Plângerea clopoțelului
Micuțul clopoțelul s-a adresat
Odată orgii cu tristețe,
"Tuburile tale, izvor bogat de tonuri,
Îmi trezesc în suflet invidii plângărețe;
Tu ai nenumărate feluri de-a spune
Tot ce inima ta simte și află atâta de ușor;
Și ceea ce tu afli, noi simțim,
Iar când simți, te-atinge-aripa unui dor.
Dar eu, deși compasiunea și durerea
Îmi pot rupe inima-n bucăți,
Scot doar un clinchet dulce,
Iar și iarăși, la fel acum ca și-n alte dăți.
În adâncu-mi sufletul tânjește
După altfel de tonalități a câta oară?
Cine-o să mă-învețe alte ritmuri?
Deși, oricum, ar fi o binefacere amară!"
poezie de Carl Spitteler,Premiul Nobel,1919, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre ritm
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre durere
- poezii despre compasiune
- poezii despre bogăție
Citate similare
Și-încă odată, ca și-n alte dăți, totul se sfârșește
Și-încă odată, ca și-n alte dăți, totul se sfârșește,
Sfârșitul sfârșiturilor, slăvit în Cântarea Cântărilor...
Ar putea mama-soartă împreună cu tatăl-șansă
Concepe o poveste mai rotundă-într-un mai împodobit decor?
Nu: să consideri, înainte de-a avea treizeci și doi de ani,
Că dragostea pe care o simți este mai presus de toate,
Să crezi că scopul este-același lucru cu împreunarea
Și să nu-i găsești vieții tale-un tâlc de-o mai înaltă calitate?
poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre muzică
- poezii despre înălțime
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre calități
- poezii despre calitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

* * *
M-ai îmbrățișat
doar o dată
cu brațele tale puternice,
iar lumea,
din care-am venit,
a rămas suspendată
într-un colț
al minții mele...
Inima ai luat-o
fără să-ntrebi,
sufletul s-a predat
mângâierilor tale...
Taie-mi inima-n bucăți,
eliberează-mi sufletul
din lanțul dragostei
și lasă-mă să plec
înapoi, la ai mei...
Să nu te joci de-a creatorul,
că-l mânii pe Dumnezeu...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre jocuri sau poezii despre Dumnezeu
Premiul Nobel
Premiul Nobel eu l-aș da
Celui care-n farmacie
Ar descoperi ceva
Să ne scape de prostie!
epigramă de George Zarafu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre prostie, epigrame despre premii, epigrame despre farmacie sau epigrame despre Premiul Nobel

Despre iubire
Atunci a intervenit Almitra, vorbește-ne despre Iubire.
Și el a ridicat capul și-a privit
Poporul, și-o tăcere grea s-a lăsat peste ei;
Și cu voce puternică a spus:
Când iubirea îți face semn, urmeaz-o,
Deși căile ei sunt grele și-abrupte.
Și când aripile ei te cuprind, cedează-i,
Deși sabia ascunsă printre pene s-ar putea să te rănească.
Și-atunci când îți vorbește, ai încredere-n ea,
Deși vocea ei ar putea să-ți sfărâme visele
Așa cum vântul de la nord vestejește grădina.
Pentru că deși iubirea te încununează, la fel te crucifică.
Deși te ajută să crești, îți taie multe crengi.
Deși se ridică la înălțimea ta
Și are grijă de ramurile tinere tremurând în soare,
La fel ajunge la rădăcinile tale și le desprinde din pământ.
*
Ca pănușile de porumb te strânge la pieptul ei.
Te lovește pentru a te dezbrăca.
Te cerne pentru a-ți scutura de pleava.
Te macină pentru a te albi.
Te frământă până devii maleabil.
Și-apoi te coace la focul său sacru
Pentru a deveni pâine sacră pentru ospățul lui Dumnezeu, sacru.
Iubirea va face toate aceste lucruri
Pentru ca tu să-ți afli tainele inimii
Astfel cunoașterea devine parte din inima Vieții.
Dar dacă, temător, cauți doar pacea și plăcerile aduse de iubire,
Atunci e mai bine să-ți acoperi goliciunea
Și să părăsești teritoriile iubirii,
Trecând într-o lume fără anotimpuri unde vei râde,
Dar nu cu tot râsul tău, și vei plânge, dar nu cu toate lacrimile tale.
*
Dragostea nu dăruiește nimic, doar pe sine
Și nu ia nimic cu ea, doar pe sine.
Dragostea nu posedă și nici nu poate fi posedată;
Iubirea-și este suficientă ei înseși.
Când iubești nu trebuie să spui, " Dumnezeu este-n inima mea,"
Ci, mai degrabă, "Eu sunt în inima lui Dumnezeu."
Și nu crede că poți controla în vreun fel cărările iubirii,
Pentru că ea, iubirea, dacă te simte vrednic, îți controlează drumul.
Iubirea n-are alte dorinți, ci doar dorința de-a se satisface pe sine,
Iar dacă dragostea ta și necesitățile ei trebuie să aibă dorinți,
Lasă ca acestea să fie dorințele tale:
Să te dezgheți și să fii asemenea unui pârâiaș care curge
Și care-i cântă nopții cântecul lui.
Să cunoști durerea unei prea mari tandrețe.
Să fii rănit de propria înțelegere a iubirii
Și, încântat, să sângerezi de bunăvoie.
Să te trezești în zori cu inima înaripată
Și să fii recunoscător pentru încă o zi plină de dragoste;
Să te odihnești la amiezi meditând la extazul iubirii;
Să revii îndatorat acasă odată cu mareea serii;
Și-apoi s-adormi, după ce vei fi spus o rugăciune
Pentru cei dragi inimii tale,
Cu un cântec de binecuvântare pe buze.
poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre devenire, poezii despre voce, poezii despre dorințe sau poezii despre cunoaștere

