De ce iubim femeia

De ce iubim femeia
În lumea asta mortă,
Pentru că numai ea are
Inima bună şi curată.

Căci dacă femeia
Nu ar fi pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De ce iubim femeia,
Pentru că trebue s-o iubim,
Căci fără ea viaţa
Nu ar fi un vis sublim!

poezie de Vladimir Potlog (28 august 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să iubim pământul

Să iubim pământul care ne mai ţine
Că este sfânt
Şi bucăţica cea de pâine,
Lucrată cu trudă de către ţărani pe câmp.

Să iubim valul de mare
Şi soarele care ne încălzeşte,
Să iubim şi firul de iarbă
Care sub picioare creşte.

Să iubim fiinţa dragă de lângă noi,
S-o iubim cu adevărat,
Căci atunci când eşti în doi,
Durerea sau necazul este mai uşor de suportat.

Să iubim binele ce ne înconjoară
Şi să nu iubim răul, care să naşte în noi,
Să ascultăm cum cântă o vioară,
Ca să uităm de greutăţi şi nevoi.

Să iubim, oameni buni, pământul
Şi viaţa care o trăim,
Căci este cu adevărat frumoasă
Numai atunci când o preţuim.

poezie de Vladimir Potlog (28 ianuarie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim în doi...

Să fim în doi pe vânt şi ploi,
Chiar de suntem cu griji şi cu nevoi,
Să fim în doi pe acest Pământ,
Să fim uniţi până la mormânt.

Să fim în doi, iubitul meu,
Trupul meu să fie al tău,
Inima ta să fie a mea,
Să ne iubim toată viaţa aşa.

Să nu ne vorbim de rău,
Căci martor este Dumnezeu,
Căci el o să ne judece în ziua de apoi
Să fim în doi, să fim în doi...

poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia rămâne o taină

Femeia e o scânteie,
E un dor nemărginit.
Femeia e o zeie,
Chiar dacă din cer nu a coborât.

Femeia e un strop de rouă,
Un fir verde de iarbă.
Femeia iubeşte, luptă
Şi tot în lumea aceasta rabdă.

Femeia e un fagure de miere,
E şi un pelin.
E o dulce plăcere!
Dar şi un veşnic chin.

Femeia rămâne o taină
Ce trebuie veşnic descoperită.
Şi îmbrăcată în faimă,
Femeia trebuie iubită.

poezie de Vladimir Potlog (9 martie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frumos

E atât de plăcut să miroşi o floare,
E atât de frumos să scrii un vers
Şi să priveşti la soare,
Soarele care încălzeşte întregul univers.
E atât de gustos fructul
Care să coace încet pe ram,
Şi e atât de misterioasă lumina lunii
Care bate în geam.
E bine să ne bucurăm în lumea în care ne-am Născut şi trăim,
Pentru asta lui Dumnezeu trebue să-i mulţumim,
Căci o viaţă avem şi trebue s-o iubim.

poezie de Vladimir Potlog (23 aprilie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i iubim pe acei copii

Să nu uităm de acei copii
Cu sufletul frumos, dar firav
Ca puful de păpădii,
Să-i iubim pe acei copii!

Căci ei sunt singuri,
În lumea asta mare
Şi au nevoie de-o mângâiere,
De-o dulce sărutare.

Ei au inimile îndurerate,
Căci nu au nici soră, nici frate,
Nici tată sau mamă,
Nici nu ştiu cum îi cheamă!

Să nu uităm de acei copii,
Că sunt şi ei oameni,
Nu sunt stafii!
Să iubim aceşti îngeri vii.

poezie de Vladimir Potlog (24 noiembrie 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim în ploaie

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie
Stropi să-ţi scalde chipul tău
Eu să fiu un zeu sub soare,
Tu un curcubeu.

Să ne iubim, iubito, în ploaie
Şi stropi să cadă pe părul tău frumos,
Eu să fiu un înger care moare,
Tu să fii un Hristos.

Să ne iubim, iubita mea, în ploaie,
Şi ploaia să fie un castel,
Eu să fiu un rege şi tu regină
Şi să trăim cu dragoste în el!

Să nu ne speriem de ploaie,
Căci ea este apa sfântă, care vine din cer,
Noi suntem două taine,
Şi iubirea noastră - un mister.

poezie de Vladimir Potlog (29 iunie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare poetică

Dacă aş scrie o carte despre mine
Aş numi-o "femeia la pătrat"
Femeia ce cu putere se îndreaptă
Spre cei slabi, neputincioşii, neînţelepti
Femeia ce ascunde durerea
şi tot ea ce va împărtăşi lumina
cu cei neputincioşi,
Femeia ce educă omul la vârste mult prea avansate
Femeia ce stârneşte misterul in lumea noastră
Femeia ce cânta la vioara sufletului tău ascuns
Femeia ce cu inima curată se deschide in orice casă
Şi primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu.
Femeia ce ascunde inima... apoi se plimba prin lumina fermecată
Femeia ce ochii deschide când tu o priveşti in vis
Femeia ce-ti poate tulbura şi visul şi imaginaţia.
Femeia ce ascunde Misterele lumii in inima ei
Femeia ce priveşte lumina şi o poate împarţi cu tine...
Femeia ce prin cuvinte frumoase îţi deschide inima...
Femeia de aici, de acolo, de nicăieri.
Femeia independentă şi mult prea iubitoare.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi medicii, noi ne-am îndrăgostit de meseria asta pentru că iubim lumea. Şi ca să ne iubească şi ei, trebuie să simtă că îi iubim...

citat din Mitică Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Dumneavoastră, dragi civili din lume,
Urmăriţi de moarte unanim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Dragostea e calea contra morţii,
Dragostea e un atac sublim,
Vă propun o nouă strategie:
Să ne iubim.

