
Matinală
Soarele îmi bate-n geam: -Hei, trezirea-n dimineață...
Ți-am adus cafea în cană și-o tabletă vorbăreață.
Apoi facem ziua plină, frunzele căzute-n drum,
Le vom arde cu-o duzină de chibrituri... pân-la scrum.
Adunăm de prin grădină tot ce toamna a brumat.
Vom lăsa doar crizantema și-un bostan ce-i bosumflat.
Timp avem până deseară... relaxare la amiază...
Cu un boț de mămăligă și o ciorbă țărănească.
Amalgam de gânduri zeci cer puțină limpezire...
Optimistă-oi fi în veci și cu multă fantezie!
Și acum să vă spun drept mi-e atât de frig în casă,
Nu am lemne pentru foc, nici cine să mă-ncălzească.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sat
- poezii despre relaxare
- poezii despre mămăligă
- poezii despre mâncare
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lemn
Citate similare

Te voi iubi
Te voi iubi in plină toamnă
Când frunzele s-au risipit
Te voi iubi ca nimeni alta
Te voi iubi pân-la sfarsit
Si-nfrigurată-n dimineață
Te voi cuprinde in ocean
Cu mii de valuri de speranță
Că iarna nu ne bate-n geam
Si dacă plouă sau va ninge
Si râul este inghetat
Mă va durea până la sânge
Dacă cu toamna ai plecat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre râuri
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocean
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iubire
- poezii despre iarnă
- poezii despre frunze
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Crizantema
sunt crizantema
cea deschisă
în ceas târziu
de toamnă....
sunt crizantema
pe care bruma
în dimineață
o ingheață
și-i destramă
in vânt
petală cu petală.
sunt crizantema
care speră
să ia....
cu ultima suflare
un răsărit de soare!
este toamnă
si brumează
o crizantemă
credincioasă
rămasă în grădină
în ploaie, frig și ceață...
poezie de Doina Bonescu din Confesiuni
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre crizanteme, poezii despre vânt, poezii despre religie, poezii despre dimineață, poezii despre ceas, poezii despre brumă sau poezii despre Soare

Cafea în roșu
dimineața aveam o cană roșie
din cafea mi-ajungeau minutele
până la cea din urmă sorbire
și drumurile începeau
de sub fereastra sub care
nucii se-ncăpățanau să crească
rotunde și amare clipe cu miez lăptos.
labirintul gustului se oprea la frunza de alun
și știam de pe atunci că până la pădure
mai era cale de-o oră
de mers alene pe gânduri
și abia mijeau zorile și-n geam
stăruiau rotocoalele de fum alburiu
din soba cu lemne.
pietrele de pe drum ședeau cuminți,
aliniate ca și cum urmele oamenilor
au nevoie de troițe tăcute
pe-o colină de deal absent de minusurile
verticale ale copacilor plini de crestături.
așa-mi umblă gândurile
uneori le pun aripi și dacă alteori
rămân ciuntite, din jertfa lor
pun deoparte o sămânță
pentru floarea de mac de la butoniera
sacoului pregătit pentru ziua cea mare
și-apoi știu că totul va exista în cana roșie...
plină în fiecare dimineață...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre roșu, poezii despre gânduri, poezii despre tăcere, poezii despre păduri, poezii despre minute sau poezii despre jertfă

Mi-e frig de frigul
Mi-e frig de frigul celui ce-o sa plece
și nu va mai veni-napoi, în veci,
și haina din cuier devine rece
și mânecile la camași mi-s reci.
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndata ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
și l-a lasat acolo, în pamânt.
Mi-e frig de frigul lui, acum, că ploua
si-n cimitir e apa cu prisos,
În timp ce viata ne e data noua,
El zace în sicriu acolo, jos.
Mi-e frig de frigul nopților de iarna,
Când respirând prin viscole, postum,
Nameții vor începe sa se-aștearna
si el, sarmanul, se preface-n scrum.
Mi-e frig de frigul țurțurilor care
Vor atârna plângând de crucea sa,
Când lacrimile noastre funerare,
În cinic scăzământ, se vor usca.
Mi-e frig de frigul cerului pe unde
Își joaca rolul ultim și-i e greu,
Ca îl priveste însuși Dumnezeu,
și dintr-odata, prin schimbari
profunde,
Mi-e frig de frigul lui.
Mi-e frig de frigul meu.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țurțuri, poezii despre viscol, poezii despre vestimentație, poezii despre noapte sau poezii despre moarte

Avem timp
Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta și în stânga,
să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,
să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,
avem timp să citim și să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiții și boli,
să învinovățim destinul și amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri și să nu le-nțelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puțină tandrețe.
Când să facem și asta murim.
poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre greșeli, poezii despre învinovățire, poezii despre somn, poezii despre publicitate, poezii despre prietenie, poezii despre nori, poezii despre medicină sau lecții de engleză

