Tatăl infernal

Vorbiţi-mi prin semne,
Sau scrijeliţi pământul
Înfuriaţi natura,
Certaţi-vă cu vântul.

V-aud de peste tot,
Vă văd în orice clipă
Sunteţi ca nişte păsări,
Zburând făr' de-o aripă.

Urâţi-mă şi morţi,
Eu vă iubesc oricum
Curând sufletul vostru,
Va fi singur în drum.

Va bate pe la porţi,
De cimitire goale
Şi va dansa cu demoni,
În sunete de zale.

Sunt singurul ce iartă,
Şi vă oferă un ban
Un tată responsabil,
Cu numele Satan.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de tei

Flori de tei
autor: Alin Ojog

I-am scris pe-o frunza unei păsări
Să-mi dea din darurile ei
Să pot zbura să cânt prin locuri
Întreaga vară-n flori de tei.

Iar roiuri de albini să vină
Să strângă polen pt zei
Eu tot cântând voi fi prin locul
În care m-au născut ai mei.

Şi-aşa o vară voi petrece
Uitând că vor veni ani grei
Dormind cu păsări printre ramuri
Învăluit în flori de tei.

poezie de Alin Ojog (29 august 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinţii Crăciunului

Sfinţii Crăciunului
autor: Alin Ojog

Aş vrea să vă privesc în raiul împărătesc
Pe cei ce vă numiţi, creştini mult preaiubiţi
De Cel ce v-a dat viaţă, ce tot vă ţine-n ceaţă
Să vă găsiţi cărarea, să vă scăldaţi in marea
Plină cu preţioase daruri, amăgitoare zaruri
Degrabă o să mergeţi cu sete să culegeţi
Pierzând chemarea Lui, blândeţea Fiului
Cântând cu toţii-n silă, pătând cu sânge-o filă
Cu numele Lui, magia cerului
În aburi de alcool, în capul vostru gol
Din nou cânta colinde, lumina ce se-aprinde
Va fi stinsă de zor, de demoni veniţi în zbor
Intrându-vă în gânduri vor sta în hoarde rânduri
Iar El cand se va naşte nu vă va recunoaşte
Veţi fi doar praf în vant, o mână de pământ.

poezie de Alin Ojog (28 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul nu bate

Motto:
"Nu se ştie ca pământul
Dincotro va bate vântul"

Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Şuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca şi cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum

Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Şi vântul doar tace.

Ce ştie vântul
Nu pot să ştie
Nici apa vie
Şi nici pământul.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spectru

Zi-mi... ce vrei?

Te uiţi la mine
Ca la zei
Sunt ca o oglindă
Te vezi pe tine
În ohii mei.

Arăţi... ce?

Un drum întunecat
Un drum prea rece
Greu de umblat
Când ziua trece.
Zi de Sabat.

Te-ascunzi...

De stropii de ploaie
Ce repede cad
Ca nişte săgeţi
Sufletul îţi ard
În triste dimineţi.

Ai vrea...

Să fii in locul meu
Să scapi de al tău chin
Să sufăr eu ca tine
Bând sânge şi venin.

Dar pleci...

Prin vastele desişuri
În noaptea asta sumbră
Prin recile luminişuri
Să-ţi joci rolul de umbră.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz e sufletul

Treaz e sufletul, peste fire,
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde drumuri şi inimi s-adună,
unde mormintele stau împreună
ca liniştea după furtună.

Treaz e sufletul peste fire
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde muşchiul pe lespezi
acopere numele, relele, bunele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adina Rotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec din cana cu păsări

pune Doamne recompensă peste aripă şi stea
că mi-au luat în faptul nopţii lacrimă de mama mea
şi-au fugit mâncând pământul peste nouă mări şi ţări
pasărea şi-a ei lumină dincolo de sărbători

pune Doamne îngerii să vină la tine toţi
şi le dă chibrit şi pâine pentru vii şi pentru morţi
şi le dă simbrie mare pune-le pe masă vin
din cel vechi şi nu pelin
că pelinul e amar
să nu treacă de hotar

apoi Doamne de-o fi vreme
mai rabdă nunta de semne
şi tocmeşte dă arvună
lăutărilor să vină
iar mi-e viaţa lună plină

miezul nopţii îşi ia darul
lacrima e de cuvânt
într-un clopot iar se schimbă ora pe pământ

poezie de Florian Stoian Silişteanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demoni...

