Eu sunt jonglerul

Eu sunt jonglerul. Fac salturi şi piruete, şi vă fac să râdeţi.
Fac haz de puternicii zilei şi vă dezvălui cât de plini de gaze
şi de ei înşişi sunt barosanii care se învârt printre noi
cu războaiele lor în care tot noi suntem cei măcelăriţi.

Eu le scot masca şi-i arăt cine sunt.
Scot dopul şi... fâssss.... se dezumflă.

poezie de Dario Fo din Naşterea unui jongler, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel din fugă

Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,
Prudente, soacra şi nevasta
Apar cu mătura si mopul.

Observ că au deschis fereastra,
Nu stiu precis care e scopul:
Când scot nervos la sticlă dopul,
Simţind că-mi explodează teasta,

C-un ochi închis precum ciclopul
Si un cucui ce-mi umflă creasta,
Nu vreau să plec din lumea asta,
Aşa c-o să aleg galopul...

Când scot nervos la sticlă dopul!

rondel de Valentin David din Rondeluri încrucişate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ausweis

Scot sângele ştampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
aşa că nu am chef să-ţi răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Masca

Mi-am acoperit faţa cu altă faţă,
Să nu mă recunoască nimeni.
Sunt o străină coborâtă în mocirlă,
Aceeaşi mocirlă în care se scaldă porcii graşi.

M-au corupt!
Acum sunt una de-a lor!
Seara îmi scot masca,
Spun rugăciunea şi adorm.

Ce vise frumoase-am avut săptămâna trecută!
Se făcea că cerşetorii erau aruncaţi la pubelă
Şi-n locul se ridicau statui uriaşe.
Pe una dintre acestea scria:
"Decedat în războiul cu viaţa"!

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt

Cine sunt?

Sunt ca un Hristos răstignit pe cruce,
Ori un om care cerşeşte la o răscruce!
Poate sunt un pom în floare,
Care aduce bucurie la fiecare.

Cine sunt?

Sunt un soare care apune
Poate o stea fără de nume,
Cine sunt eu,
Cine îmi spune?

Poate sunt tot sau nimic
În lume asta mare,
Ori sunt un om ca orişicare,
Care se naşte şi moare.

Cine sunt eu oare?

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea încearcă doar să supravieţuiască zilei şi aşteaptă acele momente din viaţa lor care sunt făuritoare, care scot lucrurile în evidenţă. De aceea ne plac cărţile şi filmele aşa de mult.

citat din Campbell Scott
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puternicii zilei

Au simţul vechilor vikingi,
Vor funcţii până la mormânt
Şi nu suportă să-i atingi
Nici măcar cu un... cuvânt!

epigramă de Virgil Poiană din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Majoritatea oamenilor nu-şi schimbă masca în miezul zilei. Aşteaptă seara un moment intim şi şi-o scot în faţa oglinzii, înainte de somn, când sunt convinşi că nu-i vede nimeni. Ca să ţi-o schimbi în plină zi ai nevoie de curaj. N-ai cum să fii o persoană banală dacă te joci atât de nonşalant cu măştile tale.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frescă

În iad păcătoşii
Sunt valorificaţi la maximum.

Femeilor li se scot din cap,
Cu o pensetă,
Clamele, agrafele, inelele, brăţările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,
Să nu dea în foc.

Apoi unele
Sunt transformate în suferinţe
Cu care se cară la domiciliul dracilor pensionari
Păcatele calde.

Bărbaţii sunt şi ei folosiţi
La cele mai grele munci,
Cu excepţia celor foarte păroşi,
Care sunt torşi din nou
Şi făcuţi preşuri.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin sărbătorile

Din o mie de motive
Sărbătorile-mi sunt grele;
Caut vagi paliative
Să le fac mai uşurele:
Scot agenda-ngălbenită
Vreau să ştiu câţi am rămas
Ora e nepotrivită?!..
Nu-mi răspunde niciun glas.
Nu-i nimic, sunt eu cu mine,
Slavă Domnului, trăiesc
Junghiu-n spate tot mă ţine
Însă ştiu să-l oblojesc.
Dar ce-aud e larmă-afară!
Şi deodat' mă trec fiori;
Scot covrigii din cămară
C-au sosit colindători.
Şi-i ascult cu nostalgie
Dar în piept ceva m-apasă:
-Unde eşti copilărie?...
Intră şi la mine-n casă!
Dă-mi lumină, o scânteie
Tu şi ceata de pitici
Iar de-o fi Domnul să deie,
Voi fi şi la anu-aici!

poezie de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 martie, sărbătoarea celor 40 de mucenici

E dimineaţă, e răcoare...
Azi nu scot din garaj maşina,
Căci mă învârt printre pahare!
- M-apuc de lustruit vitrina -

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oameni care-şi scot durerile în văzul lumii, pentru a scăpa de ele, dar sunt şi de cei care coboară cu durere cu tot în adâncul firii sale şi nu se arată până nu-şi revin.

citat din romanul Frunze de dor de Ion Druţă (1957)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostază

Iarna asta care vine
Sunt în două ipostaze:
Că am gaz de foc şi-i bine,
Dar e rău că am şi... gaze.

epigramă de Florea Ştefănescu din Epigrame Editura VIMAR 2000 (mai 2000)
Adăugat de Florea Ştefănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care fug de singurătate, fug de şansa care li se oferă pentru a găsi răspunsul la întrebările: cine sunt? ce caut? unde trebuie să ajung? ce mă face cu adevărat fericit? Vorbind la superlativ despre propriile sentimente sau folosind diverse trucuri care le scot în evidenţă aspectul fizic, ei vor să-i atragă pe alţii care să le ofere răspunsul la aceste întrebări. Puţini sunt cei care au găsit cele mai importante răspunsuri în singurătate, iar mai apoi au atras, ca nişte magneţi, prin frumuseţea lor interioară, oameni de aceeaşi valoare.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericiţi nu sunt cei care au ce-i mai bun din toate, ci aceia care scot ce e mai bun din ceea ce au.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, 12:26-28 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă exist, exist pentru că mi-e groază de a exista. Eu, eu sunt acela care mă scot din neantul spre care năzuiesc: ura, dezgustul de a exista sunt tot atâtea moduri de a mă face să exist, de a mă cufunda în existenţă.

Jean-Paul Sartre în Greaţa
Adăugat de Gabriela A
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mediocrităţile sunt tăciuni care scot mult fum fără să încălzească şi să lumineze.

citat celebru din Vasile Pârvan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul visării

Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare,
Când las săgeata ei să mă doboare,
Măcar un vers de m-ar lăsa să scot.

Visarea e aleanul meu, socot,
Şi nu cer vieţii altă îndurare,
Supusă sunt cruntei dureri de tot,
Dar nu o simt ca pe o renunţare.

Sunt aripi care mi-au crescut şi pot
Să zbor, deşi întregul trup mă doare
Poetul are drept de sacerdot
Şi este singurul care îl are...

Supusă sunt durerilor de tot.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am venit
să te scot afară din tine,
să te iau în inima mea.
Am venit
să scot la lumină frumuseţea
pe care tu n-ai ştiut niciodată că o ai
şi să te ridic ca pe-o rugăciune
spre cer.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce ard gazul de pomană, sunt bucuroşi dacă, măcar, scot fum care să-i acopere.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Ardere
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!