Replică la poezia "În toamna aceasta se-ntâmplă ceva" de Petru Ioan Gârda
În toamna aceasta se-ntâmplă ceva,
Ce s-a întâmplat și acum o vecie;
Arar, ține vara și-o toamna în ea,
Mușcându-i din frunze și melancolie.
Și ne mai mințim, deși frunzele cad,
(Foșnește tăcerea prin sevele-albastre).
Că nopțile-s scurte și zile nu scad
Și că-i încă vară-n poemele noastre.
Și totuși mi-e frig și să tremur îmi vine,
Când, plânge-un amurg peste visele mele
Și, poate, doar faptul că nu ești cu mine,
Îmi biciuie vara și-o ține-n atele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre minciună sau poezii despre melancolie

Taverna
Toata ziua mă gândesc la asta, apoi, noaptea o spun.
De unde vin?
Și ce trebuie să fac?
N-am idee. Sufletul meu este de altundeva, sunt sigur.
Și intenționez să o sfârșesc acolo sus.
Aceasta beție a început în altă tavernă.
Când o să revin în acel loc,
Voi fi complet treaz. Ȋntre timp,
Sunt ca o pasăre de pe alt continent, locuind această coștereață.
Vine ziua când îmi voi lua zborul
Dar cine e acum în urechea mea și-mi ascultă vocea?
Cine rostește cuvinte cu vocea mea?
Cine mă privește în ochi? Ce este sufletul?
Nu mă pot abține să tot întreb.
Dacă aș gusta o înghițitură de răspuns,
M-aș putea elibera din această închisoare a băuturii.
Nu mi s-a cerut acordul pentru a veni aici și nu pot să plec pe aceași ușă.
Oricine m-a adus aici, va trebui să mă ia din nou acasă.
Aceste versuri... Niciodată nu știu ce o să spun.
Nu planific asta.
Când sunt dincolo de a le spune, devin foarte tăcut și rareori rostesc ceva.
Avem un butoi enorm de bere, dar nu sunt halbe.
Pentru noi este în regulă. Ȋn fiecare dimineață
Suntem îmbujorați, iar seara suntem îmbujorați din nou.
Ei spun că noi nu avem nici un viitor.
Au dreptate Iar asta pentru noi este perfect.
poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zbor, poezii despre voce, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre urechi sau poezii despre suflet

Te invit la o cafea
S-au revăzut din întâmplare
La umbra vechilor platani,
Ea dulce și fermecătoare,
El visător... fără de bani.
-Salut Maria!... haide, spune,
Nu pot a crede, ești un vis
Ziua mi-ncepe c-o minune
Așa cum nimeni n-a prezis.
De unde vii? și cum se face
Că ești aici? pe strada mea,
Nu par eu pus la patru ace,
Dar... te invit la o cafea.
-Costy te rog!... întârzii tare,
Timpul mi-e veșnic inamic
Mă ține strâns... în avatare,
Nu mă slăbește nici un pic.
-Insist!... e singura dorință
Ce-mi arde sufletul acum,
Nu mă lăsa! Nu-i cu putință!
E cafeneaua peste drum.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea, poezii despre dorințe, poezii despre bani sau poezii despre Maria

Căsuța din bostan
Am căsuță în bostan
Stau în ea de doar un an,
Dar e-atat de confortabil...
Chiar de nu-i bostan gonflabil.
Are ușă și cerdac,
O scăriță și-un hamac,
Un pătuț și-un covoraș,
Două mături și-un făraș.
Înăuntru e călduț.
Am și-un ceas tare drăguț
Care cântă cucurigu
Și m-anunță că dă frigu'...
Am lumină de la geam,
Dar ce n-am? De toate am
În bostanul meu fălos.
Doamne, cât e de frumos!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre cocoși
De vorbă cu Toamna
Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.
Nu-ți fie rușine așează-te la masă,
Lasă-ți frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puțin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.
Tare dor mi-a fost de tine,
Ești tot tu, adică plină de mine,
Ce îți mai fac frunzele, ploaia și văntul?
Vorbește încet, să nu ne audă trecutul.
Lasă-ți frigul rogute-n cuier,
Pornește vântul să ne cânte din fluier,
Îți fac și o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!
Vorbește-mi, ce ai mai făcut?
Săraca cerneală, cât a mai tăcut...
Se uita după tine seara la geam,
Dar era doar Martie și eu te așteptam...
Dă-mi voie să-ți țin norii grei,
Cred că ai obosit plimbându-te cu ei,
Ochii-s tot de gheață, neschimbați,
Ca și ai mei de altfel, zici că suntem frați.
Mi-ai făcut urme de ceață prin casă,
Fără griji, dispar când soarele o să iasă,
Acum, mă bucur doar că te privesc,
Am atât de multe să îți povestesc...
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre seară sau poezii despre rușine