Nicolae Bunduri, la zi aniversară
Celui cu abilități,
Doar atâta vreau să-i spun
Cum i-am spus și-n alte dăți:
La mulți ani și un vin bun!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre Nicolae

Lumina de înviere
Seara aceasta, inima mea va străluci precum o stea
Deși apusă, odată cu răsăritul soarelui
Voi răsări din alte cămăși, sub alte pleoape.
Voi învia prin fiecare deschidere
Voi redeschide ochii și-n vis va fi lumină.
Lucirea ce ne va zâmbi mereu la margine de zi
Te strig lumină, te caut adierea lunii
Cu zâmbetul tu-mi vei picta pe piele: emoțione,
Buze, tatuaje veșnic deschise în lumina sufletului meu.
poezie de Ileana Nana Filip din Zbuciumul unui suflet însetat de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre pictură, poezii despre ochi sau poezii despre arte plastice

Sunt tristă
Sunt tristă în sufletul meu...
Chiar dacă vă zâbesc,
Nu sunt eu.
Durerea doare,
Se strânge inima-n piept,
Sunt o furtună,
Plâng și aștept...
Multă iubire regret...
Se sting irișii, caută spre început,
Lacrima curge tăcut,
Somn ușor!
Port în suflet atâta iubire
Că nu pt să uit,
Nici cine sunt eu...
Scormonesc după iertare,
Căci am iubit fără hotar,
Inima doare și plânge...
Dar e-n zadar!
Amnar îmi e sufletul,
Dar mulți l-au pus să ardă pe jar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre somn sau poezii despre iertare
Iubește-mă acum
Tu iubește-mă acum,
deși nu mai este cazul.
Nu mai am așteptari de la tine,
nu mai vreau nimic
și chiar dacă tu ești dispus să oferi,
eu nu mai vreau să accept
pentru că am hotărât
să merg mai departe,
îndemnată de sufletul meu.
Tu iubește-mă acum,
doar ca să mă vezi altfel
așa cum e să-ți ceară sufletul ceva
și tu nu-i vei putea oferi niciodată.
Tu iubește-mă acum,
doar ca să simți acea suferință,
cum am simțit-o eu ieri.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre suferință
Unui afemeiat
Spui că jumătatea ta
Îți e-n viață dragostea
Dar te văd în alte dăți
Și cu alte... jumătăți.
epigramă de Ștefan Bossun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață, epigrame despre iubire sau epigrame despre afemeiați
Roșul reprezintă faza fizică a mentalității. Se manifestă prin vitalitatea trupului, iar în ce privește alte tonuri, tonalități și nuanțe, se regăsește în pasiuni, mânie, necesități fizice etc.
Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre roșu sau citate despre fizică