Demoni de apă
Demoni de vânt
Demoni din flăcări şi din pământ
Demoni de suflet
Demoni cu gând
Demoni din ochi mereu sărutând
Demoni din mine
Demoni din tine
Demoni cu grijă aleşi din vitrine
Demoni cu aripi
Demoni de sânge
Demoni ce inima-n tine o frânge
Demoni serafici
Demoni din minţi
Demoni născuţi din ai noştrii părinţi
Demoni şi oameni
Demoni din fire
Demoni ce ştiu să lege iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă loveşte dinspre tine
biciul lacrimii senine
şi mă arde peste faţă
precum moartea peste viaţă

că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste ţipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aştept de-un veac de cărţi
să te-ntorci maică din morţi
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viaţa mie
şi voi plânge prin copii
maica mea te-aştept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut şi vămi şi porţi
maica mea călcând pre moarte,
te aştept să vii din morţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vantul

Peste lume peste sate
Vântul bate cu puteri
Ridicat mă simt de umeri
Căutând ziua de ieri.

Din cohorte şi ulcele
Dăngănit de spart cuvânt
Vântul bate cu putere
Şi îmi dă şi mie-avânt.

Mă învăluie cu patos
Lunge braţe de eter
Vântule de unde vii?
Nu sunt singur azi pe lume
Şi nici mâine nu voi fi.

Ridicat mă simt de umeri
Râd de ziua cea de azi
Peste lume, peste sate
Vântul bate!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei aripi (varianta cu rimă)

Trăiesc şi sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naştere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaştere.

Am fost şi voi fi un singur zbor
între ce nu am fost şi nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut o toamnă peste noi

A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor şi-a despărţire
Şi am rămas mai singuri şi mai goi,
De-atâţia paşi pierduţi prin cimitire.

Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Şi ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol şi-o lacrimă nemângâiată.

Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porţi închise...

A-ngenuncheat şi frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferinţă,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Şi tot mai distanţaţi şi-n neputinţă.

A mai trecut o toamnă peste noi
Şi-n gând şoptim aceeaşi rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Şi-aşterne curcubeul peste lume!

poezie de Violeta Andrei Stoicescu (noiembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă iubesc, oricum

Vreau să vă-ntreb, prietenii mei buni,
De ce vă supăraţi, tocmai acum
Când clipa-mi a cedat unei furtuni?
Şi, totuşi, vă iubesc, mereu, oricum!

Îmi daţi ce ce mai bun, apoi îmi luaţi...
Totuşi: încrederea nu mi-o-nşelaţi!
De nu-mi sunteţi alături când mi-e greu,
Oricum, vă dau ce am: sufletul meu!

poezie de Iulia Mirancea (4 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poltergeist

Spune-mi numele de om,
Şi îţi voi bate în podea
Arată-mi crucea în faţă,
Şi te vei trezi răstignit pe ea.

Ajută-mă să plec,
Te voi lăsa în viaţă
De nu, vei putrezi,
Sub soarele de dimineaţă

Am fost şi eu ca tine,
Dar mult mai păcătos
Păcatele m-au facut,
Mult mai periculos.

Te rog să spargi oglinda,
Ce mă ţine captiv
Sper să nu fii un om,
Cu gândul primitiv.

Nu-ţi fie frica, încearcă,
Sunt îngeri cu tine
Îmi spun că în curând,
Vei fi la fel ca mine.

De vei iesi pe uşă,
Nu se va sfârşi cu bine
În cele mai profunde vise,
Te voi lua cu mine.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai este natura vie

Vânt cald, ce tot bate-n crengi
Printre picături de ploaie să culegi
Caise galbene să-ţi umple sufletul
De înălţime tremur şi eu şi pământul.

