Scena, ca un teatru al lumii

Şi pe aceste file
Notez sibile, inscripţii,
Ca un mare actor
Trăind şi murind,
Nefiind şi fiind,
În fantastice roluri,
În imaginara, tragica lume a sa,
În carcera grea,
De gheaţă şi fum.
Şi vezi ce scriu acum despre gheaţă şi fum.
De multe ori am murit pe scenă,
Însă niciodată ca acum.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru

Şi pe aceste file
Notez sibile, inscripţii,
Ca un mare actor
Trăind şi murind,
Nefiind şi fiind,
În fantastice roluri,
În imaginara, tragica lume a sa,
În carcera grea,
De gheaţă şi fum.
Şi vezi ce scriu acum despre gheaţă şi fum.
De multe ori am murit pe scenă,
Însă niciodată ca acum...

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karl se juca; lua bucăţi de gheaţă netede ca nişte tăbliţe şi alcătuia cu ele tot felul de figuri, aşa cum se joacă la noi copiii cu cuburile. Jocul lui era însă aşa-zisul joc de gheaţă al înţelepciunii. În ochii lui figurile de gheaţă erau frumoase şi de foarte mare însemnătate şi asta din pricina ciobului de gheaţă pe care îl avea în ochi. Aşeza bucăţile de gheaţă în aşa fel încât să formeze un cuvânt, dar niciodată nu izbutea să formeze cuvântul pe care îl voia şi care era "veşnicia".

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea îşi calcă de drag de mine
rochia în carouri,
eu stau şi curăţ lănci cu benzină
ca să le azvârl în animale şi în vulturi.
Tocmai acum, tocmai acum
cind ar fi trebuit să fiu
cuprins de o tandră alergare,
mă prelungesc în vis
de frica de a fi fericit.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea iradiază de lumina inimii ei,
citesc despre toate novele
şi toate stelele explodate
şi mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraş
şi mă asfaltez
şi mă îmbrac în ninsoare şi gheaţă,
mai ales în gheaţă,
maii ales în gheaţă, mai ales în gheaţă,
ca ea, scumpa şi divina de ea
trecând să alunece
şi să cadă şi să-şi rănească glezna,
pe care, doamne,
de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o.
La urma urmei,
cine are curajul să sărute o gleznă
dacă ea nu şchioapătă?!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume...

O lume de gheaţă
în secunda timpului
unde frigul respiră
prin porii necuvintelor
şi a luminii ascunse
în maluri pustii.
O lume în care zâmbetul
stă ghemuit
în colţuri de buze
Crăpate şi triste
ce au uitat să surâdă,
chinuite de întrebări
fără răspuns:
de ce eu... de ce noi?
O lume chinuită
unde se scriu istorii
în cărţi cu file murdare
de minciună,
cu pagini nescrise
de cei ce scriu
de obicei istorii.
O lume nefirească
prinsă în plasa
"peştilor piraña"
ce devorează
tot ce întâlnesc în cale,
adulmecând ca fiara prada.
O lume în care
secunda opreşte timpul,
în care nu se mai scriu istorii
şi nu se mai iubeşte.
LUMEA nu mai e o lume;
e doar... jungla în care trăim.

Dida Diana Cioponea.
Drepturi de autor rezervate.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordin

acum mă va lua în primire năstruşnicul alai,
acum îmi va săgeta cu o floare umărul
şi-mi va porunci laconic: stai.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om optimist

copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muştelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăştiat muşuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
şi toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citeşte-mi o poezie
despre soare şi despre mare
despre reactoare nucleare şi despre sateliţi
despre măreţia umanităţii.

poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa Zăpezii a plecat în zbor şi Karl a rămas singur în sala cea mare de gheaţă, întinsă cât vedeai cu ochii şi pustie. Se uita la bucăţile de gheaţă şi se tot gândea şi îi trosnea capul de atâta gândire. Şi cum stătea neclintit şi ţeapăn, ai fi crezut că-i şi el un sloi de gheaţă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă de gheaţă

Pe obrazul meu bătrân
Îmi şterg o lacrimă de gheaţă,
Tânăr fiind, mă credeam stăpân
În astă trecătoare viaţă.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocostârcul Ochi de Gheaţă

Cocostârcul Ochi de Gheaţă
Se plimbă de dimineaţă
Printre nouri să se roage,
Apoi doarme-n picioroange.

