
Umbre pe timp
Imaginea din ochi
s-a înghelbenit
la prima atingere
de lacrimă
nu pare să mai fie
ceea ce a fost
o mamă
ținându-și copilul
în brațe gata să coloreze cerul
cu zâmbet
nici nu poate fi altceva
decât o împăcare
poezie de Teodor Dume (19 decembrie 2021)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Orbul
Nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbul
Orbul
nu mai poate iubi din ochi
prezentul pentru el e întotdeauna altfel
privește dinlăuntru depărtarea
apropiindu-se
ca și cum
ar vrea
să dea mâna cu cerul
și asta pentru ceea
ce nu ar putea să facă
orice atingere îi tulbură sufletul
și carnea-i devine străvezie
precum cerul
chiar dacă
ochii lui adormiți pe un sân de femeie
nu vor cunoaște lumina
el o simte ca pe o înălțare
poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii (2019)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, vine toamna
nici eu nu mai sunt cel care am fost
știi bine asta
mamă
mimez doar ceea ce am fost
o parte din mine se clatină
precum vântul
din când în când
mă uit în oglindă și mă contrazic
de dragul a ceea ce am fost
m-aș pregăti să-și cer ceva dar
cuvintele mi se transformă în umbre
aidoma apei în gheață
vine toamna mamă și
cuvintele nu se mai leagă
știu
tu plângi și desenezi umbre
pentru atunci când
ne vom reîntâlni
mamă,
vine toamna
poezie de Teodor Dume din Fără grupă sanguină (2017)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este prima regulă a convețuirii care îți poate completa caracterul și imaginea.
aforism de Teodor Dume din Dresorul de umbre pierdute
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Un bătrân este copilul care a ajuns să facă ceea ce a visat: să atingă cerul cu mâna.
Teodor Dume (2 iunie 2024)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici chiar moartea nu poate stinge frumusețea unor lucruri doar prin atingere, pentru că nimeni nu poate respira din întunecimea celuilalt.
citat din Teodor Dume
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un individ nu poate fi inferior sau superior față de unul sau față de altul. El este unic. Niciun fel de comparație nu-i poate crea un alt motiv care să-l facă altceva decât ceea ce este.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Altceva
ceea ce îmi exprimi tu
e altceva
altceva decât ceea ce electrizează alte inimi
altceva decât ceea ce face natura să înflorească
altceva decât ceea ce adună laolaltă lumea în biserici
ceva ce într-o poezie s-ar simți ca într-o menghină
ceva mult mai presus de ceea ce oamenii profanează adesea
mutându-și sufletele sumar îmbrăcate
de la o adresă la alta
ceva mult mai îmbietor decât orice expresie a luminii
ceva ce nici un muritor nu poate exprima cu acuratețe
da. altceva
altceva decât un zăcământ neexploatat de inspirație
altceva decât un simplu capriciu al sângelui meu adesea efervescent
altceva decât o simplă podgorie de dorințe
care se așteaptă degustate
ceea ce îmi exprimi tu
nu se spune, nu se vede, nu se-aude
este o extensie a infinitului în simțuri
este dorul sfinxului de apă
este pofta nou născutului de viață
este ceea ce, întins într-o grădină primăvara
își imaginează orbul
despre flori
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestită în iubire
se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimieața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă m-ar ajuta la ceva
știu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Dumnezeul meu
Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ți-a părut așa de bine
C-am venit pe lume eu.
În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt așa de singur, Mamă, și ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăiești măicuță, să-ți mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă și pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de sex e partea cea mai ciudată dintre sentiment și atingere, însă odată cu atingerea se crează o altă lume în care afecțiunea te eliberează de tot ceea ce era interzis.
Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu e mai inofensiv decât o lacrimă.
aforism de Teodor Dume din Potcoave pe suflet
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Mamă, de ce m-ai născut om
și m-ai lăsat să rătăcesc
în tărâmul de ceață al iluziilor?
De ce m-ai adus în lume, mamă
și m-ai transformat din energie în carne și sânge
și m-ai făcut să gândesc?