Tristețe
În noaptea neagră, candelabru sumbru,
Mai luminează visele și viața
Deși visez, visez de-o viață-ntreagă
Simt cum încet, încet moare speranța.
Secundele le văd cum se ridică,
Ușor, precum un abur, către cer
Simt liniște, simt nerăbdare, frică
Și-n zborul lor, cu ele, vreau să pier
Mă-ntorc tăcut la existența noastră,
Dar nu sunt eu, e-o rază de lumină
Care pătrunde printr-o ceață deasă
Acum în întunericul din tină
Și mă trezesc sub un umbrar de nouri
Străin, tăcut, cu lacrimile-n barbă,
Părând că-aștept să se ivească zorii...
Dar mă întreb: de ce atâta grabă?
Mai bine să rămână întuneric
În universul nostru... să murim
Căci știm oricum că ne așteaptă moarte
Și n-avem șanse să ne mai trezim.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre visare, poezii despre zbor sau poezii despre secunde
Tristețe
Tot ce am în viață e tristețe
În ochii mei durere și necaz
Nu am cuvinte care să mă învețe
Nu am decât regrete și lacrimi pe obraz
Și sufletul meu arde de atâta suferință
Pierdut în umbra morții în fiecare zi
Tot ce iubesc ramane astăzi umilință
Si inima tăciune a morților cei vii
Nu văd decât o umbră a zilei ce a fost
Nu văd speranță oarbă sau vis de fericire
Rămâne doar otrava iubirii fără rost
Și zilele amare raspaltă în nemurire
Raspata unui cost
Și întind a mele mâini spre Dumnezeu
Și trup și suflet Lui se-nchină
Iubirea s-a eternă va exista mereu
Și-n suflet am doar pace și lumină
poezie de Grigore Ovidiu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Grigore Ovidiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre trup și suflet, poezii despre învățătură sau poezii despre zile
Dragoste ironică
Din clipa când te-am întâlnit
O boală m-a cuprins subit
Și din coșmaruri nu mai scap
Și veșnic am dureri de cap.
Din zori de zi, când mă trezesc,
Eu doar la tine mă gândesc.
Mă tem că nu te mai zăresc,
Deși din suflet o doresc.
Mă doare sufletul de dor,
Mă mistui de al tău amor
Și inima mi-a înghețat
De când în ea te-ai instalat.
Nici stele nu mai pot sclipi,
Nici flori nu mai pot înflori
Și totul e un chin cumplit
De când pe tine te-am zărit.
Ai milă, tu, de viața mea
Și nu te mai lega de ea
Că firul ei e-n mâna ta
Și-n tine-i fericirea mea
Dacă vreodată vei zări
Doi ochi, plângând noapte și zi,
Sunt ochii mei și nu uita
Ei plâng după iubirea ta.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre medicină
În ajunul execuției
În ziua sărbătorii paharul pe care-l beau e-amar;
Prima tinerețe broboadă mi-e de griji, atâta doar;
Din holda recoltată n-am strâns decât neghină;
Binele mi-e nădejdea-n câștigul ce-o să vină.
Nu văd soare deși mai e până la asfințit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Cine-am fost s-a auzit deși nici un cuvânt n-am spus;
Fructul mi-a căzut deși frunza mi-e încă verde;
Tinerețea mi s-a risipit deși bătrân eu nu-s;
Văd lumea deși lumea pe mine nu mă vede;
Firul vieții mi s-a rupt deși n-a fost tors, ci-abia urzit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
Mi-am vazut moartea de când întâi i-am fost rostit cuvântul;
Am căutat viața și-am aflat doar umbra ei pe lut;
Am străbătut această țară știind că îmi va fi mormântul;
Și-acum eu mor, deși chiar acum am fost născut;
Paharul meu e plin și, totuși, de nectar golit;
Acum trăiesc deși viața acum mi s-a sfârșit.
poezie de Chidiock Tichborne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre cuvinte, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre sărbători, poezii despre recoltă sau poezii despre naștere
Nave
Sunt religios.
La fel de religios ca vântul sau ca foarfecele.
Furnica este religioasă, florile sunt roșii.
Nu vreau să mor. Nu-mi pasă dacă-ar fi să mor acum.
Sunt mai religios decât praful din deșert.
Gura unui copil este rotundă. Ochii mei sunt
un lichid dulce, curgând înfrigurat.
Uneori am impresia că am copt urzici, deși
n-am făcut-o. Uneori cred că-s un nenorocit,
deși nu sunt.
Sunt religios.
Voi arunca un butoi în râu.
Dacă albinele năvălesc spre fața mea, le alung
cu mâna și văd iarăși.
Nu mă supăr.
Sufletul presează precum gloatele-n poartă.
Când o să mor, vitele vor paște ca și acum.
Casele vor sclipi ca și acum.
poezie de Toma alamun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre supărare, poezii despre roșu, poezii despre gură sau poezii despre furnici