Lasă să-i curgă în iarbă
Transpiraţia din barbă,
I se topi până-n seară
Glasu-i ce ne salutară.

Însă ciocul i-a rămas
Să prindă-n răsărit glas,
Să ne-ndemne Ochi de Gheaţă
La muncă de dimineaţă.

L-am visat, aşa se pare,
Ceru-i plin de zarva mare,
Trece din frig la căldură
Şi-i doctor pe arătură!

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost două cuburi de gheaţă, însă sub razele soarelui ne-am topit şi acum suntem aceeaşi baltă de apă.

citat din Paulo Coelho
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kameciatca

tu inorog bătrân
pe un aisberg alb
de preistoric
în zăpezile veşnice
de gheaţă ale timpului
ai oprit trenul
deversând din el
poeme-versuri
acum răsar pintre noi
înălţându-se în puls de inimă
fierbinţi
dezgheaţă vreascuri-gheaţă
şi...
sub răsărituri-apusuri
aprind totul
din sufletul tău
chiar dacă
este numai gheaţă

poezie de Viorel Muha (2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care s-a împuşcat

în casa în care locuiesc
cu ani în urmă
un om şi-a pus capăt zilelor

beciul casei poartă şi acum
zgomotul asurzitor al pistolului
care şi-a descărcat glonţul
în tâmpla lui

războiul cu sine şi cu lumea
l-a învins aici şi l-a făcut
învingător dincolo –
depinde din ce parte a existenţei
priveşti realitatea

acum e noapte şi linişte
poate că spiritul lui e lângă mine
şi se uită peste umărul meu ce scriu
sau poate că el scrie acum
aceste versuri
iar eu dorm şi visez că scriu
despre omul care s-a împuşcat
în casa în care locuiesc acum

poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi de gheaţă

Pomi de gheaţă,
pomi de gheaţă,
ce privirea ne-o răsfaţă,
frumuseţea-i doar la faţă!

Pe suportul vostru ludic,
apa sfântă, generoasă,
după o noapte geroasă,
a devenit periculoasă.

Strălucirea de poveste,
veste bună nu prea este,
ruptura de se produce,
moarte, cu ea, poate aduce.

Străfundul nostru-i de apă,
iar văzduhu-l tot adapă,
sufletul ni-i tot de gheaţă,
dă-ne, Doamne, o povaţă!

poezie de Nicolae Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre tine, despre mine... (scrisoare în rimă)

dedicată tuturor curioşilor, dar în special celor pe care i-am consiliat de-a lungul vremii, sau m-au cunoscut... atât cât au vrut a mă cunoaşte...

Despre mine?...
Sunt mult prea multe de spus...
Am colindat de la răsărit înspre apus,
Nu sunt ce apar, nici măcar ce scriu,
Sunt cu mult mai mult... şi am murit să fiu.
Nu sunt măritată,
Nu scriu poezii...
Scriu doar despre suflet,
Să ţi-l poţi citi...
Să priveşti acolo, unde nu priveşti,
Grădina să ţi-o uzi
Să-ncepi să ţi-o sădeşti...
Nu sunt profesoară,
Nu te-nvăţ ce vreau...
Sunt briza cea uşoară,
Care-am venit să-ţi dau...
Ce tot îţi refuzi
Să vezi, să fii, s-accepţi...
Calea către tine
Să ţi-o stăpâneşti.
De vrei să mă ai...
Trebuie s-asculţi!
Şi mândrii sordide... la ele să renunţi!
Sufletul să-ţi cânte...
Lasă-mă să-ţi fiu...
Ce mi s-a dat a fi... prin cuvinte vii
Să renaşti acum, să redevii ce-ai fost
Scris sus într-o Carte, cu un mare rost...
Lasă-te condus... spre tine, să devii
Dintre cei morţi... în oamenii cei vii,
Cu suflet împăcat şi veşnic salvat
Un om fericit... zâmbindu-mi împlinit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori sub gheaţă

