Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

donez a tinereţii mele fire

mereu în complicatul alambic

laborator de câlţi şi de nimic

care n-a inventat decât mâhnire

sub lampadarul tragerii la sorţi

eu pic mereu ca fluturele-n flamă

o tragedie veselă mă cheamă

să iscălesc permisii pentru morţi

hai, cântă-mi lăutare decuseară

azi sunt în fericire terfelit

mai bine cu arcuşu-unui cuţit

pe vene mi-ai cânta, pe jugulară

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, tristul clovn...

cântă-mi lăutare la ureche
cântă-n surdină să aud numai eu
clipa aceasta fără pereche
ningă rebelă peste sufletul meu

cânta lăutare astăzi petrec
eu tristul clovn al efemerei scene
mă-mbăt cu-amarul zilelor ce trec
să pot să râd când inima îmi cerne

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă, lăutare!

Îţi dau paltonul meu ca suvenir
- să-mi fie voia bună-n astă seară -
Doar cântă, lăutar mai abitir,
De-ar fi să rupi o strună la vioară!

Să curgă vinul aspru în ulcele
Cât ţine banul strâns de la chimir
Şi bată pasul, tare, de podele
Acei ce ştiu hori ca în delir!

Să spuneţi că aşa-i frumoasă viaţa,
Că toate cele rele-ncet se duc,
Din noapte iar se naşte dimineaţa
Când tot la mândra zorii îi apuc!

Mai toarnă cârciumare cu iuţeală
Rubinul în butoaie învechit,
Cât bani încă mai sunt, nu ai sfială
Şi pune şi-un berbec la rumenit!

Hai, bea şi iar ne cântă lăutare
Că tot îţi mai îndes câte-o para,
C-o viaţă ne e dat' la fiecare!
Să-ncepem, bucurii a număra!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 mai 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumuri ameţite

Mai cântă-mi cobzare, mai cântă-mi să uit
de jalea din mine ce mă îngheaţă
mai cântă-mi cobzare ceva să ascult
cântă cu mine ce-ai strâns de o viaţă

Mai toarnă crâşmare un vin de pelin
şi toarnă-mi şi-o ţuica, una de casă
mai cântă-mi cobzare şi vreau să închin
beţiei din gânduri ce nu mă lasă

Mai dă-mi o ţigare din foi de amar
sau dă-mi tot pachetul, ştii că nu-mi pasă
si-ti plătesc ce-am băut, plătesc ce am ars
şi-ţi plătesc de îmi cânţi una duioasă.

Mai cântă-mi cobzar sau stai de serveşte
din vinul amar şi ţuica nefiartă
ia şi-o ţigare de vrei şi-ţi pofteşte
şi apoi cântă-mi parfumuri de scoarţă

Mai cântă-mi cobzare şi lasă hangiul
de vrea să-nchidă aceasta bodegă
cheamă-l la mine să-i schimb poate gândul
şi stai şi încântă-mi noaptea beteagă

Şi cântă-mi cobzare până răsare
soarele măiestru prin iarba creaţă
cântă-mi pe strofe o mare de sare
şi pietre stelare poate mă-nvaţă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suav, amurgu-şi lasă rugina în pahare,
Miresmele grădinii în noi se răspândesc,
S-a desfundat clondirul cu vin moldovenesc,
Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare!

catren de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru totdeauna

Mă voi închina la tronul Tău
Şi îţi voi cânta cântecul meu de iubire
Voi cânta cu inima
Pentru Tine, Tatăl şi Regele meu
În fiecare zi voi trăi
Pentru a Te face să zâmbeşti
Şi când, în sfârşit, ne vom întâlni
Va fi pentru totdeauna
Şi, o, cât de larg Îţi vei deschide braţele
Când voi avea nevoie de dragostea Ta
Şi cât de departe vei călători pentru mine
De mă voi pierde vreodată
Şi mi-ai spus că tot ce simţi pentru mine
Este iubirea nemuritoare
Pe care mi-ai arătat-o prin cruce
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Mă voi închina Ţie, Dumnezeul meu
Te iubesc
Te iubesc
Mereu voi cânta
Mereu voi fi cu Tine
Voi fi cu Tine.

