M-am risipit în acţiuni obşteşti
Şi am cântat de dor de libertate,
Om tânăr, care-am fost, pe unde eşti?
Mi s-a făcut lehamite de toate.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua iubire de altcândva

Mă-ncearcă iar, de cine ştie unde,
Ca o pedeapsă cinică şi grea,
Senzaţia că ne-am putea ascunde
Într-un poem al meu de altcândva.

Câte-am iubit şi am cântat în viaţă,
Puteam să las pământul lumii gol,
Dar, vai, ce tragedie îndrăzneaţă,
Tu le conţii pe toate ca un rol.

Ai şi venit într-un târziu de piesă,
Ce bine-ţi şade, dragoste, aici,
Dar eşti prinţesa fără de adresă
Ce-mi redeşteaptă zeci de cicatrici.
...

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am risipit

M-au viscolit şi ierni şi timp şi viaţă
În graba lor furtuni m-au tot cernut,
De-ar fi să plâng, mi-e lacrima de gheaţă,
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Am strâns mereu în pumnul meu averi,
Trufaş stăpânul lumii m-am crezut,
Pe umeri aplecaţi, ducând poveri
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Si am visat, pân-au rămas doar- vise
Nici nu mai ştiu prea bine ce am vrut
Trecut-au anii, tâmplele mi-s ninse
M-am risipit, m-am adunat, şi-atât.

Iar azi, când tu îmi baţi in suflet iară
Iubirii să-i mai facem legământ...
Nu stiu de iei, sau pui altă povară
M-aş aduna, de-aş şti pe unde sunt.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită lui Adrian Păunescu m-am dus spre biblioteci, spre librării şi mi-am făcut un repertoriu.

citat din George Mihăiţă (20 februarie 2019)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite

Mi-e o lehamite de viaţă,
Zace un hoit la orizont,
Pe foaie scrie vârful bont,
Orice se târguie pe piaţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Neaua acoperă noroiul
Arogant 1 dispreţuie 2-ul
Peste tristeţe încă o creanţă

Mi-e o lehamite de viaţă
Femeile toate m-au părăsit
Conjug apatic pe "a fi iubit"
Îmi măsluiesc Ursitele-n balanţa

Mi-e o lehamite de viaţă,
Aş evada spre Nord, departe,
Iluzia-mi de chinte sparte
Aşteapt-un popă. Ceaţă, ceaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

M-am risipit în versuri, m-am risipit în carte.
M-am risipit în vise şi în iubiri deşarte...
Deşertăciune-i tot... nu vreau să recunosc.
Viaţa-i un miracol şi toate au un rost.

Dar când apusul zilei se-apropie de mine,
Simt cum se frânge-o rază şi sus din înălţime,
Cu ochii ei cei roşii imi spune-n glas şoptit:
-Sä nu te-nfrângă noaptea, aşteaptă-n răsărit.

Voi fi din nou cu tine şi bucurie-n glas...
Te-ajut în zorii zilei să-ncerci încă un pas
Spre altă risipire de gânduri din fuior,
Şi te adun spre seară într-un poem de dor!

poezie de Doina Bonescu din Versuri risipite
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care-am fost

Prin ungherele minţii licăresc amintiri,
Amintirile pastelate-ale celor care-am fost,
Imagini de-altădată, gingaşe-alcătuiri,
Zâmbetele de demult al celor care-am fost.

Erau toate atât de simple şi pline de candoare
Ori timpul ne-a rescris în întregime viaţa de atunci?
Dacă-am putea-o retrăi, spune-mi, oare
Am lua-o de la capăt?
Oare-am putea?

Amintirile sunt de-atâtea ori frumoase, iar
Tot ce-a fost trist uităm să ne-amintim
Sau abandonăm în urma noastră doar.
Oricum, de câte ori am râs ne amintim
Atunci când ne-amintim
De cei care-am fost,
De cei care-am fost...

