Câte drone sunt pe cer
Sus pe bolta cea albastră,
Nu le număr, dar eu sper,
Să nu cadă-n curtea noastră.

catren de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CANDIDATUL

Cu cravata lui albastră
Minciunind ţara măsoară...
Vai de noi şi steaua noastră,
Să nu-i faci ceva să-l doară?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru electrozi pe spate,
La impulsuri sunt atent,
Sper să am şi rezultate...
N-am venit să fur curent!

catren de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenii ştiu de ce

Merg cumva, uniţi la umăr,
La picioare-s fără număr.

distih de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima albastră

Din liniştea noastră
doar gândul mai cuvântă
lacrima albastră
doar Cerul o mai zvântă.

Din tâmpla noastră
doar versul mai grăieşte
lacrima albastră
doar Luna o iubeşte.

Din inima noastră
doar sângele suspină
poezia castă
doar ţie ţi-e stăpână.

Din iubirea noastră
doar liniştea ne cântă
lacrima albastră
ne este ruga sfântă.

În dorinţa noastră
doar trupul se afundă
lacrima albastră
în tine se scufundă.

Din inima-mi de fată
doar tu cuvânţi cu dor
de vei pleca vreodată
voi şti decât să mor.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preferinţă

Sub bolta cerului albastră
De când perechile se leagă
Femeia-i jumătatea noastră,
Eu unul o prefer... întreagă.

epigramă de Constantin Cristian din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După un timp, maşina albastră ajunse în dreptul reşedinţei tânărului comandant; casa lui era înconjurată de un cordon de jandarmi, gardieni şi poliţişti, care nu permiteau oamenilor sosiţi în număr destul de mare să se apropie prea mult de curtea imobilului. Pentru maşina albastră se făcu totuşi loc de trecere. Lucian lăsă maşina în curte şi coborî, deschizând apoi domnişoarei biolog; body-guarzii coborâră şi ei. Tânărul comandant privi o clipă în urmă; totul i se părea ciudat; nu era obişnuit ca echipaje de jandarmi, gardieni şi poliţişti să-i păzească lui casa. În plus, mai erau şi cei patru body-guarzi... Încercă să se comporte normal, să facă abstracţie de prezenţa tuturor; pe cei patru nu-i putea totuşi ignora, doar erau în curtea casei sale.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAMPANIE ELECTORALĂ CU CÂNTEC

Cântă Dragnea la fereastră
Frumoasă-i Belina noastră,
Iar Iohannis de pe straße:
Cânţi din tei, sau cânţi din case?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

VI

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu, care nu mai ştie câte cărţi a scris

Dac-o-ntrebi - de vrei gâlceavă! -
câte cărţi a scos pe ţeavă,
îţi răspunde peste umăr:
- Fără număr! Fără număr!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dianei când e albastră

Ai fost
născută
pentru
cuvinte

Şi-ai
ratat

Cele
mai
frumoase
poeme
din
Univers

(Mai
păstrez
pentru
final
un
vers)

Ai
dezbrăcat
realitatea

Până
ai
ajuns

Vorba
poetului

La
esenţa trandafirie
a
lucrului
în
sine

Şi
nici
aşa
n-a fost
bine

Nemulţumită

Te-ai
apucat

Să
pictezi
îngeri

Direct
pe
bolta albastră

Când
ai
ajuns
la
Dumnezeu

Te-ai
oprit

Tată

Asta-i
mama
noastră

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (1 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu chitara albastră

– "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt."
– "Da, cu chitară albastră,
Toate-s altfel când eu cânt."

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred şi sper...

Cred şi sper, şi sper, şi cred,
Că sunt liricul aed
Ce-a pus sufletul în rime
Cu iubirea-i să te-anime,
Să te bage în ispită,
Să te facă fericită,
Fără să fie păcat
Fac din vers şi stele pat!

Fac din flori, şi stele, vise
Din adâncuri necuprinse,
Din nălţimi fac şi inele
Ca să te cuprind cu ele,
Să te-ncing la cheutoare
Unde eşti mai arzătoare,
Că sunt liricul aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred...

Ard în firbinte cuvinte,
Literele îmi sunt ţinte
Şi ochesc sub lună plină
Patul de crudă sulfină
Unde noi vom veşnici
Clipa-n care ne-om iubi -
Că-n iubire sunt aed
Cred şi sper, şi sper, şi cred!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Frumoasă e căsuţa noastră,
De sub bolta cea albastră,
Mama, tata, fraţi, bunici,
Trăim fericiţi aici.

Mama-i pâine pâinilor,
Tata înger păzitor.
Drăgălaşele surori
Sunt mereu ca nişte flori.

Suntem ascultătoare fetiţe
Şi vrednice şcolăriţe,
Învăţăm, suntem cuminţi,
Bucurându-i pe părinţi.

poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CUGETAREA BIETULUI VALENTIN

Stau în pat, mă uit la lustră -
Să ţin minte-acest solstiţiu -
Ţeapăn stau, ce exerciţiu...
Oare Dumnezeu mă mustră?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele parcă ne spunea: iată-mă, eu nu sunt simbolul speranţei, sunt chiar speranţa, cât timp mergeţi pe două picioare şi mă vedeţi pe bolta albastră, nimic încă nu e pierdut pentru voi.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,
albaştri toţi oamenii de pe pământ:
şi albii,
şi negrii,
şi cei ca lămâiul,
şi pieile roşii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
şi visul, şi gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
şi chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru şi crezul,
albastră năşia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
şi vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiştea noastră
şi nu se teme de ea
nimenea.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE STELE AŞ PUTEA SĂ NUMĂR CÂND S-APRIND PE-AL NOPŢII CER
Câte stele aş putea să număr când s-aprind pe-al nopţii cer
Şi spre faptul dimineţii, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înşiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica mea dramă de azi

S-a ascuns soarele,
drone pe cerul gri proiectând nostalgie.

În orăşelul străin plin de văduve şi beţivi,
lângă iaz,
imaginea noastră reflectată pe suprafaţa apei, un mic tablou
suprarealist,
o peliculă de teamă strălucind.

Să-mi golesc mintea, să o aduc
la o temperatură normală.
Gata să renunţ sau poate
doar gata de o resetare
care să facă linia din aparate
să prindă curaj, să se zbată ca un peştişor
în undiţa ta improvizată
pentru care m-ai lăsat
să mă trezesc singură azi.

Distruge
armata de drone
de pe cer înainte să pleci,
lasă-mi doar soarele,
doar ştii,
sunt o meteosensibilă,
o iau razna în lipsa lui,
inventez
tot felul de boli,
le trăiesc şi sufăr de parcă ar fi reale,
sau măcar
lasă pisica
în casă,
să se urce lângă mine,
să încălzească
partea ta.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!