Frumoasa mea te duci
o spun cu glas puternic în viitor
de iubit avem festivalul berii
cad clipele lângă gene și la calc
trosnesc pe palmele întinse
foșnesc pașii tăi și nu mă plâng
trec caii prin prerie miraj de soare
nisip prin iarba rară uscată din ochi
s-o alungi spre râul cu femeia
scăldată din priviri azi zbucium am
consum alcool să nu-mi dezvolt
puterea de a te iubi duios și blând
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nocturnă
Liniste, liniste...
trec cerbii prin ariniste...
Ce zâna le asterne oare
miraj de luna pe carare?...
Auzi-i cum pasesc pe prund
spre râul cu argint în fund...
Frumoasa mea cu gene lungi
paseste lin, sa nu-i alungi...
E-atâta feerie-n vai
si-atâta dor în ochii tai:
Si mi te duci asa curând
norocule duios si blând...
... Poveste din ariniste,
azi zbucium vreau, nu liniste...
poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de Vasilica Ispas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Frunze
Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc.
În palmele întinse le prind necontenit
Așa cum cad, cu pete de soare veștejit.
Cad foșnitoare frunze sau clipele se cern,
Odată la picioare speram să ți le-aștern...
Deopotrivă toate sub talpa mea foșnesc,
Din mâna mea căzute sau dintr-un pom ceresc.
poezie clasică de Eusebiu Camilar din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec pe lângă
colții netezi expuși la soare
capul între umeri îl bag
în timp util să nu dau de gândit
duminicii burgheze pe sfârșit
simt răsuflarea rece pe strada
sumbră ca un ecou milenar
trec pe cealaltă parte a patului
când singurătatea mă copleșește
merg neauzit pe lângă speranță
ocolind clipele fericite cu grija
care coboară pe frânghii în noi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu calc pe cioburi
Pe-ale luminii cioburi, nu calc!
Lumina-n mine se-nfășoară,
Urcând adesea în spirală,
Spre al iubirii catafalc.
Din mine Soarele țâșnește,
Și ca un râu de stele curge,
Nu curge lacrimă, nici sânge
Și deseori se înmulțește.
Pe urma stelelor, trec pașii
Acestui trecător prin lume
Și nu-nțeleg de ce anume
Plâng în surdină cârcotașii...
Ei calcă-n cioburile urii
Și sângerează de dureri,
Căci azi, ca mâine și ca ieri,
Nu înțeleg rostul culturii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori pe degetele timpului
cum ai călca
peste frânturi
de
clipe sfărâmate
calc
străjuindu-ți privirea
pe
palmele vremii
nesățioase
de ați umple
ființa
cu flori de aer
picurând
pe
pervazul amintirii
în flori
cu priviri înflorite
ni
s-au prefăcut clipele
inundate
cu pașii tăi
amesecați
cu fiecare trecere
în parte
vise
flori
pe
degetele timpului
16-01-2022 Mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A presărat nisip peste iarba uscată. "Sunt scântei, nu nisip!" le-a spus celor din jur. Mulțimea a crezut și iarba a început să ardă.
aforism de Valeriu Butulescu din Imensitatea punctului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Te-aș iubi...
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi cum știu doar eu,
ca pe-o floare de aloe,
ca pe însuși Dumnezeu
strig în noapte, strig sihastru,
strig la lună și la cer,
o dorință cu albastru
totul este efemer
zorii plâng și mă ascultă,
plâng și eu în ton cu ei,
sunt o flacără prelinsă,
luminez tristeți de ieri
totul e învolburare,
totul tulbure le văd,
caut o rază, încântare,
caut prin pomi doar frunze verzi
te-aș iubi dar nu-mi dai voie,
te-aș iubi, cum te-aș iubi,
te-aș iubi de bunăvoie,
dacă vrei, pentru că știi...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
pe malul apei, în briza timidă
cu aripile albe
întinse spre soarele blând
execută câțiva pași de dans
două egrete elegante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a culcat
fără să facă focul
lângă copacul doborât
de vântul puternic
nisipul îl pișca de față
sau de mâini la fiecare adiere
gogoloaiele de scaieți
umblau alandala prin prerie
pistolul stătea în teacă
teaca la brâu în partea dreaptă
coioții îl pândeau să adoarmă
să-i mănânce fața sau picioarele
calul fornăia de câteva minute
whisky-ul contrafăcut îi arde gâtlejul
avea o bucată de carne de bivol uscată
și o conservă mare cu fasole roșie
trebuia să aștepte ziua
la orizont se vedea fum și cenușă
micul oraș ardea după atac
vor rămâne numai pietrele
primii coioți au început să se apropie
foamea îi făcea curajoși
ochii alungă umbrele
o bufniță se aruncă după un pui
de coiot pitit după un cactus
îl extrage repede și-și reia zborul de noapte
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenez
desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
și la gene
lungi și negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez și asta
ajung la buze, le sărut
nebunește
desenez tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teii scriu poeme
Teii îngâlbenesc
însângerați de soare.