Furtuna vine odată cu roua dimineţii
Ziua-i lungă şi te alungă-n drumeţii
Braţele grele vântul sus mi le ridică
Zgomote de păsări liniştea mi-o strică.

Păsări grăbite zboară printre nori
Fug unde-i cald şi multe culori
Aeru-i toxic, înţeapă, ucide natura vie
Câte zile mai sunt, toţi ar vrea să ştie.

poezie de Eugenia Calancea (15 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit grabnic

Sfârşit grabnic
Alin Ojog

Când arme vor urla la uşa noastră
Oferindu-ne bilete către rai
V-om uita culoarea florilor din glastră
V-om blestema frumosul nostru grai.

Lumina lunii ne va conduce în noapte
Spre crucea marelui stăpân
Ne v-or privi cei morţi prin geamurile sparte
Sau de dupa umbra căpiţelor de fân.

Pământul va urla în ploaia de gloanţe
Rănit fiind de nemilosul foc
Iar păsările noptii cânta-vor iar romanţe
De parc-ar fi să vină, un mare proooroc.

Sub pumnul ca de fier al liniei duşmane
V-om sta captivi decenii, sfârşindu-ne
încet
Cădea-vor mii de steaguri şi sute de coroane
Poporul rămânând un inutil tapet.

poezie de Alin Ojog (18 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocând natura

Pregătiţi-vă să stăpâniţi
Voi, vanturi
Peste cei ce au fost părăsiţi
De gânduri
Aduceţii în adieri line
Pe ei
Să capete de la natură
Puteri de lei
În şoapte line să strige vântul
La noi
Ca toţi suntem blânzi ca o turmă
De oi
Toţi pomii ce-ndură furtunile
Grele
Ce încă ţin în viaţă păcatele
Mele.
Să vină, să strice cu crengile
Lor
Blestemul ce mă ţine legat
Până mor
Degeaba am în maini scripturile
Vietii
Degeaba urlă câini enumerând
Poeţii
Doar morţii îmi pot spune ce este
O viaţă
Doar ei îmi pot găsi scăparea
Prin ceaţă.
Dar ploaia stinge portalul
Dintre lumi
Ridicând zid peste înaltele
Culmi
Scăpându-mă de tot de tristul
Viitor
Transformându-mi jalnicul trecut
Într-un nor
Făcându-mă să văd Pământul
Ca un rai
Să cânt naturii ca îngerii
La nai
Făcând să dispară tristeţea
Pe vecie
Pământul să rămână de drept,
Numai mie.

poezie de Alin Ojog (1 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

KOSAVA !

A nins cu frunze ruginite
Prefigurând al iernii vifor,
Dar printre florile ofilite
Natura crede în viitor.

Suflă vântul, bate, bate,
Prin ferestre acum sparte
Doamne, ce s-o întâmpla?
De-o mai ţine tot aşa.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea lor

Există dincolo de orice vizor,
O lume frumoasă, doar a lor
Unde se poate dormi în zbor,
O lume a păsărilor.

E dat de îngeri darul lor,
Un dar ce-l au până când mor
Mereu cu gândul printre nori,
Cântându-i soarelui în zori.

Si vine câte-un anotimp,
Uneori, mult prea din timp
De le alungă-n alte ţări,
Peste oceane, peste mări.

Îşi lasă-n urmă munca lor,
Luând cu ele lumea lor
Şi pleacă, cu gândul la noi,
Plângând uitându-se înapoi.

Se duc cu soarele de vară,
În alt tărâm, cu primăvară
Păstrând cu ele amintiri,
Inegalabile trăiri.

Vom fi şi noi în gândul lor,
Rămaşi ascunşi, în lumea lor
Purtaţi prin crânguri neştiute,
În sufletele lor mărunte.

Şi vor veni din nou la noi,
Să-şi vadă al lor tăcut zăvoi
În stol neîncetat zburând,
Murind pe drum, cu noi in gând.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!