Plug uşor din plug cel greu

Iată anul vechi se trece,
Doua ore după zece
Şi-am trecut în noul an,
Sub copite de troian
Toţi trecuţi în cel ce pleacă,
An bătrân, cu mintea seacă...

Mai sunt doar câteva clipe,
Viitorul cu aripe
Devorează ca pe-o pradă
Ce i-am hărăzit ca nadă
Într-o mantie doar din aţă
Neagră-n spate, albă-n faţă;

Un tangou pe note seci,
Pe care de nu-l încerci
N-ai dansat practic vreodată,
Viaţă, tu nevinovată
Dansatoare prea silfidă,
Un hibrid între omidă
Şi privighetoare albă,
Într-un rai cu flori de nalbă.

Fie ca în noul an,
Tot ce-a fost vreodată-n van
Să uităm cu împăcare,
Iar minunea asta mare
Căreia îi spunem viaţă,
Chiar din prima dimineaţă
Sa ne fie, să devină
Labirinturi de lumină!

Iar în anul care vine
Să ne rătăcim în bine!

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Anul Nou – anul Bivolului

Vă doresc, deci, sănătate
Că-i mai bună decât toate,
Să aveţi în pungă bani
Şi-n preajmă – puţini duşmani.
Să scăpăm de pandemie
Şi necaz să nu mai fie.
Prietenii să v-aline,
Să vă meargă-n viaţă bine.
Şi vă rog eu, dragii mei,
Să cinstim doar cu temei
Câte-un păhărel de vin
Pentru Noul An... bovin!

La anul şi la mulţi ani!

poezie de Mihai Cucereavii (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

(nepoatei mele, Maria Elaine)

Peste tot e sărbătoare,
Se aşteaptă o zi mare,
Când se trece în An Nou,
Copiii primesc cadou.
Anul vechi pleacă încet,
Anul Nou este pe drum,
Copiii au câte-un pachet,
Lângă Pomul de Crăciun.
Acum, la cumpănă de ani,
Să ne urăm "La mulţi ani!",
Fericire, sănătate,
Că-s mai bune decât toate.
Anul Nou, binevenit,
Cu viitorul fericit.

poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani!

Vine Anul Nou, o, vine
Un copil purtat în braţe
De Anul Vechi cu zări senine
Sau cu munţi pătrunşi de gloanţe.

Vine Anul Nou şi vine
Timpu-i scurt pe roata mare
Să ia focul din suspine,
Să dea rod la orice floare.

Chiar şi ţie chip feeric,
Dulce măr, fulg de scânteie –
Lumini vin din întuneric
Să-ţi dea formă de femeie.

Ochiul meu te vede rouă,
Ochiul meu te vede zare –
Împlinirea pură, nouă
Pe a Domnului cărare.

La Mulţi Ani soră, iubire,
La Mulţi Ani vânjoşi bărbaţi,
Ţara-i, vis de împlinire,
De la mare la Carpaţi.

La Mulţi Ani, Domnul ne fie
Şi speranţă şi virtute,
Pâine albă, rod de glie,
Semn pe căi necunoscute!

Trece Anul Vechi şi vine
Anul Nou purtat în braţe
Către zările senine,
Către munţi uitaţi de gloanţe!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau căpiţele de vorbă

Stau căpiţele de vorbă sprijinite doau în sine,
Stau în lunca de iubire într-o mare doar de bine,
Precum înţelepţii vremii, cuşmele pe spate date,
Priveghează-n contemplare ce a mai rămas din sate.

Câinii latră pe la porţi ca sa intre, nu să iasă,
Veşnicia trasă-n roată, scurt tăiată e de coasă,
Caii veştezi se anină de portiţe scârţâinde,
Oamenii încovoiaţi de gânduri nu mai au vătrai în tinde,

Stau căpiţele de vorbă, nu sunt poale, nu sunt ii,
Sprijinite doar în sine, nu ni se mai nasc copii,
Însă-n vorba lor de veacuri ele ştiu că demnitatea
Este să sfidezi prezentul să nu-ţi negociezi dreptatea,

Al meu suflet pe coline lânga ele stând în taină,
Cu privirea sus spre ceruri, descălţat şi fără haină,
A primit botezul vieţii, ancestrala noastră carmă
Care-atunci când e rănită se transformă într-o armă,

Timpul trece şi se duce, piere rău, nimicnicie,
Chiar şi binele dispare, absorbit de veşnicie,
Undeva- ntr-un colţ de sat, o femeie a născut
Stau căpiţele de vorbă despre noul început...