cântec interpretat de Hillsong
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de toamnă

împart cu poeţii aerul romantic
măcinând tristeţea sub piatra de moară
urc pe acoperişul cerului semantic
visul cel mai pur care mă împresoară.

mai toarnă-mi vin mai cântă-mi lăutare
să gust iar bucuria în stare lichidă
flămândă-s de extaz şi de încântare
să mai petrec o toamnă galbenă lucidă.

nătângă nostalgie nu mai scap de tine
cuget cum să te transform într-o romanţă
să simt cum viitorul va trece prin mine
lăsându-mi în suflet o sacră substanţă.

îmi îndulcesc prezentul cu miere de albine
cu versuri ce înclină o verde balanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Lucian Avramescu

Lucian Avramescu - Poetul cu "rădăcini de piatră"
care a reuşit să construiască pod între realitatea zilelor noastre şi străvechile tradiţii româneşti.
Scrierile sale de neegalat
vor rezista testului generaţiilor,
strălucind în viziunea transmodernismului viitor.

Lucian; De acum încolo,
mâna nu-ţi va mai scrie suferinţa pe cer,
ci dragostea ta pentru Dumnezeu,
Pentru că moartea nu este doar uşa crucii,
este puntea spre viaţa veşnică,
unde Totul îmbrăţişează cu grijă Totul!

poezie de Camelia Opriţa din Condeiul de Aur (12 decembrie 2021)
Adăugat de Carol Mihăescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hai, domnişoară, te rog, urcă.
Lia: Poftim?! Nu, mulţumesc, mai bine nu.
Lucian: Şi totuşi, domnişoară... Te pot duce până acasă, doar e în drum. Vezi doar... Toarnă cu găleata.
Lia: Bine, dar...
Lucian: Nu sunt deloc supărat pe dumneata, din cauza reclamaţiei.
Lia: Şi totuşi, îmi vorbeşti cu "dumneata" şi cu "domnişoară".
Lucian: Ai vrea altfel?
Lia: Da; aşa cum ne-am înţeles, ar fi mai bine.
Lucian: Fie. Atunci, te rog, Lia... Deocamdată, încă mai suntem colegi şi nu sunt supărat pe tine.
Lia: Credeam că eşti.
Lucian: Aşa ţi s-a părut?
Lia: Nu; aşa ar fi trebuit.
Lucian: Să zicem că nu sunt supărăcios. Nici răzbunător. Dacă vrei să mergi cu mine, te rog să urci mai repede în maşină; ne udă ploaia prea rău. Sau cel puţin, hotărăşte mai repede ce vrei de fapt.
Lia: Bine. Merg...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu ne transformă mai mult decât ţintele pe care nu le ajungem.

citat din Lucian Avramescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răboj

Ţin răboj în duh arhaic
Număr ca ciobanul
câte-s albe, câte-s negre
zilele, tot anul.

Număr paşii, ai frumoasei,
până-n pragul uşii.
Stele număr câte are
cuibul Găinuşei.

Câte sunt, de toate, număr,
amăgiri şi fumuri,
ziua-ntreagă număr, număr
rătăciri şi drumuri.

Număr pietrele pe care
Mândra trece vadul-
Şi păcate pentru care
Mă va arde iadul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţii vii şi viii morţi

După cum e dat de sorţi,
Unii-s vii, deşi sunt morţi;
Cea mai cea din grozăvii:
Mulţi sunt morţi, deşi sunt vii.

