Oase

Aruncaţi-mă în mare – jos sub ape.
Înveliţi-mă cu unda rece şi sărată.
Acolo niciun plug nu-mi va atinge oasele.
Hamlet nu va ţine craniului meu discursuri niciodată,
Dusă-i vremea glumelor, iar gura mea e mută.

Prădători cu ochi verzi îmi vor ciuguli globii de sub pleoape,
Peşti roz se vor juca-n juru-mi de-a v-aţi ascunselea,
Voi fi cântecul furtunii, vuietul mării din aproape-n mai aproape
Pe podelele de sare umede şi răcoroase.
Aruncaţi-mă... în mare – jos sub ape.

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi-L pe Hristos şi aruncaţi-mă în iad!

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia mea nu o voi lua de la un om care nu munceşte niciodată, decât cu gura.

citat din Carl Sandburg
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna la rece

cu farmece e-terne bătrânul acesta îşi face din ne
vinovata copilă o puşculiţă de porţelan: rafinat
picioruşele ei patinează pe poliţa
de asigurare a fericirii perverse a monstrului re
condiţionat (?!) înainte cu o
oră la rece ca vremea finită de toamnă să-l bage
cu tot cu durerea din oasele craniului de scanat
după unele gratii – subţiri: trase ca
printr-un inel de logodnă... de forţă minoră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din mare

Stăteam lângă gura sobei singură,-ntr-o sură-negurare:
Auzeam cum ţârâie ploaia şi furtuna vântură suspine,
Cineva a deschis uşa şi s-a apropiat de mine –
Băiatul meu, băiatul meu demult dispărut pe mare.

A tras zăvorul, n-a scos nicio vorbă şi nici n-a oftat:
A apăsat clanţa, a intrat şi lângă căminul cald s-a aciuat.
Bălării ude i-atârnau din călcâie până pe fruntea-naltă,
Iar pe duşumea picurau stropi de apă sărată.

A spus: "Deşi nu-i voi mai revedea niciodată acestui foc vâlvătaia,
Nu plânge mamă, mă dor lacrimile tale curgând ca toamna ploaia.
Undeva deasupra oaselor mele vârtejul valurilor e înalt nespus,
Pentru că trupul meu îi aparţine mării, iar sufletul lui Isus.

Isus care le-a cerut celor din breasla pescărească să-L urmeze,
Care-a ogoit furtuna când luna şi stelele-ncetaseră să lumineze,
Isus care-a mers pe valurile-nalte ale Galileii senin şi liniştit
Mi-a salvat sufletul pierdut din abisul mării îngheţat cumplit.

O, la mii de metri jos sub ape oasele mele-s albe ca zăpada:
Dar sufletul meu, de El salvat, e tânăr şi verde cum e zada:
Nu plânge că valurile şi vânturile bat deasupra mea, acolo sus,
Pentru că trupul meu îi aparţine mării, iar sufletul lui Isus".

poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meandre

Ce-i dragostea? Un joc de nenoroc!
De-a baba oarba-n prima jumătate,
De-a v-aţi ascunselea, către mijloc,
Şi la sfârşit, de-a leapşa pe furate!

epigramă de Marcel Breslaşu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să ştie mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O durere, o mare durere mă cuprinde când văd băieţandri cu picioarele goale jucându-se pe străzi de-a v-aţi ascunselea, cerşetori zdrenţuiţi, un surugiu beat, un soldat care se întoarce din post ori un funcţionar care aleargă cu geanta sub braţ.

citat din Vissarion Belinski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un drob de sare

Un drob de sare,
În liniştea nopţii,
Se zbate, pace n-are,
Lăsat în voia sorţii.

Un drob de sare,
În ochi, de îţi intră,
Ustură tare,
Provocând roşeaţă.

Un drob de sare,
În apă de-l pui,
Te ţine la suprafaţă,
Acolo rămâi.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea

Trupu-i povară. Mirosul de tămâie
te tulbură şi te trezeşti într-o biserică
plină cu oameni, înconjurând un sicriu.
Poate chiar pe fratele tău...