scriu poeme
cu frunzele lor
peste care trec pașii mei
ca o pană
ce se deschide fără glas.
trec clipele
tam tamuri de tâmple
cu harul lacrimii
uscat în pulbere
și Jiul tot curge
și curge.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș iubi
ca un tânăr cu lacrimi și cu rime
mi-au rămas în urmă durerile
furiile le-am încuiat în sipet azi
să fiu iute ca norii o clipă trec
te-aș iubi prin beznă întotdeauna
ce îmbrățișează noaptea luna
o să-mi fii prințesa din visul otrăvit
vibrând în mai multe feluri
te-aș iubi în fel și chip
te-aș iubi sub fiecare boare
te-aș iubi până
apucăm să ne trezim plângând
ținându-ne de mână pe drumul
ce lung ne așteaptă întotdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
ochiul pe imaș
zburdă prin albul ierbii -
soare lângă pom
haiku de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea prin lumină
! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
știu: în ce parte-oi apuca,
de pașii Domnului voi da
și, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
știi bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
și cred că,-n drumu-mi spre sființă,
timpu-i suiș spre pocăință!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea de nisip
scrisă de poetul de nisip
care s-a îndrăgostit
de femeia
de nisip
era scrisă cu creionul
înțeleptului umbră
în fum
urmă de vis
pe nisipul uitat
sub tălpile ei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ametist lucid declamând
Au murit caii, nechează călării
Fiori de mătase trec prin șira spinării
Se revarsă noaptea peste urbe
Statuile plâng pe străzile curbe
Pe care se plimbă ușor resemnate
Figurile triste cu șeile-n spate
Privind melancolic spre țărmul mării
Cu fața prelungă ca semnu-ntrebării;
De-a lungul plajei luminate și lise
Suspină pierdute și moartele vise
De unde cu zorii răsună duios,
Un cânt de sirenă nespus de frumos
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă caută, prin amintiri, trecutul
Incătușate-n vremea destrămată,
Inchipuiri, prin care tu nu vezi,
Imi mai îndeamnă gândul, câteodată,
Sa pun un braț pe care să te-așezi.
Din ochi tăi, sclipiri să mă adie
Ca un ecou, din magicul zefir...
Mirific zbor, cu fulgi de păpădie.
Din părul tău, o toamnă, să respir.
Să desenez, pe gura ta, sărutul,
C-o altă-nchipuire să te-alint,
Prin nostalgii să caut începutul,
Cu clipele frumoase să mă mint.
Doar sufletul mai are azi, scânteia,
Unui copil, prea greu de părăsit.
Prin ochii lui mai adorăm femeia
Și gândul ne mai poartă spre iubit.
Mă caută, prin amintiri, trecutul,
Ca un răsfăț... în temere cuprins.
Un alt trecut își caută debutul
In părul meu, de-atâtea stele nins.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picătura
umple paharul ticsit de somn
miraj cu văi prin care umblă
vreun nebun de pârâu alb
de spumă cum sunt caii alergați
în nopțile când umblați după iubire
te înalți până la nori urcând
picătura suficient de înșelătoare
rămâi în cârciumă să ciocnești
cupa cu ultima picătură scursă
dintr-o lacrimă de fată neiubită
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al mamei glas
Așa sunt eu,
Precum voi mă vedeți:
Cu ani peste umăr,
Cu brume pe spate...
Așa sunt eu:
Dulce, terestră,
Amară,
Trecătoare...
Adie un pic spre
Toamne în aur,
Spre ploi în petarde,
Spre o scurtă iarnă,
O primăvară...
Adie a viață-n popas
Călătoare...
Tandră,
Mândră in zbucium,
Sfidătoare...
Cu zâmbet pe buze,
Îndrăgostită de un bun sfat,
Cu pas cumpătat...
Mă apropii și caut
Cuvântul deplin, onorat:
Al mamei glas,
Privirea,
Mâna Ei,
Alinarea
Din Casa cea Mare!
Taina de pe urmă
Nu văzui soarele, luna,
O văzui pe mama mea,
Cum îmi împletea cununa
Licăririi sub o stea.
Nu știam cât e de mare,
Fericită-i ori nu prea,
Îi sorbeam din palma-i soare
Apă vie, viața mea.
În sclipirea de pe gene
O vedeam numai pe ea,
Cum plimbându-ne prin ele,
Vlaga vieții ea veghea.
Iar în taina de pe urmă
O privire își lăsa...
O urmam, ferindu-i gândul...
Ei o lacrimă-i cădea!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!