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (7 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elvira era mereu veselă, plină de viaţă. O adevărată bucurie s-o aibă lângă el, o adevărată desfătare, s-o vadă zilnic, o adevărată încântare, s-o audă mereu... Şi tot astfel, parcă fără a vrea sau măcar a-şi da seama, dintr-o joacă nevinovată, adolescentină, dar şi din nevoia de a nu fi mereu singur şi a avea alături pe cineva (cu excepţia vechiului său prieten, motanul Moţ), Dan Ullmann îşi crease mica sa familie, începând, timid, o viaţă de familist (cu tot ceea ce implica aceasta), cu micuţa Elvira, cu toate că ea nu devenise nicicând doamna Elvira Ullmann, rămânând mereu cu numele ei de domnişoară, Rezeanu...

Cornelia Georgescu în Destine împletite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea bine ştim

prea bine ştim
că totul a fost

la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic

grecii antici
cunoşteau deja acest adevăr

lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spaţiul

cei morţi demult ridică ruine
de temple necunoscute încă

şi numai moartea ne naşte
mereu alţii
mereu

poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tinereţii mele

Oraşul drag al tinereţii mele
Îl visez şi-mi trece nostalgia,
O văd în visul meu şi pe Maria
Cu braţele-ncărcate cu lalele.

Angelică era cu părul în inele
Ascultând sub lună simfonia,
În oraşul drag al tinereţii mele
Ce-l visez şi-mi trece nostalgia.

Luna îşi depune mărturia
Că m-a văzut hoinar sub stele
În căutarea unui joc de iele,
S-o găsesc acolo pe Maria,

În oraşul drag al tinereţii mele.

rondel de Ioan Friciu (2011)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună... îţi e dor de mine

Unde-i lupul foarte tânăr,
Care îmi urla în vene?
Fire albe stau să-mi număr
Şi pe creştet şi pe gene

Luna strigă a urlare,
Îi e dor de glasul meu,
Unde sunteţi voi mioare,
Care îmi şopteaţi mereu?

Stau de vorbă cu năravul,
Îl simt obosit un pic,
E acelaşi, însă dragul,
Îşi doreşte mai nimic

Mă ridic, dureri de oase
Se alintă... să le simt,
Într-un zâmbet cresc grimase,
Dar încerc ca să le mint

Lângă cerul plin de stele
Apă limpede aştern,
Să adorm pe lac cu ele,
Între noapte şi etern

Ce mai sunt? Adânc de simţuri
Oglindit în ce am fost,
O poveste peste vremuri,
Altă lună... un alt rost

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două semne

S-o iau mereu de la-nceput,
aceasta-i soarta mea, îmi pare;
să uit, şi, ca un nou născut,
să vin cu semnul de-ntrebare.

Mereu alt soare în april,
mereu o altă fulguire.
În sufletul naiv, umil,
port pururi semnul de uimire.

Aşa pot fi a ta mereu.
N-am veşniciile solemne,
dar fără ele-s veşnic eu –
între aceste simple semne.

poezie celebră de Veronica Porumbacu din Din lirice (1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Eşti în vârstă de acum,
Draga mea, scumpă mămică.
Nu te-nghizui la lung drum,
Doar prin sat, pe cale mică.

Părul tău, frumos însă bălai,
Mâinile atât de obosite,
Câte lacrimi ai putut să dai,
Câte nopţi n-au fost dormite...

Şi acum mă încălzeşti
Cu a inimii blândeţe.
Pentru mine sfântă eşti,
Dragostea şi mila vieţii.

Mă aştepţi mereu să vin,
Sa-ţi răspund că totu-i bine.
Pentru mamă e un chin
Când odorul nu-i mai vine.

Să trăieşti mereu, o, mamă,
Să ne mângâi cu iubire,
Glasul tău mereu ne cheamă,
E izvor de fericire.

Doar cu zâmbetul pe faţă
Iţi dorim mereu sa fii.
Cât mai eşti măicuţă, în viaţă,
Mai suntem şi noi copii.

poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt rocker, domnişoară (după "Sunt tânăr, doamnă" de Mircea Dinescu)

Sunt rocker, domnişoară, am apărut pe post
la TVR (centura de gloanţe mă cam strânge)
şi ţi-am făcut cu mâna de la concert – ce prost
mă simt acum; şi glanda sudoripară-mi plânge.

