Era un viscol

acasă din cocaină atât
de emoţionant încât
simţeam lacrimile că îngheaţă
drogul ne dă puteri
şi aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului şefului şi nu înţeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbuşit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune mâna

pe nişte cocaină bună
care-i amorţesc gingiile
şi-l trezesc din beţia
obţinută cu multă bere amstel
coca e bună pentru că te întăreşte
îţi dă forţe superumane
se ridică de la bar şi iese
clătinându-se ca o barcă
pe o mare furioasă
plină cu rău stomacal
merge sprijinit de pereţii
unşi cu toate murdăriile oraşului
ar trage nişte etnobotanice
dar nu poate vorbi
se izbeşte de trecători
merge gâfâind spre casă
aude smokey şi motown
e în genunchi acum
vine peste el un miros
de mâncare gătită de vecină
îi cade în mână un vecin
îl strânge de gât pe beţiv
coca e bună când e curată
hipioţii l-au înşelat de data asta

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag cuvintele

drog pentru poetul din faţa
laptopului larg deschis
către cititorii total dezinteresaţi
de chinul inutil din creierul
îndopat cu lsd şi cocaină
care aşteaptă harul să coboare
în vârful degetelor reumatice
stă cu ochii pe cuvântul
condiment bun pentru nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe 10 mai 1996, eram în "Zona morţii", pe Muntele Everest şi îmi aduc aminte că muream. Frigul mă anesteziase şi simţeam cum îmi pierd cunoştinţa. A doua zi, când a răsărit soarele, m-am întors din morţi şi am deschis ochii. Acesta este un mister pe care nu-l voi înţelege niciodată. Aveam mâinile îngheţate, nu puteam să deschid ochii, eram aproape orb, picioarele nu mi le mai simţeam şi nu mai mâncasem de trei zile şi nici apă nu mai aveam de două zile. Mă rugam să se întâmple ceva, voiam un semn divin, dar încet, încet, mi-am dat seama că nu voi scăpa cu viaţă din asta. În timp ce se apropia seara, mă resemnasem, şi tot ce mai puteam să fac era să îngenunchez şi să aştept să mor.

Beck Weathers în Ziua în care am murit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aseară eram atât de beat
încât mi-am băut umbra
de pe peretele intestinal

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marfar

două picioare mergeau
clandestin (!?)
într-un marfar
plin cu făină al
bă, nu-i cocaină (!?)
gândiţi-vă un minut
se mişcau cu can
doare (!?)
într-un mod paranormal
vagoanele se mişcă conjunctural
(!?) încă natural

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

Amice, nu te înţeleg,
De ce vrei tu să-mi fii emul?
Fii mulţumit că-mi eşti coleg,
Că şi aşa e prea destul!

epigramă de Ion Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

Amice, nu te înţeleg
De ce vrei tu să-mi fii emul?
Fii mulţumit că-mi eşti coleg
Că şi atât este destul!

epigramă de Ion Munteanu din Terapii de şoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns în jurnalism pentru că scriam; nu sunt de profesie jurnalistă. Ziaristica era singurul loc pe care l-am găsit unde puteam să scriu şi să fiu plătită. Eram atât de tânără, aveam 18 ani, e o perioadă în care absorbi atât de mult, încât aceasta a configurat felul meu de a fi scriitoare.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni până la viscol

Nu mai e nimeni
Între mine şi viscol,
Numai eventuala bunăvoinţă
A celor ce păzesc şi asmut ninsorile,
În rest, vârsta prăbuşindu-se
Asupră-mi, fără logică.

Nici tata, nici mama
Nu mai sunt aici,
Să preia şocul,
Să elibereze drumul din faţă,
Acum, între mine şi viscol,
E numai viscolul.

Nici măcar eu nu mai sunt,
Eu am murit azi noapte
Odată cu mama,
Ultima mea pavăză,
Ultima mea redută,

Înainte de capitulare,
Înainte de blocaj,
Înainte de viscol,
Bunăvoinţa paznicilor de ninsori
Poate însemna un popas
La un ceai fierbinte.

Apoi, viscolul lovindu-mă-n piept
Şi eu ducând grija
Copiilor care vin după mine
Şi care, încă, nu ştiu
Ce e viscolul
În toate ninsorile lui
Asmuţite încoace.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate viscolul
În plină primăvară
La uşa noastră

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pustietate -
în poarta deschisă larg
bate viscolul

haiku de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Demnitar - unui fost coleg

Nu mă văzu pe stradă nici aseară
Şi asta mă făcu iar să constat
C-avem de-ajuns la noi în ţărişoară
Tot orbi şi orbi în posturi mari de stat!

epigramă de Gheorghe Bâlici din Pledoarie pentru epigramă (mai 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam ceva atât de intens, încât îl puteam exprima într-un parfum.

citat din Jacques Guerlain
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panta rhei

împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roşii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada şi fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuşi
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-şi iasă din solzi
şi zbaterea asta o simţea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o minţea
toate se sting cândva
îi spunea

îşi amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiţă cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roşii se vârau tremurător în zăpadă
acum o să mă bată toţi, gândea
doar nu făcuse nici un bănuţ toată ziua
cât îşi dorea un vrej de zăpadă pe care să se caţere spre lună
s-ar fi urcat până acolo cu ultimele puteri
să-i smulgă măcar un solz de aur
sau mai bine să adoarmă pe leagănul ei
era la picioarele unei lumi întregi
cumva
zăpada îi era unicul prieten dintre duşmani
doar ea o simţea
glasu-i părinteşte
urechea-i bătea
totul se topeşte
cândva

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana iubită te poate duce atât de sus, încât ai impresia că pluteşti pe un nor, însă tot ea te poate coborî, aşa de mult, de ai impresia că ai ajuns în Iad!

citat din Ioana Neagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul a căzut

firesc în colţul buzelor
cu miros de bere amstel
ţigări camel şi tahicardie
m-a fascinant foamea lui
de lup prins în capcana
dragostei purtată indecent
a fost un sărut nu prea
zdravăn la cap şi firesc
l-a primit cu ochii umezi
şi albaştri trăgând aer
într-o cantitate aproape dublă
mărindu-i sânii feciorelnici

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubim, viscolul devine simfonie.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg de birou

Doarme-n scaun "eminentul"
Pe la orice oră treci,
A-nceput antrenamentul
Pentru somnul cel de veci!

epigramă de Vasile Matei din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acoperişul

Ars de soare,
Plouat de nori,
Până şi viscolul îl asupreşte.
El rămâne totdeauna neacoperit
Pentru ca oamenii din casă
Să se bucure de răcoarea verii,
De căldura iernii.
Chiar dacă cei dinăuntru nu-l văd.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care drog provoacă mai mare dependenţă? Drogul puterii sau drogul de pe strada?

aforism de Alex Dospian (octombrie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!