îngerii pot

lua înfăţişare umană dacă vor
şi când vor. iacob ştie. iacob
s-a luptat toată noaptea
cu îngerul lui.
de ce să nu lupţi singur
împotriva unui înger?
cerurile s-au deschis şi peste bar
au venit puhoaiele de vin
sfinţit. era o binecuvântare.
se auzeau cântări din ceruri. iacob
dorea binecuvântarea.
delacroix avea lacrimi în timp
ce penelul adresa injurii.

îngerii pot fi oameni. poţi rata
întâlnirea cu divinul în lupta ta?
parcurgi cele patru trepte
ale unei teofanii. te duce
într-o experienţă personală, văzută
şi de baudelaire, omul natural
se luptă cu omul supranatural.
eşti iacob în lupta cu îngerul păzitor,
cu înfăţişare umană şi rana
îngerului e rana ta din coapsă.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privire la tabloul lui delacroix : lupta lui iacob cu îngerul

Steaua era pe sfârşite,
stingerea sunase şi ea,
cerurile deschise cântau.
Ce ştiau despre stingere
cerurile,
ce ştiau
de lacrimi amare?
Ce ştie
Primăvara
de lăcrămioare?
Şi fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
(...)

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu privire la tabloul lui Delacroix: lupta lui Iacob cu îngerul

Steaua era pe sfârşite,
stingerea sunase şi ea,
cerurile deschise cântau.
Ce ştiau despre stingere
cerurile,
ce ştiau
de lacrimi amare?
Ce ştie
Primăvara
de lăcrămioare?

Şi fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.

Şi cerurile deschise cântau.
Se uită la el, e tot muieratic,
îşi strigă iubirile
şi ce gălăgioase
iubirile sale.
Oh, iubiri,
sărmane iubiri,
în a plângerii vale,
în spelunca
prea plină de jale!
Şi vine timp crud
şi dulce pedeapsă.
Vine un chip fără chip,
vine o voce fără voce,
un sunet fără sunet,
vine o faţă fără faţă,
vine canalia cea luminoasă,
cu aripi mii.
Şi ce ţesătură,
ce scriere cuneiformă,
ce misterioasă,
ce ţepi de arici
în fluturare hidoasă!
Nu mă lupt cu tine
ca
Iacob cu îngerul,
nu mă cosi, nu mă secera,
nu mă cheamă
Iacob,
sunt altcineva.
Făpturile visului meu
sunt preacurate,
mâinile mele sunt obosite,
la piept aşezate.
A sunat stingerea
şi se lasă linişte, linişte.
Şi numai cristali
şi doar minerale
în spelunca din vale.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La prima înfăţişare

"Cin' se ia cu mine bine,
Îi dau haina de pe mine...!"
A rostit un inculpat
Către domnul magistrat.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitatea umană e mai importantă decât absolut orice.

citat din Cristi Iacob
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carte de vizită

Căutând în tot Banatul,
Mari epigramişti sunt trei,
(Acceptaţi de subsemnatul):
Ionel, Iacob şi Bencei.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama

Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea uşor se rătăceşte
La vorbirile deşarte.

Şi de nu se odihneşte
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă şi război.

Iar când nu ne dăm silinţa
Spre cunoaşterea de sine,
Cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.

poezie de Sfântul Ioan Iacob
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ajutorul lui Claude Lantier vreau să pictez lupta artistului împotriva naturii, efortul creatorului în opera de artă, efort făcut din sânge şi din lacrimi, pentru a se dărui pe sine, pentru a da viaţă: mereu în lupta cu adevărul, mereu învins, ca în lupta cu îngerul.

citat celebru din Emile Zola
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ionel Iacob Bencei

a murit zilele trecute
şi a fost înmormântat ieri
scriitorul în grai bănăţean şi epigramist
Ionel Iacob Bencei - de origine
din Bencecul de Sus
unde
am şi eu orele mele de desen cu copiii -
unii elevi
din ansamblul folcloric al şcolii
au fost trimişi acasă după costumele populare
au mers chiuind la înmormântare
i-am întrebat:
voi ştiţi cine a murit?
mi-au răspuns: un
moş, ce bine că nu
avem ore la şcoală şi azi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul singur -
o molie alungând
monotonia

haiku de Valeria Iacob Tamaş
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea a IV-a

Dragi copii

Cred în continuare
cu tărie
că voi sunteţi
arma cea mai puternică
şi cea mai gingaşă
cu care
specia umană
a luptat
luptă
şi va lupta
împotriva morţii.
Înarmat
cu
toată
copilăria
lumii
Nu ies
în
piaţă
ci
rămân
acasă
în toiul primăverii
printre
albine
muguri
şi
cărţi

poezie de Costel Zăgan din Scrisorile unui profesor de română (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bigotism

Soacra a înmărmurit
Când îi povestise nora
Ce urgii s-au săvârşit
La Sovata şi Govora!

