Flori sub gheață
M-am dus în priveghi la un mort;
și mortul nu era altcineva,
decât eu.
Am murit într-o iarnă
când totul a înghețat în mine...
A început să-mi înghețe voința
și-ncet, încet, toate simțurile au cedat,
Gheața mi-a atrofiat orice mușchi
și nu mă mai puteam mișca;
Acum îmi îngheață ochii...
Doar ei au mai rămas vii,
Însă acum se sting în negura gheții,
pentru a nu mai vedea mortul
pe care am început
să-l priveghez cum se descompune
într-o iarnă...
Se ofilea
de nepăsare și durere.
Am chemat bocitoarele,
ca să nu-mi înghețe ochii;
Ele au luat banul,
au bocit,
au cârcotit în fața nebuniei
și au plecat.
A venit o babă
să-mi dezlege mâinile și picioarele
dar baba a vrut să-mi acopere ochii
cu niște monede vechi...
Babele sunt rele;
Acoperă orice scânteie de viață...
Mă priveghez pe mine cum dorm...
Oare cât va mai ține iarna?
Lumânarea e pe terminate
și mi-e teamă
de noapte.
Mi-e somn
și mi-e teamă să nu-mi pierd ochii...
Am ajuns să priveghez
un mort,
într-o iarnă amară
și neputința
mi-a furat ochii.
Acum aștept,
aștept să izbucnească vulcanul
ce a mocnit sub gheață,
să deschidă drumul stelei,
să deschidă ochii mortului
și să-i dezlege simțurile;
Cei care au scânteie
înfloresc și sub gheață,
topesc totul în jur;
Iar mortul... își scutură vălul
și aleargă;
Aleargă spre infinit.
poezie de Ana-Cristina Popescu
Adăugat de Ana-Cristina Popescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre gheață
- poezii despre moarte
- poezii despre somn
- poezii despre iarnă
- poezii despre bani
- poezii despre început
- poezii despre vulcani
- poezii despre viață
- poezii despre stele
Citate similare
Vara-i pe sfârșite
După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre zile
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre seară
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubire in alb
Mă scald în întunericul zăpezilor albastre
Lăsând răceala iernii să mă inunde-n suflet
Stingheră o rază de soare îmi trasează
Clopoței din flori de gheață în răsunet
Las timpul să-mi înghețe gândul
În zbaterea lui de niciunde
Închid ochii vizualizând cuvântul
Stagnat pe valul mării rătăcind în unde
Mi-e inima speranță în era glaciară
Inert îmi este corpul, surâsul înghețat
Doar ochii îmi sunt vii visând a primăvară
Creionând iubirea în alb imaculat
poezie de Loreta Toader (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Loreta Toader

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre întuneric, poezii despre zăpadă, poezii despre primăvară, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Ochii albaștri ai ploii
car dragostea cu sacoșa prin ploaie
mi-e dragă ploaia și cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaștrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaștri ai ploii
iubito, unde sunt ascunși ochii ploii în noapte?
când îi vei știi sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ți le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriașă și, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin și eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simțurile lui puteau să vadă
sufletul și ochii albaștrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veșnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre albastru sau poezii despre tăcere
Mix
Mi s-au amestecat simțurile
De dimineață.
Acu văd cu mâinile
Când îmi trec degetele
Peste genele tale
Să le orbesc
De mine...
Mi s-au amestecat simțurile
Deodată.
Acum miros cu ochii
Când îmi plimb privirea
Pe gâtul tău
Să-l recunosc
Din amintire.
Mi s-au amestecat simțurile
Copilăresc.
Acum gust cu nările
Când îmi îngrop fața
În mâinile tale
Niciodată
Fade...
Mi s-au amestecat simțurile
Diform.
Acum iubesc cu auzul
Când îmi caut notele
În sufletul tău
Să-i golesc
Din plin...
poezie de Gabriela Chișcari (22 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre simțuri, poezii despre plimbare, poezii despre mâini, poezii despre dimineață, poezii despre degete sau poezii despre copilărie