Să ne iubim, să ne iubim,
Să terminăm al morţii haos,
Să ne iubim, să ne iubim,
Îndrăgostiţi, pe loc repaos.

Faceţi tunul câine de ogradă,
Faceţi tancuri suvenire-n timp,
Vă propun un ordin nou de luptă:
Să ne iubïm.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba ai tu o lume, dacă nu ai o femeie. Femeia sufletului tău. Căci ea, femeia, este lumea ta!

Antonia Bogdana Bălan (noiembrie 2013)
Adăugat de Antonia Bogdana Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne iubim

Să ne iubim cu fapta,
să ne iubim cu gândul,
cât noi vom fi pe lume
şi cât v-a fi pământul.
Să ne iubim cu totul,
să ne iubim în şoapte,
ducându-ne iubirea,
chiar dincolo de moarte.
Să ştii tu lună,
cât timp te voi privi
prin viaţa asta ce o voi petrece,
mereu, mereu,
în gând te voi iubi
chiar de esti
nepăsătoare şi rece.
Iubirea mea, se ştie,
ţine o veşnicie.

poezie de Eugenia Calancea (9 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar femeia

Doar femeia mai rezistă
doar femeia ne arată
dacă-i veselă ori tristă
viaţa asta blestemată

Doar femeia ne arată
vremuri încotro se duc
doar femeia-i minunată
restul lumii-i balamuc

Vremuri încotro se duc
dacă-i veselă ori tristă
ţine lumea sub papuc
doar femeia mai rezistă

Doar femeia ne arată
dacă-i lacrima curată

rondel de Costel Zăgan din Evadaţi din zăpadă (antologie) (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traseu edenic

Indiferent de piedici
Iubirea să o predici
Şi când alţii o abrogă
Noi să ne iubim în vogă

Indiferent de diferend
Noi să ne iubim în trend
În coloană sau în şir
Să ne iubim în delir

Dincolo de cratimă
Să iubim cu patimă
Indiferent de culoare
Să ne iubim cu ardoare

Indiferent de nuanţă
Să dăm iubirii prestanţă
Să nu cedăm imposturii
Se iubim în ciuda urii

Pe cetăţi şi metereze
Iubirea să recidiveze
În variantă sine die
Să iubim cu frenezie

În variantă ad-hoc
Noi să ne iubim cu foc
Cu pricepere şi minte
Să iubim principii sfinte.

poezie de David Boia (8 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numai când iubim,
Duşmanii, ca fluturii nopţii ni-i înmulţim.
Numai când iubim,
Prieteniile vechi, cu fericirea noastră nebună,
Fără să vrem strivim şi suferim.
Numai când iubim,
Esenţa vieţii cu adevărat o simţim
Şi spiritul ei în creaţii minunate voit îl slăvim...
Şi în eternitate dorim să-l răstignim,
Numai când iubim.

poezie de Valeria Mahok (august 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Femeia e totul
pe pământ,
ea aduce pe lume
copiii plângând,
dar e şi mamă
şi chiar e plăcut,
să aibă mare grijă
şi să-l îndrume pe micuţ.
Linişte, lumină şi calm
e în privirea ei
şi te întreabă
de multe ori: Ce vrei!
Cu multă dragoste
trebuie s-o iubim,
şi de cei mai greu
uneori să o ferim.
Ea a un simbol plăcut
pentru noi toţi,
să-i acordăm atenţie
aşa, că ştiu că poţi.

poezie de Eugenia Calancea (3 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să-ţi calc pe pas când n-om mai fi
Să ne iubim, ne-o cere neputinţa
De-a fi doar unu-n fiecare zi

Să ne luam trăirile absurde
Şi să le dăm pe apa şi în foc
Să ne iubim chiar când durerea râde
Şi inima sihastră-si face loc

Să ne iubim, sa-nperechem pe unu
Din unu, unu, doi să ne trăim
Să ne iubim, ne-o cere veşnicia
Să ne iubim şi după ce murim

poezie de Ştefăniţă Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia rămâne femeie

Femeia e un simbol a iubirii.
Toţi ştiu, dar mulţi nu aşa gândesc.
Ea este Eva cea pierdută în amintiri,
Care a fost la începutul neamului omenesc.

Femeia de mică e femeie.
Femeia e femeie când devine mamă,
Femeia rămâne tot femeie
Când e bătrână şi plânge în năframă.

Ne este dor de ea când suntem mici,
Ne este dor de ea când creştem mari.
Dar când suntem bătrâni şi bolnavi,
Plângem din nou după ea ca nişte sugari.

Căci ea este steaua care a răsărit
Pe cerul vieţii noastre.
E ca floarea care a înflorit
Sub bolţile albastre.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim

Hai să fim oameni de omenie,
Dragi părinţi, copii şi fraţi.
Căci moartea nimeni nu ştie când o să vina
Şi când murim, de acei vii suntem uitaţi.

Hai să iubim viaţa ca pe o melodie,
Chiar de e uşoară sau grea.
Să nu adunăm multă avuţie
Căci lăcomia poate fi o piază rea!

Hai să-i cinstim pe tata şi pe mama,
Pe omul de lângă noi.
Şi să ne gândim la pace,
În vreme de război.

Hai să fim oameni de omenie
Căci aşa e bine şi frumos.
Şi să nu uităm niciodată,
Pentru aceasta s-a jertfit Hristos.

poezie de Vladimir Potlog (15 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia avocat

Ea poate fi întotdeauna
Maestră în avocatură,
Căci fie cât de rea femeia,
E bună orişicât de gură.

epigramă de Giordano din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!