În cimitir la Timișoara
M-am dus la Timișoara-n cimitir pe la rude,
Era dimineață, frunzele erau verzi și erau ude
Voiam să beau cu ele câte o cafea
Și să le asigur, din nou, de dragostea mea.
Nu i-am găsit acasă pe fată și pe Fănel,
Probabil s-au dus să bea o vodcă nițel.
Dar mă-ntorc mâine mai pe-nserat
Până ce să se culce n-au apucat.
Ca să le spun, vrei nu vrei,
Ce dor îmi e câteodată de ei.
La mama e bine, acum de dimineață
Mormântu-i îngrijit, plin de verdeață.
Bună dimineața, soacră bătrână și bună,
Aș avea să îți spun, așa, ca o glumă
Să-ți iei catrafusele și încet s-o pornești
Ca să mai vii și pe la noi, prin București.
Nela-i plecată de mult de la noi
Acum doarme mândră lângă eroi.
I-am spus că lui Florinel i-am adus cartofi și ață,
Numai, ei, ce și-a dorit, nu i-am adus: viață...
Și acolo, în cimitir, am plâns singur, în vânt
După ce că în viață de mult nu mai sunt.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre umor, poezii despre soacre sau poezii despre rude

Doar împreună vom învinge
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină,
Ne spune-n taină că doar speranța e herede
Iar teama-i pentru suflet ucigașă toxină.
Sunt străzile pustii, orașu-i doar o lespede
Fiecare om visează la o girodină,
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
Lumina o păzește și-o lasă în grădină.
Îmbrățișări și atingeri de buze fragede
Ne sunt acum imagini de-o simplă copertină,
Nu ne întristăm, exemplu ne e Diomede
Uniți și încrezători vom rupe acea cortină...
Ca un străjer stă soarele pe cerul limpede,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre victorie sau poezii despre imagine

Pensionara
Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...
Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori să aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
Nici pădurile de fagi
Nici cuptorul stins in vatră
Si nici merii din livadă,
Nici strămoșul ce-i in deal
Având nume Decebal.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pensie, poezii despre țări, poezii despre sănătate, poezii despre plată, poezii despre negru sau poezii despre mere

Cosașul
bătrân.... ușor plecat de spate
ascute coasa-ntr-o poiană
nu este nimeni pe aproape
doar vânt si mucul de tigară
băiatul nu-i... soața bolnavă.
si fânul trebuie cosit.
mai este mult pân-la amiază
cosașul pare obosit...
nu e ceaslov să plangă mama
si tata nu mai plange-n barbă
e doar bătrân, așteaptă toamna
rămas la coasă in poiană.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre soție, poezii despre mamă, poezii despre bătrânețe sau poezii despre boală

Dimineață
O cafea neagră... și-o ploaie de gheață
Când spiritul mai arde culori în odaie
O privire pe-o carte, pe straie
Și pasul mă îndrumă în dimineață
Cum frigul tremurând ca o veste,
Tot fuge de-al meu și de-al tău...
Tot mai mult am rămas cu ce este,
Și plouă cu-o părere de rău.
Am uitat dacă merg... încă tot mai iubesc...
Am ajuns la timp, ocup și un loc.
Dar gândul apasă cu greul său bloc...
E numai vedere... nu mai pot să vorbesc...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gheață sau poezii despre cărți
Fragment cu drepturi
Mă întreba dăunăzi un tovarăș -
Suntem popor
Și noi basarabenii?!
Ce drept avem?!
Suntem noi Țară?!
Și dacă-i adevăr o obârșie
De milenii.?!
Poporul are drept numai pe străzi
El doar cu străzile e în deplină armonie
Doar strada-i poate oferi
Pământul în bucăți
Să-și facă ca Hiperion
Împărăție...
Poporul are drept la tulburări
La revoluții
Dacă-i umilit în evoluții
Mai are drept la scară
Pân-la cer
Ce-o construiește
Din a "Mămăligilor poluții"...
Poporul are drept de a munci
Asigurându-și continuitatea
Existenței
Mai are drept poporul nostru
De a iubi
Pe cei ce l-au adus
La sapa zdrenței...
Poporul meu mai are drept și la Unire
Indiferent
De bună-rea voința unor tipi
Și n-are timp
Poporul meu pentru consilii
Și pentru listele
Cu iz de comunist...
Atâtea drepturi trec pe dinaintea-mi
Atâtea-mi garantează
Trai decent
Că nici nu pot alege
Ce să mătur mai cuminte
Prospectele din Răsărit
Sau
Bulevardele prin Occident?!
poezie de Iurie Osoianu (15 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre unire, poezii despre revoluție, poezii despre muncă, poezii despre existență, poezii despre evoluție sau poezii despre comunism
Doar o iluzie...
De când ne naștem și până dispărem, trăim o viață
de iluzii
Suntem tentați de multe ori să ne complăcem în confuzii
Avem în noi o genă anume, de la strămoși e moștenită
Și încercăm, să evadăm dintr-o perioadă deja trăită
Am vrea să fim artiști de cinema sau poate sportivi
de performanță
Trăim o veșnică iluzie, fără să vrem, cu multă nonșalanță
Privim și admirăm un mare pianist, și ne visăm
cântând cu sala plină
E o iluzie ca multe altele ce am trăit, doar noi suntem
de vina
Ne facem planuri despre cum averi s-acumulăm,
trăim o stare de adicție
Suntem orbiți, suntem confuzi, nu ne mai pasă nici
de dicție
Ne îmbrăcăm ca niște clovni, cu haine în care parcă
suntem goi
Suntem in ton cu moda, o altă stare de iluzie,
ne îmbrăcăm de la gunoi
Ne facem planuri, acumulăm averi pentru nepoți
Cu toate că ce-avem acum, e suficient pentru noi toți
Și am adus în astă lume tot mai puțină hrană spirituală
Suntem preocupați în mod curent prea mult de
partea materială
Dacă am fost săraci, acum cu disperare vrem să fim
bogați
Dacă în foame și întuneric am trăit, acum părinți și frați
Suntem înverșunați să-i depășim pe toți, trăim o altă
stare de confuzie
Nu vreau eu sfaturi să vă dau, dar credeți-mă,
e o iluzie
Tot ce-ai construit, ai disperat, clipe de stres tu ai
acumulat, ai fost neliniștit
Căzut pe gânduri, nici nu mai știi ce a fost bine sau
unde ai greșit
Ai existat ca o clipită ce se zbate între eternități,
fără să ai mai multe vieți
Acum în fața voastră recunosc, că am trăit
Doar o iluzie...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vinovăție, poezii despre sărăcie, poezii despre stres, poezii despre sport sau poezii despre sfaturi

