Cioara vopsită a ajuns cosmopolită.

aforism de David Boia (16 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită e cea mai folosită.

aforism de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru unii cioara vopsită e operă de artă.

aforism de David Boia (21 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită

Asta-i o ispită grea,
Tot mai mulţi umblă cu ea.

distih de David Boia (7 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate păsările, cucul umblă cel mai mult cu cioara vopsită.

aforism de David Boia (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cioara vopsită

Iepuraşu-i arestat,
Şi ţinut în carantină:
Cică ar fi plagiat...
Nişte ouă de găină!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţi nevoia

să umble cu cioara vopsită
şi credea că a fost născut
să meargă cu păsăroiul albit
artificial sau de-o spaimă
închipuită de cioara care se jura
că-i şoim ori vultur pleşuv. umbla
prin târgul cu blocuri turn unde
nici ţânţarul nu visa să zboare
până sus. stătea cu privire ridicată
la o şmecherie din oţel aşezată
pe un turn ce sclipea în soare
cu tupeul clădirilor îmbrăcate
în sticlă şi inox. era necinstit
cu el însuşi de când era adolescent
dar se ferea să şi-o spună în faţă

umbla cu cioara vopsită printre oameni
şi asta îi mai amăgea foamea
uneori îşi minţea şi frica

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia nu e numai infinită e şi cosmopolită.

citat din David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai vopsesc părul, căci m-am săturat să mai umblu cu cioara vopsită.

citat din Beatrice Vaisman
Adăugat de beatriceva
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cu cioara vopsită"

Schimbările produc furori:
Constat la Cluj, în plină zi,
Că nu sunt bănci în "trei culori",
Acum sunt doar portocalii!

epigramă de Ştefan Buzărnescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acorduri

Iubirea ca o floare de colţ
îmi zâmbea enigmatică
mai tandră decât empatia
o imagine afectivă
de sus de pe bolta transparentă
prin care se vedea eternul
se desluşea infinitul
plus viitorul nepătruns
în stare să redea
fericire cosmopolită
convertită monumental
într-o extensie benefică
străjuită de îngeri
peste orizontul cunoaşterii.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am ajuns

Şi am ajuns (predestinat?)
Ţara banului... bine furat!

distih de David Boia (22 februarie 2015)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărtăşirea ciorii

" Ei, bine," a zis Cioara, " Cu ce începem?"
Dumnezeu, obosit după crearea lumii, sforăia.
" Care e calea?" a zis Cioara, "Încotro o apucăm prima oară?
Umărul lui Dumnezeu era muntele pe care stătea Cioara.
"Hai," a zis Cioara, " Haide să discutăm această situaţie."
Dumnezeu zăcea, cu gura căscată, o carcasă uriaşă.

Cioara a smuls o bucată mare şi a înghiţit-o.

" Oare acest cifru se va releva prin digestie pe el însuşi
Auzului, detaşat de înţelegere?"

(Asta a fost prima glumă.)

Însă, deodată, s-a simţit mult mai puternică.

Cioara, hierofantul, înfoiată, impenetrabilă.

Pe jumătate iluminată. Mută.

( Îngrozită.)

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara vopsită

Cioara, ce clocea de-o lună ouăle într-un cuibar,
Când veni curând sorocul, observă ceva bizar:
Printre puii ce ieşiră, de un negru-abanos,
Se mişca o arătare c-un aspect cam dubios,
Albă mică şi fragilă, gureşă din cale-afară,
Dar ca glas, indubitabil, croncănea precum o cioară.
Îngrozită, panicată, vrând micuţul să-l ascunză,
Soţul său să nu îl vadă, l-a acoperit c-o frunză
Şi cu gândul să evite diferendele nebune,
L-a vopsit pe de-a întregul, tăvălindu-l în cărbune.
Şi aşa trecu de criză, evitând o confruntare,
Dar fugi ca o furtună la bătrâna vrăjitoare.
Cotoroanţa, ascultând-o cu un aer cam tălâmb,
O-ntrebă de e cuminte, de-a călcat vreodată strâmb,
Dacă e însărcinată, de-a luat penicilină,
Dacă a făcut vreodată dragoste şi pe lumină,
Dacă s-a scăldat în lapte, dacă-n timpul ce-a fost grea
A mâncat mai des lactate, caşcaval sau telemea.
Cioara a răspuns spăşită că a mai păcătuit,
Însă cu cioroii tineri, de un negru-antracit,
Dar şi-a amintit cu spaimă de un sumbru amănunt:
Că greşise, doar o dată, c-un bătrân croncan cărunt,
La un chef ce se ţinuse într-n plop de protocol.
El era cioroiul alfa, şeful peste-ntregul stol
Şi a condiţionat-o să-i dea post la un birou,
Cu-avantaje sexuale, deci i-a afectat un ou.

Morala 1

Frunzele, chiar de la Eva, verzi, uscate, mari sau mici,
Pot ascunde pui de cioară, dar şi alte păsărici.

Morala 2

Sunt ciudate fenomene şi se cade în ispită,
Când pe la birou se umblă cu o cioară cam vopsită.

Morala 3

Părul negru nu-i în stare nici în grup, câteodat',
Ce e apt să săvârşească, lesne, părul grizonat.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara mai neagră ca niciodată

Când Dumnezeu, dezgustat de om,
S-a întors în Paradis,
Iar omul, dezgustat de Dumnezeu,
S-a întors spre Eva,
Lucrurile păreau că o luaseră razna.

Dar Cioara... Cioara,
Cioara i-a adunat împreună,
Legând Paradisul şi pământul unul de celălalt –

Astfel că omul a plâns, dar cu vocea lui Dumnezeu,
Iar Dumnezeu a sângerat, dar cu sângele omului.

Apoi, cerul şi pământul au plesnit la încheieturi;
Fisurile s-au transformat în cangrene şi s-au împuţit –
O oroare departe de de mântuire.

Agonia nu s-a atenuat.

Omul nu mai putea fi om, nici Dumnezeu, Dumnezeu.

Agonia
A tot crescut.

Cioara
A rânjit
Şi ţipat: " Acesta este creaţia mea,"

Fluturând drapelul cel negru al propriului ego.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să devină coregent, a ajuns corigent.

calambur de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revoluţie am sperat că totul va fi OK, dar am ajuns KO.

calambur aforistic de David Boia (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia griului

Noi suntem români gri.

Sau mai degrabă cenuşii.
Cenuşii din cerul gurii
şi până în orificiile de evacuare.
Nu suntem nici albi
nici negri
şi nu tăiem niciodată
coada pisicii dintr-o bucată.
Pentru noi obedienţa
are o mulţime de nuanţe
de la gulerul jegos
şi până la cioara vopsită
precum o blestemată
pisică neagră
fierbând în clor pentru a fi
lbită.

poezie de Dan Camer
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a pierdut în ceaţă şi a ajuns cu capul în nori.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne ajungea timpul am fi ajuns la timp.

citat din David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tei. Copac ajuns celebru datorită lui Eminescu.

David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!