Sunt rocker, domnişoară, trăiesc într-ún pătul,
ca mic-dejun porumbul e-o hrană de calibru;
de când mă ştiu... norocul nu mi-a surâs destul
şi de-asta în beţie îmi lepăd echilibru'.

Sunt rocker, domnişoară, un fir de păr cleios
din scalp mi se revarsă pe tenul ca de cretă,
şi între dinţi mâncarea se-arată – cu un os
îndepărtez carasul trudit la mulinetă.

Sunt rocker, domnişoară, mi-e dor de un Pelin,
de gura ta-n sărutul ce-mi răscolea rărunchii,
de nopţile în care sub nas c-un kil de vin
te legănam cu râvnă de-mi blestemai genunchii.

Sunt rocker, domnişoară, în stil de patruped
te văd mereu prin visul ce-şi adânceşte ghiara
în mintea mea, cu ură, şi-n tine nu mai cred,
căci m-ai trădat cu Puiu' – mânca-te-ar aviara!

parodie de Ionuţ Popa, după Mircea Dinescu (1 august 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătură de nuntă

Zii acuma, lăutare,
Pentru mire o cântare,
Că de mâine, cine ştie
Ce-o să-i cânte-a lui soţie!

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: La mulţi ani, bătrâne! De ce nu mi-ai spus nimic? Te rog, scuză-mă, uitasem...
Alex: Luci, te înţeleg, nu trebuie să te scuzi.
Lucian: Dar n-am pregătit nici măcar un cadou pentru tine.
Alex: Nici nu ţi-am cerut nimic. Cadoul din partea ta poate fi considerat faptul că te simţi bine; dacă nu ţi-ai fi revenit, nu puteam serba nimic, pentru că am fi fost toţi mult prea trişti, ca să petrecem. Aşa însă, eşti printre noi, din nou, tu însuţi, deci, putem fi veseli. E un cadou plăcut din partea ta. Serios, Luci!
Lucian: Posibil... Şi deci, cât împlineşti?
Alex: Ha... Prea mult ca să mai şi spun.
Lucian: Păi, să vedem...
Alex: Te rog, Luci, nu pronunţa numărul!
Lucian: De ce?! Sunt doar 32.
Alex: Ah, răule... De abia te rugasem să nu pronunţi numărul! Mă faci să mă simt cu adevărat bătrân...
Lucian: Glumeşti cumva, sau ce-i cu tine?! Nu te simţi bine?! Bătrân te vei putea considera de abia după vreo 90 şi ceva de ani de acum încolo... Acum eşti încă nepermis de tânăr şi de fapt, indiferent de vârstă, dacă sufletul ţi-e tânăr, te vei simţi mereu tânăr, chiar şi după mai mult de 90 şi ceva de ani.
Alex: Ştiu şi eu?! Poate că ai dreptate. Dar, atunci, de ce-mi zici mereu "bătrâne"?!
Lucian: Hai că la asta nu mă aşteptam, să-mi reproşezi... E doar un fel de-a spune; nu ştiam că te-ar deranja. Dar bine, de acord, de acum încolo, nu-ţi mai spun aşa, dacă nu-ţi place.
Alex: Nu, Luci... Ştii ce?! Las-o baltă! Nu mă deranjează deloc, nimic; poţi să-mi spui oricum vrei tu.
Lucian: Cum vreau?! Atunci ce-ar fi să schimb formula anterioară cu "moşule", "moşulică"... Sau cum?! Dă-mi o sugestie!
Alex: Hmm... Ştii ce?! Prefer "bătrâne"...
Lucian: Atunci, aşa rămâne; dar fără supărare. De acord, bătrâne?
Alex: Fără supărări; ce naiba?!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!