Mai crezi că visezi, că cei din jur sunt fantome,
că din strană răsună melodii de adormit pruncii,
iar părintele dă cu cădelniţa sa de înălţimi,
sus de tot, cercetând cerul.

Nu te teme de morţi, ei nu muşcă
şi nu se mişcă ostentativ prin preajmă,
ci s-au oprit pentru o bucată de vreme,
întârziind asupra unui gând anume, doar atât.

E adevărat că după asta nu mai pot să revină
şi stau bine ascunşi printre noi,
aşa ca în jocul de-a v-aţi ascunselea.
Cine pe cine caută?

poezie de Andrei Langa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din lucrurile de care America are cea mai mare nevoie este să descopere solitudinea creativă.

citat din Carl Sandburg
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea... ne fură viaţa, oameni buni! Şi ne trezim aproape de final, prea târziu să mai schimbăm ceva şi parcă, prea devreme ca să renuntăm la sufletul din noi... iar dacă dragoste nu e... ştim continuarea, nu?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea de-a fi

Rostogolindu-se-n larg
sunetul creşte
odată cu undele mării
înghiţit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spaţiu prea strâmt.
Izbucneşti simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
ruşinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja-vu în oglindă

De când ne jucam de-a v-aţi ascunselea
prin viaţa ta
am rămas în oglindă
o rază prăfoasă
răspunsul tău ecolalic

nu-ţi scoate piroanele
vorbite
din crucea pentru doi

nu le scoate
îţi vor rugini carnea şi oasele

nu le arunca în oglindă
ţăndări
se va sparge în ghinioane fără formă

pe margini cu roşu de mine

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu se joacă actorii de-a v-aţi ascunselea?

Pentru că nu-i caută nimeni.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

eară de vară -
joc de-a v-aţi ascunselea
cu luna nouă

haiku de Elena Ciura
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După Auschwitz

Furia,
incisivă ca o cange,
pune stăpânire pe mine.
Zilnic,
fiecare nazist,
ia, la ora 8:00 A. M., un copil
şi îl prăjeşte pentru micul dejun
la tigaie.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi îşi curăţa mizeria de sub unghii.

Omul este esenţa răutăţii,
spun asta în gura mare.
Omul este o buruiană
care trebuie arsă,
spun asta în gura mare.
Omul
este o pasăre plină de mâl,
spun asta în gura mare.

Iar moartea, obişnuită cu aş ceva, priveşte impasibilă
şi se scarpină în cur.

Omul cu degete roze la picioare,
cu uimitoarele lui degete de la mâini
nu este un templu,
ci o magherniţă,
spun asta în gura mare.
Fie ca omul să nu mai ridice niciodată ceaşca lui de ceai.
Fie ca omul să nu mai scrie niciodată o carte.
Fie ca omul să nu-şi mai încalţe niciodată pantofii.
Fie ca omul să nu-şi mai poată ridica niciodată privirea
într-o noapte blândă de iulie.
Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată. Niciodată.
Rostesc aceste lucruri în gura mare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boii

Nu sunt stele sus, pe crug,
Şi nici peşti în apa mării,
N-avem boi la car şi plug,
Câţi avem la cârma ţării!...

epigramă de George Budoi din Politică şi politicieni (8 decembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa e un joc "de-a v-aţi ascunselea" pe care îl jucăm cu noi înşine, un joc din ce în ce mai rafinat, pe măsură ce creştem.

definiţie de Jonathan Carroll
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delegaţie la mare

Atras fiind de-a mării vrajă,
Cu băi de soare şi nămol,
E-n fiecare zi pe plajă...
Şi ţine marea sub "control"!

epigramă de Taisia Puşcaşu din De la croşetă... la floretă - epigrame (1978)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet cel bătrân

Precum şi domniile voastre
îl ştiam doar pe Hamlet cel tânăr
veşnic tânăr
dar – mare surpriză! – îl întâlnesc pe
Hamlet îmbătrânit
mai bătrân şi mai neputincios chiar decât Lear
din Lumea Shakespeare.
"La ce te gândeşti?" îl întreb.
"A fi sau a nu fi?" îmi răspunde Hamlet
cel bătrân
precum veacuri în urmă
răspundea
întrebând
Hamlet cel tânăr.

poezie de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!