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nou început

Dacă ţie încă nu ţi-am scris,
Pentru mine e sigur, precis
C-ai rămas în anul ce-a trecut
Şi urmează un nou început.

Eşti doar o amintire înrămată,
Nu privesc în urmă vreodată.
De când au pătruns zorii dimineţii
Am pornit pe noul drum al vieţii!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe care nu se mai repetă

Ai crede că trăim de două ori
Când din ţărână noi venim
Şi în ţărână suntem călători

Ca mai apoi din altă destinaţie
Să vrem ca într-o meditaţie
O clipă doar să mai trăim, o viaţă

Ajuns acolo sus ai remuşcări
Că timpul l-ai trişat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai să mori

Aş da orice să pot să îndrept
Greşeli fără de vină şi clipe de tandreţe
Să fiu iertat, să pot să iert

Aş vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aş vrea să fiu doar eu
Ştiu, nu e uşor, dar sper, nici nu e greu

Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aş trăi o viaţă desuetă
Aş da orice, m-aş şi reîncarna
 
Nu ştiu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate

Asta e viaţa, curge pe-un culoar,
De vrei să stai ca un perete
Dezamăgit vei fi să ştii că sunt doar
Clipe care nu se mai repetă
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Noul An, cu elan

Aştept cu bucurie Noul An,
în care toate-aş vrea precum au fost
şi chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,

Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(şi nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după caşcaval.

Aş merge înainte, dar sunt rac,
şi mă tot uit ‘napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.

Oi fi eu vesel, dar aş vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
şi drept, la cel mai lăudat... copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Adrian Păunescu

Sunt zece ani, ca zece clipe
Ce-s duse în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

Şi spre o viaţă în lumină
Te-ai dus cu el uitând de noi,
De-atunci, tot aşteptăm să vină
O veste din lumea de-apoi,

Prin care să ne spui cum este
Pe-acolo să nu ne-ngrozim;
Să ştim că nu-i doar o poveste,
Ce foarte des o auzim...

Că prin celestele meleaguri
Nu-i nici suspin, nici întristare,
Că nu sunt de trecut nici praguri
Şi viaţa e o sărbătoare.

De-aici, din Cârna, vreau să ştii,
Că stăm mai mult ascunşi în casă
De teama unei pandemii...
Că viaţa nu mai e frumoasă!

Sunt zece ani, cât zece clipe
Trăite în eternitate,
De când un înger cu aripe
Te-a smuls din lumea noastră, frate!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încetează să te mai uiţi la capra vecinului. Comparaţia distruge suflete. În viaţă te compari doar cu tine însuţi. Anul acesta eşti o persoană mai evoluată decât anul trecut? Rezultatele tale de anul acesta sunt mai bune decât anul trecut? Dacă răspunsul este da, eşti pe drumul cel bun. Încurajează-i pe cei din jur să fie cea mai bună variantă a lor. Bucură-te de succesele lor şi învaţă din ele.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluguşorul 2021

Aho, aho, de ăst An Nou,
Colindele au alt ecou;
Sunt interzise-a fi cântate-n prag,
Ca-n ceilalţi ani, cum o făceam cu drag ;
Acum a fost întâia oară-n viaţă
Când nu ne-am colindat deloc în faţă...
Ci doar online noi ne-am urat de bine ;
N-a fost ca altadat ', cum se cuvine...
Dar anul care vine, de se poate,
Să ne aducă multă sănătate,
Prosperitate, pace, fericire,
Lumină-n suflet şi la toţi iubire.