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui adjunct

Doarme-n groapa lui obscură
Decedat devreme, dar
Bucuros peste măsură
Că-n sfârşit e titular.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul lui Iacob

Fugea de mâna lui Esau,
Departe-n lumea largă, sau
De amintirea că-a greşit
În faţa Domnului, voit?
El spuse-n rugăciune aşa:
,, Părinte, iartă vina mea!
Oh, dă-mi un semn, un sfat, un vis"...
Şi-n vis văzu un paradis.

Din care coborau spre el
Vâslind din aripi, uşurel,
Mulţi îngeri pe o înaltă scară
De importanţă planetară.

Isus Cristos, El ne-a legat
De ceru-albastru, preacurat.
Să-mi fie inima Betel,
Loc sfânt păstrat doar pentru El.

Când Iacob a ajuns la ţintă
Sa învoit cu socrul său,
Şi-a nimerit-o de minune:
Laban era şiret şi rău

Împotmolit în plasa vieţii
Se-ntoarce Iacob înapoi,
Şi biruieşte-n rugăciune.
– Aşa vom birui şi noi.

Cum Israel, trecând Iabokul,
Venea spre casă şchiopătând,
Esau l-a-ntâmpinat cu arme,
Dar l-a primit, apoi, plângând.

Când Domnului îi place calea
Pe care mergi în ascultare.
Îţi face prieteni chiar duşmanii,
Şi-ţi dă rezervă de iertare.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor soţi cu maşină personală

Au carnete amândoi;
Bravo lor, sunt încă tineri!
Ea conduce luni şi joi,
Iar el... spală marţi şi vineri.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al meu suflet, Psyhee

A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mironosiţele sunt purtătoarele de mir, cele trei femei (Maria Magdalena, Maria lui Iacob şi Salomeea), care s-au dus să ungă trupul lui Iisus în mormânt.

citat celebru din Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vârsta a treia

Când se-aşează noaptea, neagra,
Simt cum creşte-o poftă-n mine;
Iau pastila de "Viagra"
Şi aştept... să dorm mai bine.

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul meu

Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Şi mi-ai arătat mereu calea,
Dar şi îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.

Ai fost îngerul meu cel mai sfânt,
În greutăţile vieţii mele,
Mi-ai fost şi soare şi pământ,
Eşti umbra vieţii-n toate cele.

Ai fost îngerul meu din cer,
Ce-ai adus multă fericire,
Tu m-ai vindecat sincer
Şi mi-ai dăruit iubire.

Dar eşti un înger muritor,
Din viaţa mea lumească,
Ce uneori eşti visător,
Inima să-mi iubească.

Vreau să fii îngerul meu mereu,
Mergând doar împreună,
Un înger al sufletului meu,
Cu viaţa noastră bună.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger

Un înger pe pământ a venit,
Să vadă dacă a mai rămas
În oameni ceva sfânt.
Îngerul era bun, şi milos,
Oamenii au crezit că-i Hristos.
Ei la dânsul s-au închinat
Ca la un rege de mult aşteptat!

Dar ei mult nu s-au bucurat,
Căci îngerul i-a întrebat
De îl iubesc pe fiul Domnului cu adevărat!
Oare numai se prefac?
Oamenii n-au răspuns
De îl iubesc cu adevarat pe Iisus.
Atuci îngerul la cer a strigat:
"O, Doamne, pentru ce din morţi ai înviat
Şi de păcatele lor i-ai scăpat?!
Căci ei de tine, Doamne, cu adevărat au uitat."

poezie de Vladimir Potlog (2 septembrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smintelile dintre noi sunt armele cele mai puternice pe care le dăm vrăjmaşilor ca să ne lupte pe noi.

citat clasic din Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!