De invidie

ar fi în stare să-şi mănânce
pumnii până la coate
până la umeri
săraţi cu dexteritatea unui bucătar
nu poate îndura
îşi roade unghiile
le molfăie
trosnesc în fălcile lui
de câine cuprins de furie
este în pragul unei apoplexii
invidia îl roade adânc
e prea obositor pentru sufletul
omului lovit de destinul unui pierzător
aruncat în braţele lui locke
cel preocupat de epistemologie
a simţit invidia cunoaşterii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia şi sufletul omului

Pizma este pentru om
Ca un vierme pentru pom:
Roade, muşcă, sfredeleşte,
Până când îl prăpădeşte.

epigramă de George Budoi din Epigrame (18 iunie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia creşte în sufletul omului ca viermele în măr, pe care-l roade pe dinăuntru până când nu mai rămâne nimic.

aforism de George Budoi din Invidia şi invidioşii în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (26 iunie 2003)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Molia îţi roade hainele, invidia îţi roade sufletul.

aforism de George Budoi din Aforisme (12 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă invidia te roade nu te aştepta la roade.

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia roade şi produce roade amare.

citat din David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ura

Pentru suflet (nu-i mister),
Ca rugina-i pentru fier:
Roade zilnic, duşmăneşte,
Sufletul ţi-l prăpădeşte;
Roade zilnic, pic cu pic,
Până nu mai eşti nimic.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (19 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanţă
omului după ţinută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanţă

orişicare se dă mare
şi-şi adaugă la puncte
numai calităţi defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred şi nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ţi zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

şi-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o laşi în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului invidios

Atunci când invidia te roade
Dacă vezi ceva de admirat,
Gândeşte-te că eşti ca mărul
De vierme cariat.

poezie de Cornelia Păun Heinzel din revista "Confluenţe literare" din Australia (21 august 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia unui titrat

Vile mari, cu turnulete,
Un "tuciuriu" si-a ridicat;
De i-ar fi placut sa-nvete,
N-ajungea si el ratat?

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui invidios

Invidia adânc îl roase
Şi măcinându-l pas cu pas,
În cele nu prea multe oase
Nici măduvă nu a rămas!

epitaf epigramatic de Dumitru Munteanu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

invidie

O, invidia! Rădăcină a tuturor relelor şi vierme care roade virtuţile.

definiţie celebră de Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha (1605)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este sortit sau să-şi risipească fără rost tinereţea, singura vârstă care poate da roade pentru viitor şi-i pregăteşte situaţia socială, ori să şi-o irosească năzuind să-şi procure plăceri pentru acea perioadă a vieţii sale când nu va mai fi în stare să se bucure de ele.

citat clasic din Giacomo Leopardi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidia

Invidia e divă mare...
Şi n-o spun din întâmplare,
Ca un şarpe se târăşte,
Dă din coadă ca un peşte,
Înoată până se împlineşte
Şi apoi la toţi rânjeşte,
Că pereche în lume n-are,
Cu voturi calde sub soare.

poezie de Valeria Mahok (3 decembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corupţia în Eterna şi Fascinanta Românie (după un aforism de M. Mihajlovic)

Toţi văzut-am cu oroare:
Până ieri era în floare;
Un alt gând acum mă roade:
Astăzi ea din plin dă roade.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (17 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul mişcă voinţa nu prin ceea ce este el în sine, ci prin felul în care este cunoscut. Însă nici o influenţă morală nu poate avea ca rezultat o altă corecţie decât pe cea a cunoaşterii, iar demersul de îndreptare a defectelor de caracter ale unui om prin discursuri şi predici moralizatoare vizând transformarea naturii şi moralităţii sale, este la fel de iluzoriu ca tentativa de determinare a unui stejar, printr-o îngrijire desăvârşită, să dea caise ca roade.

Arthur Schopenhauer în Fundamentele moralei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afara unui câine, cartea e cel mai bun prieten al omului. Înăuntrul unui câine e prea întuneric ca să citeşti.

citat clasic din Groucho Marx
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânzător

Mâna-n sac, până la coate,
A băgat să-şi ia maşină.
Vrând şi vilă cu piscină,
Poartă acum... haine vărgate.

epigramă de George Piteş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului invidios

Invidia e boală grea.
De te pătrunde prea adânc,
Nu vei scăpa în veci de ea,
Nici când ajunge-vei-n pământ.

epigramă de Cornelia Păun Heinzel din revista "Confluenţe literare" din Australia (21 august 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veacuri, invidia şade
(Cum şade molia
Pe-o stofă de lână) şi roade
Cu sârg istoria

catren de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-un templu
romboidal
colţurile de emoţii se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voinţa credinţa sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
şi mai puternic
de a fi
om

rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca nişte săgeţi
până când pătratul se aşterne mândru
sub mâna desenatorului orb

cine mai pictează deasupra desenului
glasurile?

cine mai poate fi creator de emoţii când
în plămânii umanităţii zace timpul
mort şi el în viul sinelui
şi roade fortăreţele
roade fundaţiile
roade verbul a iubi
până la ultima aşchie de stejar
nenăscut?

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!