Garnitura filosofică rămâne fadă și neoperantă în afara unei decizii existențiale.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Apocalipsa lui Pavel. Visio Sancti Pavli Apostoli" de Cristian Bădiliță este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Respir fluturi.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am inventat fulgerul.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lectura omoară timpul.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Destinul frumuseții - lapidarea.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am căutat mântuirea și am găsit moartea.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar când e vorba de Iisus, politicul dispare.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mușc dintr-un măr domnesc ca dintr-o dinamită.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin Răstignire, universul ia chipul lui Christos.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
- muzică
- Muzica e rugăciunea care se spune singură.
definiție de Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi plimb javra singurătății în lesă de sârmă ghimpată.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia l-a părăsit pe Platon, iar el, răzbunându-se, a născocit Academia.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem faguri umpluți la naștere cu viață, moarte și singurătate.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil fraged, iubirea mea. Restul e alteritate, simulacru, literatură.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
- cunoaștere
- Cunoașterea nu este decât un efort spre fericire.
definiție de Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am apărut pe lumea aceasta ca un heruvium orb. Am să dispar ca un pițigoi cu aripile tăiate.
Cristian Bădiliță în Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia și-a pierdut autoritatea sacră, rămânând un fel de cenușăreasă a spiritului.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
O cultură rămasă infantil la nivelul semnului nu poate evita confruntarea cu absurdul.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viața însăși. Celelalte depind de circumstanțe.
Cristian Bădiliță în Fructele absenței (2012)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar rugăciunea semnifică absolutul. Căci pe lângă semnificat și semnificant mai există în structura ei, indescriptibilă de altfel, și un Semnificator.
Cristian Bădiliță în Sacru și melancolie (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banala epifanie
Tu, Doamne, niciodată
nu mă plictisești
vorbindu-mi.
Taci și te arăți -
foaia peste care mă plec
se sfâșie lin.
poezie de Cristian Bădiliță din Poeme pentru păsări și extratereștri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!