Compozitori: Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, interpret Barbra Streisand

//www. imdb. com/title/tt0070903/videoplayer/vi3099376153? ref_=tt_ov_vi

cântec interpretat de Barbra Streisand, muzica de Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, versuri de Alan Bergman, Marilyn Bergman and Marvin Hamlisch din The Way We Were, 1974 (1974)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te crezi liber

S-a făcut aproape ora cinci
Întunericul s-a risipit de tot
Cari în spate lucruri şi le-mpingi,
Toată viaţa ca un idiot!
----------

Când scapi din chinga zilei la chindie
Şi tragic perdeaua gândurilor toate
Gândeşte-te precum Socrate
La câte au fost şi n-au să mai fie

Când te crezi liber, eşti în colivie
Când te crezi viu, eşti mort pe jumătate
Şi duci în cârcă lucruri idioate
Pe care nimeni altul nu le ştie

Ca tânăr îţi asumi întruna riscuri
Şi capotezi la vârsta de adult
Aicea mă opresc să nu insult
Pe-aceia care nu râvnesc la piscuri
Şi-aştepţi cu pregătită arbaleta
Să-ţi smuulgă cineva din mâini ştafeta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lehamite

Am adunat în mine lumi
De sentimente şi de lacrimi;
Acum, sunt un altar de patimi,
Unde se-nchină doi nebuni!

Mii de porunci am împlinit
Să-mi curgă visul mai uşor,
Dar simt cum mă usuc şi mor,
Dorinţele mi-au adormit!

Mă sting ca un ecou pierdut
Al unui strigăt de-ajutor,
Azi şi cuvintele mă dor
Ca tunetul pe surdo-mut.

Mă pierd în elegii deşarte,
Căci unei lumi-ntregi nu-i pasă
De eşti în viaţă sau în moarte;
Trăim în lehamite crasă!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin
Şi care s-a născut să te constrângă
Şi să te facă fericită-n chin.

catren de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluton

Aştept primăvara:
vreau să fiu dus de un pluton suav
la primul zid şi împuşcat cu muguri
şi când voi muri să-mi înflorească toate rănile,
să vină toate albinele la rănile mele
şi să mă transporte pe aripi
către tărâmul de polen unde merită să ajung
cu flori cu tot, cu tristeţe cu tot,
cu primăvară cu tot,
acum şi-n veacul vecilor.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Într-adevăr (1988)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viaţă-n poezii.

Am pus viaţă în dorinţe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputinţe
Lucruri rele sau mai bune.

Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.

Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Şi-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?

Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Şi în viaţa mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.

Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă

Am fost ploaie, curcubeu,
Renaşteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.

Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbuşit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.

Am iubit şi-am fost iubită,
Am visat şi-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.

Şi sfârşit şi început,
Şi tristeţe, bucurie,
Şi nimic şi tot ce am vrut,
Şi-am fost cuiva poezie.

Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Şi sătulă şi flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.

Am fost ciob şi nestemată,
Şi săracă şi boemă,
Am fost viaţă întâmplată
Şi din piatră şi din gemă.

Şi adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Şi-am rămas tot iubitoare
Când ţipam din toţi rărunchii.

Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.

Ast-am fost, şi mai sunt încă,
Om cu bune şi cu rele,
Am fost val, am fost şi stâncă,
O femeie printre ele.

poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn de întrebare

Oare mi-ai uitat adresa
drumu-ţi este cenzurat
eşti o târfă oarecare
la câini bună de-aruncat

N-ai fost prima mea iubire
nu mi-ai dat primul sărut
n-am fost primul om din lume
unde naiba-ai dispărut

Cine mai era ca mine
ca o flacără cântam
ard cuvântul primăvară
cenuşa-i culeg din ram

Făt-Frumoasă din poveşti
LIBERTATE unde eşti

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Braconaj

Cum se agăţau păstrăvii
de fiecare rază de lumină,
erau mai uşor
de făcut captivi...

Şi noi, deasupra lor,
cu lanterne în mâini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Însemnări de campanie - 21 August 1988
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Adrian Păunescu

A plecat din viaţă omul Păunescu,
A rămas în viaţă poetul Păunescu.
Un om mai puţin în România,
Rămâne poetul, rămâne poezia.

poezie de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru tatăl învins

Unde vă duceţi, puteri părinteşti
Şi vă tot stingeţi mereu,
Tată, ce faci şi de ce-mbătrâneşti,
Frate mai mare al meu?

Când eu eram mai tânăr şi tata era tânăr
Jucându-se cu mine, ca-n basme şi minuni
El mă purta pe braţe şi m-arunca pe umăr
Sau ne trânteam prin iarbă ca doi prieteni buni.

Era bărbat puternic, intra cu sacu-n moară,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Şi mă-nvingea la luptă în fiecare vară
Şi protector şi tandru spre mine surâdea.

Dar a venit o toamnă cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamnă cum n-aş mai vrea să văd,
În mine era ziua, în tata era noapte.
Şi-a început al vârstei neînfrânat prăpăd.