Mi-ai dat ochi ca să nu pot vedea,
urechi ca să nu aud,
simțuri pentru a nu simți
și gură ca să mă pierd în cuvinte.
Aici nimic din ceea ce există
nu este ceea ce pare a fi!
Și te urăsc, mamă
că m-ai chemat din neant
ca să mă întrupezi în locul
unde fericirea nu înseamnă cunoaștere
și cunoașterea nu înseamnă mântuire.
Nenăscut să mă fi lăsat, mamă!
Și astăzi aș fi fost fericit.
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela
care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
în rugăciunea de seară
se adăpostesc unul în lacrima
celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume din Dumnezeu, tăcut ca o lacrimă
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela
care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
în rugăciunea de seară
se adăpostesc unul în lacrima
celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume din carte,exil în durerile altora (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil într-o lacrimă
Cine poate fi mai fericit
decât acela care
zi de zi
se întâlnește cu Dumnezeu
in rugăciunea de seara
se adăpostesc unul in lacrima celuilalt
și sunt fericiți
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Stai mamă lângă mine
După tine, mamă, sufletul îmi plânge.
Pentru tine, mamă, inima-mi se frânge.
O lacrimă curge pe obrazul stâng,
Semn că mi se stinge viața în curând.
Ceva negru m-apasă, lumina mi se stinge:
Rămâi mamă acasă, în brațe tu mă strânge!
O ultimă lacrimă se scurge pentru tine.
Te strigă din inimă: Stai mamă lângă mine!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi...
În ziua în care toate mamele își leagănă pruncii
am învățat tăcerea
și-n căușul palmelor
am lăcrimat
era prima zi a lumii cu o singură viață
de frica zilei de mâine am tras
cerul peste mine
și-am așteptat
din senzația că exist
mi-am făurit un zâmbet
și din când în când
înflorește în zâmbetul mamei
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte, tu n-ai nume de Om
(scris pe patul de spital, aprilie 2018)
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
dacă mi-ai fi dat un semn
oricât de mic
îmi pregăteam valiza
cu toate cele necesare
un aparat de ras
un creion o mapă și un plic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
mai zăbovește jos
sub deal un pic
să sting lumina apa
gazul și să las o cheie
ori nu știai că am
o mamă și un copil mai mic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
în mine totu-i negru
vai poate doar e un protest
ca și când
ar fi fost să fie
un anotimp în care
aș fi putut să plec
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ci îngăduie-mi o rugăminte
să-ți mai zic
de sub tălpi durerea urcă iute ca un scai
și sunt gol-goluț că n-am putut
să-mbrac nimic
așa sun Om dar nu cu suflet mic
te rog mai lasă-mă un pic
să strâng trecutul și viața între dinți
că nu-i nimic mai scump decât iertarea zic
mai stai o clipă moarte stai
nu cer să-mi dai mie nimic
ți-am spus răgaz să-mi dai
să mai zăbovești la poartă un pic
cât copilu-mi face semn
cu mâna
că doar știai
că-i bolnav și trist
și-i cel mai mic
la urmă-apoi de vrei să-mi dai
un se4mn
aprinde lumânarea neagră din pridvor
știu că te grăbești
și-i musai
să revin la ceea ce am fost
poate un nimic
dar stai
mai am un Dumnezeu de nu știai
și o mamă care a lăcrimat destul
și-i rog acum când trupul meu
nu-i mai în stare de nimic
să-mi aprindă o lumânare
acolo sub pământ
noa haide moarte hai
te întreb cât încă mai sunt viu
cu ce-am greșit de vii pândind
și totuși dacă vii
adu-mi și tu ceva să-mi placă
nici flori nici lumânări ca la mormânt
ci o noapte de împăcare cu tot ceea
ce am fost și încă sunt
noa haide moarte hai
pășește-n cet de poți
injectează-mi în vene noaptea
fie și în somn
doar atât cât eu către Dumnezeu mî-ndrept
apoi să taci
că n-ai nume de Om
apoi să taci
apoi să taci
să taci...
poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului (aprilie 2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!