Dragul meu Nichi,

Ducându-te în cer de slavă
Înconjurat de-atâtea stele,
Ai fost săgeată cu otravă
În scrisul fără "temenele".

Cu poantele vitriolate
La festivaluri cu valoare
Lipsind o pană cu karate
Nu vor mai scăpăra amnare.

Imaginar, la cap s-or strânge
Când tu din breaslă te retragi,
Epigramişti ce te vor plânge
Şi-albinele ce ţi-au fost dragi.

Chiar de-atacaşi şi răi şi vrednici,
În ceruri tu să fii cuminte,
Să nu strici poantele pe sfetnici
Că Domnul te va ţine minte...

Drum lin spre ceruri, iubite prieten.

(In memoriam, Nichi Ursei)

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nichi URSEI, In memoriam

Cu har scria, iar vorba-i înţeleaptă
Părea să scapere scântei;
Un om blajin, cu judecata dreaptă,
Aşa era Nichi Ursei.

Umorul său, ce şfichiuia metehne,
Te captiva fără să vrei;
Prin sita lui, orice păcat se cerne,
Neîntrecut era Ursei.

Rapid, din ochi, îţi cântărea valoarea,
Tot ce spunea avea temei;
Nu suporta minciuna şi eroarea,
A fost unic, Nichi Ursei!

Şi ar mai fi avut multe de spus,
Dar astăzi a urcat la zei;
La propriu, ne priveşte-acum de sus,
Un corifeu era Ursei!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Laurian Ionică

Astăzi lumea umoristă,
Parcurge o etapă tristă.
A pierdut un umorist,
Cunoscut epigramist,
Un oltean contemporan,
Ionică Laurian.

În ziua epigramei cunoscute,
A sosit ceasul să se mute.
In luna mai, cândva născut,
In Bourenii Doljului, demult.
Talentul nu l-a ocolit,
Oare de ce ne-a părăsit?!

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeţile epigramistului

Poantele discret ridică,
Mereu semne de întrebare,
Unele au săgeată mică,
Altele săgeţi cu sare.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isus

Isus a fost în slavă
cel mai înalt străjer.
Dar, când veni să moară
mai-nalt a fost ca-n cer.
Isus a fost la Tatăl
sublimul vieţii rost.
Dar, când S-a dat ca jertfă
şi mai sublim a fost.

Isus a fost în ceruri
divinul slavei crin.
Dar, când S-a-ntins pe cruce,
a fost şi mai divin.

Căci nici un om pe lume,
nici Iuda, nici Pilat,
n-au înţeles că Domnul
de voia Lui S-a dat.

N-au înţeles că Mielul
S-a dat El însuşi prins,
dar Şi-a ascuns ofranda
sub haină de învins.

Şi-astfel ne-a dat o pildă,
din gându-I nepătruns,
că fapta cea mai-naltă
e jertfa din ascuns.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revărsate ceruri în risipă de stele

Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine opreşte,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeţi deodată să lupţi cu puternicul impuls
al acelor constelaţii spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului şi din nou
priveşte în sus! Din nou. Uşor şi fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feţei tale spaţiu.

Din Poeziile către noapte

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârşite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 21-a din 3.06.1983-25.08.1983: 4. Poantele mele, medicament pentru tine...

Ţi-o spun eu, ca un competent,
Că poanta e medicament;
Chiar fără gust, s-o-nghiţi, Sorine,
Ca fost bolnav, îţi face bine!

epigramă de Naum Smarandache din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Originalitatea" unor epigramişti

Mulţi confraţi, de-o vreme-ncoace,
Ne afumă cu chiştoace,
Tot punând în versuri plate
Poantele deja fumate..

epigramă de Elis Râpeanu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rugă

O rugă spre Ceruri se-nalţă,
O stea de pe boltă coboară,
Azi strigă durerea amară
Că frântă prea lesne e o viaţă.

Un înger porneşte Departe,
Iar lumea prea tristă îmi pare
Când sufletul tinde să zboare
Lăsându-ne-n urmă o carte.

Să-ţi fie uşoară ţărâna,
Lin drum să te poarte la aştri,
Purtată de nouri albaştri,
Vegheată de Maica Stăpâna

Spre Raiul ce-acum te aşteaptă,
Tu, mamă, soţie divină,
Te-ndrepţi spre Eterna Lumină!
Noi plângem de moartea-ţi nedreaptă!

In memoriam, poetei, profesoarei, soţiei, mamei, minunatei prietene Anca-Maria David, plecată la Ceruri la doar 40 de ani...

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pe tânjală m-am lăsat, din ceruri Domnul a tunat

Era-ntr-o zi, pe înserat,
Din ceruri Domnul a tunat:
Ţi-am dat talent să-l foloseşti,
Să scrii, iar nu să lâncezeşti!

poezie de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 octombrie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Ce faci? Ce cugeţi? Înapoi ce semne
priveşti în van şi nu te prinde locul,
suflet al meu nemângâiat, ce-n focul
în care arzi arunci tot alte lemne?

Graiul suav şi ochii blânzi, ce-nsemne
în scris ţi-au fost, şi-au împlinit sorocul;
e prea târziu să-ţi mai încerci norocul
cătându-i azi, ori ţi-ai uitat pe semne.

Ah, nu mai învârti cuţitu-n rană,
nu zăbovi în gânduri vagi, buimace;
mai bine-apucă drum fără prihană

spre ceruri, dacă-n lume nu ne place
nimic; vederea ei ne-a fost capcană,
dacă nici moartă nu ne lasă-n pace.

sonet de Petrarca, traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo în ceruri

Globul ca macul e roşu de sânge,
Lacrimi sărate deplâng dragostea,
Însă în ceruri nici zeul nu plânge,
Chiar de pe boltă se stinge vreo stea.

