză, să-şi administreze sau să-şi aloce drepturi, bunuri materiale şi valori pentru sine sau prin/pentru cei care împreună constituie o pătură socială. Privilegiile nu sunt o componentă a democraţiei!

Viorel Muha (decembrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul Iordănitului fetelor

De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Pun busuioc sub perină sau la grindă
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în braţe, răsăritul.

În zorii de zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă n-a proliferat socotitul,
De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Cu busuioc pus sub pernă sau la grindă,

Nădăjduind să-şi găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se adună-n ceată şi merg cu stropitul
– Obicei menit speranţa să le-aprindă –

De Bobotează, să-şi găsească ursitul.

hipersonet de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul iordănitului fetelor

Pun busuioc sub pernă sau la grindă
De Bobotează, să-şi viseze ursitul,
Neprihănitele, sperând să le prindă
Cu Făt-Frumosul în braţe, răsăritul.

În zori-de-zi, cu mintea întreprindă,
Fiindcă nu le-a proliferat socotitul
Cu busuiocul sub pernă sau la grindă,
De Bobotează ca să-şi viseze ursitul,

Nădăjduind să-şi găsească potrivitul,
Din lumea fecioarelor, să le desprindă,
Se-adună-n ceată şi merg cu stropitul
– Obicei menit speranţa să le-aprindă –
De Bobotează, să-şi găsească ursitul.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începutul lucrurilor este apeiron-ul... De acolo de unde se produce naşterea lucrurilor, tot de acolo le vine şi pieirea, potrivit cu necesitatea; căci ele trebuie să-şi dea (să-şi facă) dreptate şi să-şi dea răsplată unele altora pentru nedreptatea făcută, potrivit cu rânduiala timpului.

Anaximandru în Istoria filosofiei. Filosofie veche, medie şi modernă (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anticarul

iau de pe tejghea
o carte
pe care nu ştiu când
o voi citi
veşnic prizonier visului
îmi imaginez că anticarului
îi va fi mai uşor să le strângă pe celelalte,
să-şi numere banii,
să-şi plătească prânzul,
din rafturi să scoată alt volum
ca şi când alcolicii şi-ar turna
dulcea otravă.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepciunea vine odată cu vârsta. De aceea veţi munci până la 70 de ani, în curând. Vor să-şi maximizeze profitul.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

La urechea celui fără minte nu spune nimic, ca nu cumva, de câte ori îi vine, să-şi râdă de cuvintele tale înţelepte.

Solomon în Proverbele lui Solomon, 23:9, traducere de Bartolomeu Anania
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

noră

Nora

Persoana inimii, aleasă,
Trecută de adolescenţă,
Adusă de fecior în casă...
Să-şi scoată mama-n evidenţă.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nime nu va fi-n cămară...

Nime nu va fi-n cămară,
Decât înserarea. Poate
Încă iarna cu-ntristarea
Din perdelele lăsate.

Încă fulgii cu noianul
Înălbirii lor sublime,
Încă streaşina, troianul,
Iar cu-acestea încă Nime.

Iar pustiu să-mi viscolească
Firea mea. Din lac să cheme
Iernile ce-or să-mi albească
Chipul meu din altă vreme.

Spini de gheaţă să-mi înfigă
Anii, când mi-or fi la vamă,
Sobele să-şi mânce frigul
Stivuit până la geamuri.

Dar în clipele acestea,
Stârnind tremur în perdele,
O să intre, dulce veste,
Steaua dorurilor mele.

Lumina-vei la intrare
Albă toată, parcă-ai cerne
Din tării perpetuare
A materiei eterne.

poezie clasică de Boris Pasternak, traducere de Anatol Codru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!