poezie de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Închisa de voie-n pământul tăcerii
Îmi las gândul punte spre toţi cei ai mei,
În somn nedormit, amintirea durerii
De apa îmi pare, de viaţă, de zmei,

Memorii pierite mă strigă în noapte,
În liniştea curbă lumina e miopă,
Păşesc într-o lume a poamelor coapte
Ce propria sămânţă-n pământ o îngroapă

Doar astfel gândesc că vor rupe zăgazul,
Aşa nemurirea pe veci le e dată
Ridică-mi privirea, atinge-mi obrazul,
Sădeşte-mă cât încă sunt nevinovată,

Să cresc din pământuri asemenea lor,
În lumea în care adâncul vibrează,
Salvează-mă mult înainte să mor,
Sădeşte-mă cât încă sunt trează,

Căci azi încolţită-n speranţa ce zbate,
În lumea în care mai totul e zare,
Pe vânt fericirea din tot şi din toate,
În sufletu-mi verde, un germene pare.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minunea

E minunea fiinţării, când flăcările inimii se fac scrum,
Constat, că arderea mea nu produce vreo schimbare,
Între viaţă şi moarte, moarte şi viaţă, între aici şi acum,
Sunt singurul om ce simultan iubeşte şi iubire nu are.
Minunea apune, veghează -al minţii trecut doar azi,
Declară, conduce, respiră -n eruperi monotone
De tainice-aprinderi, făclii, doruri albind pe-obraz,
Pe care, Doamne, nu le bănuiam, că sunt proni(i)...
Minunea mă contrariază, le acceptă pe toate, domoală,
Durerii năvală dând oriunde -aş fi tins a mă regăsi,
Cu certe zaruri de viaţă, luminând starea monahală,
Respir veşnicia din trecut, prin care omul nu poate păşi.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul început

Inima ţi-e raclă, sufletul închis,
Pe trecut ai pune lacăt de uitări,
Viitoru'-ţi este fără aşteptări,
Gândul tău e,-n ziuă, noaptea din abis.

Nu ştii ce te-ndeamnă, dar încerci să ştergi
Praful dinspre viaţă, colbul apărut
Peste-un timp în care drumul tău pierdut
Ţi-a ascuns cărarea, te-a oprit s-alergi.

Mâna, ca o slugă a trufaşei minţi,
Se întinde, şterge nevăzutul fad,
Gândul îţi devine primul sol nomad
Care-ţi duce-n lume calde juruinţi.

Ar putea să-ţi fie noul început,
O a doua şansă, viaţa ce-ai visat,
Clipe mai senine, suflet mai curat,
Viitor mai liber, liber de trecut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu te ridici

Pe mine m-au debarcat în genunchi
Şi mi-au spus:
"Să nu te ridici!
Cu oasele craniului tău
Vei zgâria cerul,
Lumina îţi va cădea pe spate
Şi se va frânge
În picuri,
Cioburi îţi vor răni paşii,
Să nu te ridici!
N-ai ce vedea,
E gol în sus,
Nu sunt lacrimile tale,
E plin de privire
Dar gol în sus...

Dar dacă vreodată
Vei simţi că poţi sprijini
Un munte ce cade,
Că poţi a opri vântul
Să smulgă din viaţă,
Ca poţi lua în braţe
Spre a fugi cu ei,
Toţi oamenii deodată,
Atunci ridică-te
Şi te naşte!

Aşa m-am născut
Mică,
Dorinţă de uriaş,
De a nu zgâria cerul.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anul Nou