Citește-mi inima
Te-ai trezit cu mine-n gând,
Glasul nopților plângând...
Ai zâmbit in dimineață,
Alungând norii cu ceață.
Te-ai trezit cu mine-n gând
Si in versuri lăcrimând.
Pune-n geam speranță vie,
Intr-o iarnă... albă ie...
Îmbrăcată sub bundiță
Broderie in altiță!
Te-ai trezit in gând cu mine.
Îți alung melancolie.
Ia o ceașcă de cafea
Și-mi citește inima....
Inspirăm mirosuri fine
Răsfoind scrieri latine
Un dicton in apanaj
Va puncta ziua de azi.
Te-ai trezit cu mine-n gând.
Nu e ploaie, nu e vânt....
Vom pleca pe o colină
Ca sa-mi fie ziua plină
De mirajul unui vis....
Domnul nu a interzis.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lectură sau poezii despre latini
O, tempora...
Iubito, au ruginit castanii
Așa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores
Trecut-a timpul verii
Au ruginit și merii
Și am ajuns în toamna vieții
Cu gândul trist la anii tinereții
Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Și nu ți-am dat iubirea
Pe cât eu aș fi vrut
Se scutur frunzele în drum
Aș vrea ceva să ăți mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu ești fetița mea morgană
Și-acum pe înserat
Pe geam stau splecat
Aș vrea să-ți spun mai des
O tempora, o mores
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre tinerețe
În fiecare dimineață
În fiecare dimineață,
Când soarele zâmbește-n geam,
Privesc spre cer cu bucurie,
Mă-nchin și-Ți aduc slavă Ție,
Și fericit cu drag exclam:
O, slavă Ție, Doamne mare,
Măreț ești, unic, drept și sfânt,
Slăvesc și laud Numele-Ți mare,
Ce n-are-n lume asemănare,
Te laud cât voi fi pe pământ.
Îmi ridic mâinile spre Tine,
Te recunosc ca Dumnezeu,
Îți mulțumesc căci ești cu mine,
Tu ești puterea ce mă ține,
Laud și slăvesc Numele Tău.
Tu meriți lauda și închinarea,
Ești țelul meu, tăria mea,
Prin Tine am primit iertarea,
Tu mi-ai adus eliberarea,
Mi-ai luat povara mea cea grea.
Povara mea apăsătoare,
La poala crucii am adus,
Prin Jertfa Ta, o, Doamne mare,
Am primit mântuirea care,
Mi-ai dat-o-n dar iubit Isus.
De aceea-n zori, de dimineață,
Mă plec smerit și mă închin,
Ești tot ce-i bun în astă viață,
Isus, Tu ești a mea speranță,
Te laud pe Tine-n veci, amin.
Amin!
poezie de Ica Drăgoi (19 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre laudă, poezii despre smerenie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre mâini sau poezii despre mulțumire