* * *

când spun
PATRIE
calc pe oasele strămoşilor
scrâşnetul lor sub tălpi
imn
prin inima mea
dunăre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

patrie (vezi şi ţară)

Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde adoraţie a acelora, care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase.

definiţie celebră de Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Rotari Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patria este pământul plămădit cu sângele şi întărit cu oasele înaintaşilor. Pentru ca să fie o patrie, trebuie mai întâi să fie religia strămoşilor, sfânta cuminicătură a sufletelor calde adoraţie a acelora care au fost şi nu mai sunt decât ţărână şi oase.

citat clasic din Barbu Ştefănescu Delavrancea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de Patrie...

O patrie nevinovată
De toţi cei plecaţi uitată
Strămoşi rămaşi de pază
La iubirea nestinsă... Rază
Un codru cântând a jale
De dorul stăpânei sale
Moldovă – zare nesfârşită
Câmpie de Dunăre iubită.

Privind, spre a ta fereastră
În zare de dimineaţă
Să vezi păsările ce zboară,
Să auzi a Moldovei vioară.
Căci aici de te-ai născut,
Câmpurile de i le-ai văzut
Inima iţi va cânta,
Iar sufletul îţi va dicta –
O iubire flămândă de patrie,
Un dor nesfârşit de meleaguri.
O, Moldovă tărâm ceresc
Stăpânit de grai ingersec.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Prin maci sălbatici calc desculţă
şi rănile din tălpi
îmi râd la fiecare sângerare...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin maci sălbatici calc desculţă şi rănile din tălpi îmi râd la fiecare sângerare...

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu-mi zâmbi dacă inima îţi plânge
între surâs şi lacrimă
e cel mai primejdios

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când inima nu poate,
O ascund, o îngrămădesc
De teamă bate-n spate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când fizica nu ştie
De ce legile pământeşti
Spun că inima nu-i vie

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când muzica nu poate
Să transmită ce gândesc
Şi inima dă din coate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când plouă şi e noapte
Şi ploile nu se sfârşesc
Şi inima e în toate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Când sufăr în surdină,
Şi plâng şi nu gândesc
Că inima mea-i de vină.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând

nu pot citi mai înţelept decât
în limba mea
faimoşii cuvântului au numit-o
patrie
comoară
duminică
seif în care ţin valorile
cărţi ofrande sufletului

nu pot scrie decât dintr-un
dor
sonor mugur înflorit
pe o creangă de cais

scrie mână
dreaptă
cu folos
minţii şi inimii

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Travesti

de ce nu s-o fi chemând moartea iubire
să te ia pe nepregătite să-ţi sară inima
să fie veşnică şi peste tot să crească
un câmp de flori sălbatice
ca şi ea

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gata...

Neîntreruptă patrie
a urmei de bici şi a ridicării de glas —
şi a celor ce spun că la început a fost cuvântul, şi a celor ce nu spun nimic,
patrie fătată în zodia botniţei şi hrănită de ugerul spitalelor de nebuni,
patrie din spatele unui zid
şi
patrie însămânţată la coada ochiului de către cele ce s-au întâmplat prea devreme sau prea târziu,
patrie din capul locului,
patrie a tuturor celor ce vor fi uitate: a lucrurilor care nu înseamnă nimic şi a celor ce rămân neschimbate… Neîntreruptă patrie
a şirului indian şi a rostogolirii pe scări —
şi a harului de a fi exact în acelaşi moment, şi a vorbei de duh, şi a duhului cu pasul ferm printre plăsmuite norduri şi icoane abrupte,
patrie ascunsă în sfiala tâmplei
şi
patrie căzută din cerul gurii în groapa cu lei…
Neîntreruptă patrie
a numelui meu, a pragurilor şi-a cheremului —
a celor ce-au ajuns cu o clipă mai târziu şi a celor ce redau cu lux de amănunte nodul din gât,
patrie a iniţialelor şi a caprei de pod, şi a straiului sobru de papagal al poeţilor odihniţi,
patrie a oricărui fel de poeţi
şi
patrie a scuipătorilor şi-a visătorilor în lanţuri, şi a tuturor celor ce-şi câştigă pâinea visând…
O! neîntreruptă patrie a acestei Lumi Împăiate,
Gata, mută-ţi fundul cât colo…! —
Eu mă retrag în colivia mea,
cu toţi dumnezeii mei şi cu toate lichelele mele.

poezie de Ancelin Roseti din Împăierea lumii (2004)
Adăugat de Mihaela Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile

Ni se trag zilele ca nişte fire
lungi se fac, lungi râuri albe
de vertebre de nu mai ştii
ce/cum vine
de te uiţi la oasele strămoşilor
sau la ale tale
ca după o moarte
prin care ai trecut cu bine

poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge ...vin (1)

Pe Dunăre vin de-ar curge
La sport nautic aş recurge
Şi-n faţa unor jurii suverane
Aş face cu canoea... cristiane?!