Acolo în ceruri predomină frigul,
Că sufletul tău a rămas fără trup,
Iar gloata nebună aplaudă ringul,
Când temerarii zilei sorţile-şi rup.

Azi sufletul drag nu-şi găseşte hodină,
Că-i răstignit ca Hristos pentru patimi.
Urmaşii respectă credinţa creştină -
Oceanul lumii umplut e de lacrimi.

Globul ca macul e roşu de sânge,
Lacrimi sărate deplâng dragostea,
Însă în ceruri nici zeul nu plânge,
Chiar de pe boltă se stinge vreo stea...

poezie de Mihai Cucereavii (7 februarie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Laurian Ionică

Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină şi cu rata,
Căci are cronicuţe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?

Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Şi dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeţi-mă, un viciu.

Nu-i liniştit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-şi căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.

Iar într-o zi sătulă şi de scuze,
Cu basme despre-atâţia umorişti,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramişti!

poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost...

Am fost şi somn, şi multe răsărituri
Şi-adeseori am fost chiar şi coşmar
În al meu vis şi-n alte nesfârşituri,
La fel de viu sau tot imaginar.

Am râs nebun şi-am izbucnit în lacrimi
De-atâtea ori, că nu mai are rost
Să-mi amintesc prin câte mii de inimi
Am fost un zeu sau poate doar un prost.

Am şi răbdat de foamea cea mai cruntă
Paradoxal, simţită doar în piept
Şi am servit belşugul ca la nuntă,
Deşi-n simţiri ades am fost nedrept.

Am cunoscut şi frigul îndoielii
Ce mi-a-ngheţat şi sufletul din mine,
Şi-arsura grea de sub nivelul pielii
De dor aprins, cu lava-i de suspine.

Am alergat de când mă ştiu pe lume
De omul rău şi de singurătate
Şi am ajuns statuie fără nume,
Când am rămas orfan de jumătate.

Am tot strigat pân-am pierdut şi glasul,
Fără urechi ori fiinţe să m-audă,
Însă oricât de drag mi-a fost taifasul,
Am şi tăcut când soarta a fost crudă.

...

Am să mai fiu măcar o bună vreme
Şi câtva timp, să nu vă fie dor;
Mă rog la voi – păstraţi-mă devreme,
Să nu vă fiu târziu când am să mor...

poezie de Vali Iuraşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul interlopului

Ţine minte, judecata
Nu se face cu lopata!
Zise insul temerar,
Cu pistolu-n buzunar

epigramă de Nichi Ursei din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resemnare

Nu plânge iubite
Lacrima-i un păcat
Ce mângâie
Iar ochii ce acuză
Sunt şi mai frumoşi
Nu plânge iubite
Şi uită ce-a fost
Neştiind ce vom fi
O pereche
Sau numai atât
Ce-am putea
Recunoaşte
Nu plânge iubite
În vise de crezi
Şi în cerul
Ce stelele cerne
Dintre patimi
Şi dureri.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare zi
mă uit pe mine
şi tot mai mult
mă curg
pe neuitarea ta

în fiecare zi
se strânge împrejuru-ţi
în cărnurile mele
şi nu mai ştiu
care sunt eu

în fiecare zi
ne ridicăm la ceruri
să ne vedem de sus
cum aripele vremii-n
alt soi de zbor ne-au dus

că-n magica lumină
nu-i drum înspre apus
că dragostea-i în ceruri
la piept cu nemurirea

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vrei, Doamne...

De ce vrei, Doamne, să mă pierzi
De ce să-mi plângă-n suflet iară
Pădurile cu lacrimi verzi
Şi munţii cu tăceri de ceară.
De vrei, Doamne, să mai plâng
Şi pui durerea să mă-nhaţe
Ca marea de-aş putea s-o plâng
Mi-ar plânge peştii toţi în braţe...

De ce vrei, Doamne, să colind
În alte ceruri şi-alte stele -
Ca norii de-aş putea să-i strâng
Mi-ar plânge lacrimile mele...

De vrei, Doamne, spune-mi deci,
De ce vrei să-mi închizi cuvântul
Să-mi plângă-n suflet stele reci,
Să-mi plângă-n inimă pământul.

Şi unde-ai vrea să fiu apoi?
Eu un pot, Doamne, fără Tine
Şi dacă arborii mi-s goi
Eu tot îi pun să Ţi se-nchine.

Şi chiar de-s singură-n pustiu -
Eu tot de Tine sunt legată -
Şi-orfană chiar de-ar fi să fiu
Tu tot mi-ai fi în ceruri Tată...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cenaclu

La cenaclu, de Ignat,
Poantele cu gust au fost,
Dar vânzările-au stagnat.
Cărţile au... mare cost!

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de rouă

Ai pus naiul la inimă,
Şi a-nceput să cânte,
Stelele s-au aprins
Peste-naltul munte.

Carul Mare-n ceruri
S-a răsturnat încet
Precum o rimă rară
Sub pană, la poet.

Am căutat copita
Calului ce-a tras
Carul Mare-n ceruri,
Cu dorul am rămas.

Tu cu naiu-n suflet
Te-ai urcat la stele,
Copitele aprinse
Torc dorurile mele.

Visele mă poartă
Spre o cruce nouă,
Trecem prin viaţă
Un izvor de rouă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Laurian Ionică

Ca epigramist Ionică
E pontos şi bun de gură
Şi "loveşte" fără frică,
Niciodată sub centură.

epigramă de George Ceauşu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!