M-am dus în priveghi la un mort;
şi mortul nu era altcineva,
decât eu.
Am murit într-o iarnă
când totul a îngheţat în mine...
A început să-mi îngheţe voinţa
şi-ncet, încet, toate simţurile au cedat,
Gheaţa mi-a atrofiat orice muşchi
şi nu mă mai puteam mişca;
Acum îmi îngheaţă ochii...
Doar ei au mai rămas vii,
Însă acum se sting în negura gheţii,
pentru a nu mai vedea mortul
pe care am început
să-l priveghez cum se descompune
într-o iarnă...
Se ofilea
de nepăsare şi durere.

Am chemat bocitoarele,
ca să nu-mi îngheţe ochii;
Ele au luat banul,
au bocit,
au cârcotit în faţa nebuniei
şi au plecat.

A venit o babă
să-mi dezlege mâinile şi picioarele
dar baba a vrut să-mi acopere ochii
cu nişte monede vechi...
Babele sunt rele;
Acoperă orice scânteie de viaţă...

Mă priveghez pe mine cum dorm...
Oare cât va mai ţine iarna?
Lumânarea e pe terminate
şi mi-e teamă
de noapte.
Mi-e somn
şi mi-e teamă să nu-mi pierd ochii...
Am ajuns să priveghez
un mort,
într-o iarnă amară
şi neputinţa
mi-a furat ochii.

Acum aştept,
aştept să izbucnească vulcanul
ce a mocnit sub gheaţă,
să deschidă drumul stelei,
să deschidă ochii mortului
şi să-i dezlege simţurile;
Cei care au scânteie
înfloresc şi sub gheaţă,
topesc totul în jur;
Iar mortul... îşi scutură vălul
şi aleargă;
Aleargă spre infinit.

poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit cu zâmbetul în gură

Doamne urc muntele de piatră
eşti prea departe
schiurile mele aşa grele
se prind de tendoanele picioarelor Tale
acum eşti carne
şi gheaţă şi simbol de pus sub haină
Auzi Doamne am şi eu o întrebare
Unde eşti când moare-un om?

Ştiu răspunsuri, ştiu întrebări
Aş vrea să cânt un bocet lung şi drept
Pe schiuri gata să pornească
prin păcate şi colinde
cântam colinde şi vara
cu atât mai mult acum când ne bate neaua-n ochi
deschide radioul şi ai să vezi că e încă decembrie

De anul nou o să fie o groapă săpată
pentru o fată încă plină de viaţă
cu păr blond şi ochi frumoşi
Era prietena mea
ce-o fi făcând acum în timp ce-aşteaptă să fie îngropată
se răcoreşte în aripi de înger la prima vizită în cer

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Lena Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michael: Ciocanul de gheaţă?
Delysia: E în sertar, undeva. E gheaţă în frigider?
Michael: Vreau ciocanul să îl omor, nu pentru gheaţă.

replici din filmul artistic Domnişoara Pettigrew
Adăugat de Matache Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf - variantă

Cât am fost cu voi în viaţă
M-aţi privit cu ochi de gheaţă,
Însă acum se cuvine
Să mă vorbiţi doar de bine.

epitaf epigramatic de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Caramitru (actor şi ministru)

S-ar părea, acum, sinistru,
Însă nu întâmplător,
Pe la teatru-a fost ministru
Iar la minister... actor!

epigramă de Gheorghe Roman din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că nu există un actor care să nu aibă farmec. Nici măcar cei care joacă roluri de antipatic, de anti-eroi, personaje diabolice. Fiecare trebuie să aibă şarmul lui. N-am întâlnit antipatici perfecţi. Farmecul este un har şi în această meserie nu poţi trăi dacă nu-l ai. În general, actorilor li se pune o etichetă, de la primul spectacol jucat pe o scenă profesionistă: inocenţă, ingenuitate, bonomie, actor de dramă, actor de comedie etc.

Dinu Manolache în revista "Teatrul Azi", nr. 1-2 (1997)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!