epigramă de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice cuvânt azi este Nichita

dragule
ai să te superi dacă
azi te mângâi nichita
şi nu-ţi dau voie să-mi săruţi talpa

lasă-mă numai să îţi trec ploaia peste frunte
oval cerul
să ne ia drept pereche

surâzi şi mă mir
aproape că te uit în ochii mei
aproape că nu mai pleci

inima mea are culoarea
aleasă
am ştiut dintotdeauna că
va avea doar această culoare

glasul tău lângă tâmplele mele
o apă în susur

ce voiam să spun

cuvintele reazem
când trupurile nu mai ascultă
devenim ceea ce
poetul o spune
iubim

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Etaloane

îmi măsor înălţimea cu tristeţea
la fel
încap în aceleaşi haine
garderoba gri-şobolan mă dezarmează
telefonul fără fir al cazurilor de boală sună continuu
nu mai ies din mine
mă însingurez voit
închid toate partidele prin care m-am plimbat ca prin nişte ţări străine
cărora nu le cunosc limba şi nici obiceiurile
candidez la celulele mele pentru un loc însorit în care să observ cum se deschid magnolii
şi cum o pasăre căreia îi arde de glumă îmi trasează o aură deasupra capului
apoi bucata aceea de cer cade pe mine
mă umplu de albastru aşa cum mă umple sufletul tău dimineaţa când mă ademeneşti la o cafea cu vorbe bune şi aromă dulceagă

îmi măsor simţămintele faţă de cercul vicios cu un metru de tâmplărie amintire de la bunicul
în încercarea haioasă de a ţine la distanţă străinul pe care abia îl oberv cu dioptriile adăugate de milioanele de pixeli la pas prin faţă zilnic
nu mă mai tem de piticii pe creier ai nimănui îmi spun
şi-mi dezinfectez amintirile cu o substanţă înţepătoare

îmi măsor empatia cu dorul imobilizat la pat
o dor oasele tuşeşte sec respiră greu
îi dau lacrimi aseptice

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

suntem balanţă
când tu sus
când eu jos
nu ştiu de ce nu
ne întâlnim la mijloc
de fapt
sentimentele
nu se cântăresc

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum?

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand inima nu poate,
O ascund, o ingramadesc
De teama bate-n spate

Cum să-ţi spun că te iubesc,
Cand fízica nu stie
De ce legile pamantesti
Spun ca inima nu-i vie

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand muzica nu poate
Sa transmita ce gandesc
Si inima da din coate

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Cand ploua si e noapte
Si ploile nu se sfarsesc
Si inima e in tóate

Cum sa-ti spun ca te iubesc,
Când sufar in surdina,
Şi plang si nu gandesc
Că inima mea-i de vina.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul om

Când a ajuns pe Lună
primul om
a descoperit oasele cercului.
Când a intrat în Peştera Urşilor
primul om
a descoperit oasele urletului.
Când a privit în adâncul atomului
primul om
a descoperit oasele osului.
Când a întâlnit primul om
primul om
şi-au descoperit oasele...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre nu curge vin

Pe Dunăre, de-ar fi curs vin,
Adâncă n-ar fi fost vreodată.
Sunt sigur, deci pot să susţin:
De la izvor era secată!

epigramă de George Tătăruş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poteca şerpuia agale

pe drumul spre mormânt
ce zi era
nu desluşeam poteca în bobul de tămâie ţinut
în pumn o negură se desfăcea
a tufănică satul se înviora
ce zi era
trosnea sub tălpi de tristă iarba
se lumina încet de-a baba oarba şi eu stingheră mă duceam
spre-o lume adormită sub cerul de şofran
ce zi era
poteca şerpuia agale zorile dulci o luau la vale
încetişor mi se punea de-un dor şi lacrimi
podideau obrajii mei culoarea florilor de tei
ce zi era
de ceară îmi părea uliţa şi casele forme de lut
îmi luam curajul de-mprumut şi-naintam prin ochi de ceaţă
nici inima nu făcea faţă
găsirea lor mă-ndurera
ce zi era
la cruci de piatră tot dădeam ocol tămâia fumega de zor şi
de trei ori la rând pupam obrajii lor bătuţi de vânt
ce poate fi un om decât o groapă de pământ
chipurile şterse-n pâlpâit de lumânări
plângeau cu mine cele patru zări şi mult pe gânduri mai stăteam
ce zi era
mă întrebam pe când acasă mă-ntorceam
cu suflet reactiv de turnesol

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai o patrie

Să ai o patrie, să ai un soare,
Să ai o inimă, să ai o mare,
Să ai o grădină cu flori în floare.
Să ai patrie fără sânge,
Să ai o mamă care nu mai plânge.
Să ai tot ce-ţi doreşti,
Să ai o fată frumoasă ca-n poveşti,
Să te iubească şi s-o iubeşti.
Să ai o patrie, să ai o mare
Să ai un loc sfânt sub soare.

poezie de Vladimir Potlog din Pe o ramură de grai (10 martie 2002)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!