Suiți-mă pe cruce!
Cu sufletul profan și gol ca o cavernă
Am ostenit prin lume crezând că totu-i vis.
Azi, iartă-mă, femeie, și pune-mă în bernă,
Sub tâmpla mea târzie, un pom s-a sinucis.
Dar cum să plâng în taină, această întâmplare?
Când ochiul meu de humă, e tot mai istovit,
Și cum să cânt osana, credinței ce mă doare?
Căci e trecut de-amiază și nu m-am răstignit.
Suiți-mă pe cruce! M-am vindecat de toate,
De aspre anateme chiar azi m-am vindecat.
Vă las vremelnicia și dați-mi de se poate,
O frunză să-mi acopăr adamicul păcat.
poezie de Constantin Georgescu din Secerișul de ninsori (2014)
Adăugat de Constantin Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre plâns
- poezii despre ochi
- poezii despre muzică
- poezii despre frunze
- poezii despre femei
- poezii despre crucificare
- poezii despre cruce