Noi ne jucam de-a trânta stând umăr lângă umăr
Şi l-am simţit că pică sub umărul meu stâng
Şi-am înţeles că tata, de-atunci nu mai e tânăr
Şi-nvingător în luptă, am început să plâng.

Ca un copil sub mine voia să se agaţe
De-un umăr mai puternic ca să nu-i fie greu
Şi îmi venea să urlu şi-apoi să-l port pe braţe,
Tu, iartă-mă de toate, părinte bun al meu.

A fost cea mai cumplită şi cea din urmă trântă,
Lătrau în depărtare şi-n sângele meu câini,
Am ajutat făptura părintelui meu sfântă
Şi lacrimi de iertare îmi şiroiau pe mâini.

Aş vrea să se întoarcă iar vremea minunată
Când tu în bătălie mă învingeai uşor,
Mai bate-mă o dată şi fii puternic, tată,
Că tu crescând în vârstă şi eu încep să mor.

Îndreaptă către ceruri puternicul tău umăr,
Tu, care-n biruinţă mai cald mă ocroteşti,
Învinge-mă în luptă, să cred că mai eşti tânăr,
Aşează-mă sub braţul tutelei părinteşti.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa

Nu-mi lăsa tristeţile pe umăr
Ia-mi povara, Isuse, din nou,
Ce mi-ar folosi să le mai număr
Când la toate m-am făcut ecou.
Stau şi mă frământ în miez de noapte,
Domnul meu şi lacrimile curg,
Ce desprind din cerurile coapte
Luminând zadarnic în amurg.

Nu lăsa tristeţea să m-atingă,
Nu lăsa-ntunericul în ea,
Nu-mi lăsa speranţa să se stingă
Astăzi când eşti Tu în viaţa mea.

Mă lovesc cu palmele de ceata,
Mă lovesc cu palmele de zid,
Când se face iarăşi dimineaţă
Într-o altă noapte mă închid.

Vin atâtea, vin să mă frământe
Şi le ştiu pe toate pe de rost
Nu lăsa, Isuse să te cânte
Doar ecoul celei care-am fost.

Vino şi atinge-mă pe umăr,
Ia-mi povara, Isuse-ndrăznesc
Să Te rog, nu mă lăsa să număr
Când atâta, Doamne, Te iubesc...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul meu de-a te iubi

Tu eşti ce eşti acuma, numai lângă
Blestemul meu de-a te iubi pe deplin,
Şi care s-a născut să te constrângă
Şi să te facă fericită-n chin.

Nu-mi semeni, dar îmi eşti întreaga viaţă,
Eşti taina-n care lent am să dispar,
Eşti inima al cărei ritm mă-ngheaţă
Bătând tot mai adânc, dar tot mai rar.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr epigramist

Cu un glas armonios,
Epigramele-şi citeşte.
Când e tânăr şi frumos,
Spirit ce-i mai trebuieşte?

epigramă de Aurelian Păunescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai sunt tânăr, doamnă

Nu mai sunt tânăr, doamnă! în traiul meu anost
Doar serul din perfuzii îmi tropăie prin sânge.
Cum aş putea fi iarăşi Don Juanul care-am fost
Când trupul veştejeşte şi putirinţa plânge.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! băut-am cred destul
Cât să pricep căderea când nu ai echilibru.
Un pătimaş în eros, nicum n-am fost sătul
Cât să pot satisface orgoliul meu de tigru.

Nu mai sunt tânăr, doamnă! nici tânăr, nici frumos,
Beau apă cam doi litri de când sunt la dietă;
De prea multe lipide şi-o gută-nfiptă-n os
Când tensiunea creşte mă-nvârt ca-n piruetă.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, şi de pereţi mă ţin
Când scările cobor, că-mi scârţâie genunchii;
Sunt un cadavru viu la care corbii vin
Să ciugulească gena ce-au pus-o-n mine unchii.

Nu mai sunt tânăr, doamnă, iar azi, îţi jur, mai cred
Doar în cardiologi, căci mi se pune gheara
De câte ori vâd ţâţe; de vreau să mă reped
Vin emisarii hâtrei să-mi spună: bună seara!

parodie de Elena Victoria Glodean, după Mircea Dinescu (2014)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

În stil Adrian Păunescu

Un gând feroce mintea mi-o răscoală
Ducându-mă alături de demenţă:
Iubita mea, toridă şi fatală,
A mai făcut de-acasă o... absenţă.

epigramă de Ion Teodorescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!