Azi moartea e o poartă închisă
nu se mai moare ca-n alte dăți când
pleoapa însângerată până la lacrimi
acoperea ultima tăcere și
tristețile fără capăt
vibrau lăuntric
iar lumea
desena cu ceară un Dumnezeu
nu, nu se mai moare ca-n alte dăți
și nici durerea nu se mai plimbă
din om în om
căutând o nișă
criza ne-a afectat și sentimentul
azi moartea e o poartă închisă
coridorul acela alb e-n renovare și
nimeni nu ne mai promite când și cum...
de aceea dați-mi voie să mă mut
în fiecare din voi
să mă rog să înjur și
din când în când să iubesc
uite, cât de greu e să mori!
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre promisiuni sau poezii despre plimbare
A câta oară?
A câta oară viața lui Cristos
așterne iarăși flori în ramuri vechi
și cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile și cicori,
un rai ce-mparte veșnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Și Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-așteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Și tu nu strigi: Rabuni! și nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Și tu știi pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin ușa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Și tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ți dea dovezi,
te-ndeamnă iarăși: Nu fi ne-nțelept,
ci puneți mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ți-astupi și ochii să nu vezi.
A câta oară El te-așteaptă blând,
cu pâini și pești ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana și nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen și mai rău
să-i strângi ciorchinii și să-i storci în teasc.
Nu înțelegi că, totuși, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Și noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.
poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre zambile, poezii despre salvare sau poezii despre rândunele

Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală
Mărturisesc aici, ca pentru prima oară:
ursite prefăcute, parșive, în cosașe
ce iarba gândului dintâi sublim doboară
îmi lasă câmpiile de doruri iar golașe...
Mi-e foarte foame, deși mâncat mai sunt
de ancestralii cari ce-mi rod din vise.
Cutremurele sorții scot din mine unt
cum scot ocnașii sarea - Când iarăși mi se
îndoaie șira spitalele surâd, mă văd client,
așa văd ele smerenia, omul răpus de om
ce-n mine încă leacul triumfă aparent,
de mila literei orfane și-a unui crunt atom.
Mi-e foarte sete, deși sunt înecat.
De păr mă ține clipa cu capu-n jos sub ape
ce clocotesc în hohot de-o ciudă fără hat
cum crucea mea și cerul dau siluit să-ngroape...
acești bicisnici demoni ce-n neiubire zac.
Mi-e foarte rău, deși n-am nicio boală -
mi-e foarte vie moartea - ce vine oricui de hac
și nimeni nu-i să-mi zică: hai, Lazăre, te scoală!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre cutremure, poezii despre cruce sau poezii despre boală
Sunt bogat cu sufletul
Sunt bogat cu sufletul
Și mie mi-e de-ajuns,
Fără să-mi pierd zâmbetul,
Dragoste nu m-ai învins!
M-ai văzut inferior,
Că n-am clasă socială,
Dar eu în interior
Am un suflet, tu ești goală...
Ești mai rece ca o iarnă,
Mai amară ca pelinul,
Ochii tăi încep să cearnă,
Dau afară tot veninul.
Poți să plângi atât cât vrei,
Lacrimile tale-s seci,
Cât au plâns și ochii mei
Tu în lacrimi să te îneci.
Vreau să simți și tu durerea
Ce-am simțit-o eu cândva,
Când îți imploram iubirea
Și m-ai scos din viața ta.
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă
Inima mea cea nouă...
Cred că e foarte neplăcut și nedrept
Să-ți ia prin surprindere inima din piept.
Apoi te trezești fără a fi anunțat
Că inima ta e la cine nu a meritat.
M-am întâlnit cu el într-un bar,
Inima am reușit s-o ascund într-un pahar,
O clipă n-am fost atentă la ea
Și nu știu cum acum el o avea.
Am încercat timp îndelungat,
Inima să-mi recuperez de la cel ce mi-a luat,
Apoi l-am rugat să-mi dea inima lui,
Dar era ceva neobișnuit, din a spațiului.
Nopțile nu am dormit pentru c-am plâns,
Cum se poate, el cu două când una e deajuns.
Gândindu-mă din nou, supărată atât de tare,
Am primit de la un înger o inimă mai mare.
Aveam acum inima împăcată
Că cealaltă era frântă toată,
Aveam încă răni și sânge,
De data asta sper că mi-ajunge.
Te-am așteptat din nou o vară,
Se pare c-am fost înșelată a doua oară
Și-am alergat apoi până când inima a-nceput să doară,
O toamnă întreagă cu viața amară.
Când inima ți-o ia cine nu trebuie
Afli totul de la niște prietene
La care la fel inimile au fost luate,
Dar îngerul le-a dat inimi noi evoluate.
Cred că ar fi bine să ne ascundem inimile
Și-n suflet și-n inimă îngerul să ne dea iubirile,
Să ne vindece de cei ce sunt de gheață
Durerea și dorul să iasă din viață.
poezie de Eugenia Calancea (16 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre toamnă sau poezii despre spațiu și timp