Anul Nou, ce iată-l vine,
În viteză mare trece,
Că sunt pensiile "fine"...
Şi pe el îl lasă rece.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A crede că Dumnezeu are o minte şi mai ales una atotştiutoare înseamnă a-L schilodi, a-L reduce la un gând limitat. Iată de ce nu-l poţi găsi/recunoaşte pe Dumnezeu, crezi că e un gând şi îl cauţi în gândire: "Mă, care dintre voi sunteţi Dumnezeu, ia ieşi la interval? Că mintea mea mai măreaţă decât tine vrea să te controleze niţel!" Nu realizezi că orice gând, imagine, experienţă care o ai despre "Dumnezeu" e doar CHIP CIOPLIT! Iată de ce nu-L recunoşti pe Dumnezeu, pentru că Îl cauţi chiar cu mintea care te desparte de EL! Scufundă-te în Tăcere şi renunţă la gând, caută-l astfel pe Dumnezeu cu inima! Doar lasă mintea să se dizolve în tăcere, în vidul preaplin de viaţă veşnică al inimii, al Prezenţei şi atunci vei recunoaşte că tu eşti Dumnezeu, doar Dumnezeu este Real, iar mintea a lipit peste tine eticheta separatistă şi neputincioasă de om. Culmea e că doar îţi imaginezi, delirezi, halucinezi că eşti om. Tu nu eşti nici o clipă o atare orătanie! Tu nu ai fost născut vreodată, doar visezi asta. Visezi că tu, totul din întreg te-ai limitat la un corp efemer!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Pe-ascuns te tot frămânţi. Dar văd prea bine.
Priveşti afară trist şi abătut...
Mai mult ca viaţa mă iubeşti pe mine?
Doar aşa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ţi ascunzi misterul.
Te uiţi la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina şi cerul?
Doar aşa spuneai anul trecut...

poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-a obosit existenţa asta,
Atât de mult, atât de adânc,
De mă bagă-n mormânt!
Mă seacă, mă usucă!
Şi mă tot aruncă,
Ba-n cer, ba-n pământ!

Şi-ntre timp m-am trezit,
Cu tine-n gând, în lacrimă!
Te caut prin visuri, prin viaţă,
Pe-o alee, pe străzi, prin timp,
Şi... nimic!

Poate-i un zid între Noi!
Sau poate nici nu mai suntem!
Poate-i blestem!
Sau rătăcim chiar prin Noi!
Poate ne-am depărtat prea mult,
Şi-acum prea târziu!
Poate trecerea în nefiinţă,
Poate... o clipă!
O clipă cât o viaţă!

Sau poate-ntr-o... dimineaţă!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uite poezia

Odată poezia chiar moartea mi-a răpit-o,
A plâns-o scurt, cu zbucium, apoi a risipit-o
Pe zări de roşii ceruri zidite in pământ
Dintru cenuşa notelor, ce-au ars în al meu cânt,

Rămasă mult prea vie în lumea- mi de visare,
Am căutat în sinea cuvântului ce moare,
Doar doua braţe să întind către iubire,
În care sa încapă o- ntreagă omenire,

Două priviri în care sunt lacrimile stinse
Şi care-i dau luminii doar spaţii necuprinse,
Ca două zâmbete ce bunăoară se-ntâlnesc
Într-un fior al umbrei pe cer Dumnezeiesc

Şi am iertat urâtul, ce nu s-a mai văzut
De-atâta întuneric fugit din început,
Prin versul calm, care i- a stins subtil făclia,
Puterii din pieire să- mi vadă poezia.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contemporaneitate

În lumea-mi plutitoare, pe un imens de stele,
În care timpul face destăinuiri prea grele,
Înaintez cu teamă pe-un câmp minat cu vise
Iar pasul mi-e tăcerea exploziilor permise,

Ciulinii defăimării credinţelor lumeşti
Precum balauri sadici din cartea de poveşti
Se-nhamă bidivii la cârmele caleştii
Reducţii prea absurde în matematica poveştii;

Iubirea, chiar şi ea-i un strugur roş' pe buze,
O sevă ce prin sine urmează să acuze,
Zdrobită în candoarea acelei dăruiri
Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri

Şi sigura sunt astăzi că aş fi ars pe rug,
Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,
Eretica din mine şi azi se pierde- n clipe
Tot aşteptând sa-i crescă albastrele aripe,

Sunt azi aici şi caut lumina-n bol de aur
Sinapsele iubirii din forţa unui taur,
Contemporană sunt făgaşurilor lunii,
Renaşterilor toate după sfârşitul lumii.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!