* * *
A fost o vreme
când mi-aș fi dat
viața
pentru un răspuns...
Eram convinsă
că, doar
știind foarte mult,
voi putea găsi fericirea.
Acum,
nu mai sunt sigură
de asta, acum,
mi-e teamă să știu
ce te-a adus lângă mine,
mi-e teamă
să știu ce va urma...
Închid ochii, și-arunc
tot ce-am iubit, pentru
a supraviețui...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre fericire

Mortul spânzurat
Acest mort trebuie îngropat într-un mort
îngropat într-un alt mort...
Dați-i ceva de care să-și legene datul!
Mi-e foame de sete
de privit
de surd mă aud cum merge în mâini
pe picioare umblatul.
Acest mort
are nevoie de ghete de la un alt mort!
Și-a dezlegat viața
de nod spânzuratul!
Spânzurați mortul ăsta de un alt mort
de alt mort dezlegat.
Dezgropați-i mortului din el îngropatul
dintr-un mort îngropat.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare
În armonia iubirii
Noaptea a trecut ș-acum soarele ne calcă-n prag,
aș vrea să fii lângă mine să mă mângâi cu drag,
dar degetele tale au plecat la lucru și eu mângâi un pluș,
mă ridic cu gândul la tine și de-abia aștept să vii ca un spiriduș,
să mă cuprinzi în brațe, iar eu să te cuprind cu dor,
și-ncet în armonia iubirii suntem purtați de-amor.
Ușor mă-ntinzi, să-mi poți vedea ochii și a mea privire,
îmi mângâi părul și ochii mi-i săruți cu iubire,
iar gândurile și emoțiile cresc în iubirea ce am,
închid apoi ochii și te simt încet,
iar lacrimile mele se scurg ușor pe-al meu piept,
iar tu lacrimile-mi săruți cuprins de al meu dor,
dar lasă-mă o clipă încă, să pot și eu să te ador,
că vreau a mea privire ochii tăi să-i pătrundă,
căci te-am strigat profund atunci când m-am trezit,
aveam lacrimi în ochi și doar plușul m-a auzit,
dar tu acum cu dragoste-n suflet ai venit,
te strâng în brațe și speranța iubirii noastre a revenit.
poezie de Eugenia Calancea (13 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre trecut, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre noapte sau poezii despre declarații de dragoste

Amintiri vechi, trăiri noi
noaptea e stăpânită de amintiri vechi
au adormit cu pătura trasă pe cap
și cei care dorm alături
visează-n cuvinte sforăitoare
dimineața răsuflă ușurată pe prag
și mă cheamă afară
cu ochii lipiți de somnul greu
sunt rupt de orice înțelegere
și mă culc la loc
nu mă pot desfășura foarte devreme
sunt într-o transă a oboselii acumulate
sunt într-o alcătuire a ploilor scurte
după care căldura se ridică în aer
și cu ochii încercănați
priveghez lumina strălucitoare
dar nu se clatină nimic
mi se uscă cuvintele de dor
pipăi cu degetele inimii iubirea
și sângele tot mai subțire-n sunete
compune cântecul drag
pe buzele moi
în amiaza dragostei zălog
voi rămâne cu logosul umbros
să aprind tot ce ating
și tu să arzi fără flacără vizibilă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cuvinte, poezii despre sânge sau poezii despre sunet

Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre alb
Dor de tine
Casa e tristă și pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Și-mi mistuie ușor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoși
Mi-e dor de glasu-ți cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir și casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La ușa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Și o pornesc din nou agale
Spre casa tristă și pustie.
poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre durere sau poezii despre dor
Teamă
Mi-e teamă, știi?
Pașii greșiți șchiopătează azi,
Îi vezi?
Au urma ta pe talpă
Și mi-e teamă
Să nu-ți strivesc chipul
Când pășesc...
Mi-e teamă, știi?
Mâinile mele au degete triste,
Le vezi?
Au mirosul tău pe vârfuri;
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit parfumul
Când le strâng....
Mi-e teamă, știi?
Ochii mici au genele răsfirate,
Le vezi?
Au suflul tău pe pleoape
Și mi-e teamă
Să nu-ți șterg urma
Când clipesc....
Mi-e teamă, știi?
Vocea are urma ta pe buze,
O auzi?
Are praf de dor pe nuanțe
Și mi-e teamă
Să nu-ți uit melodia
Când o gâtui...
Mi-e teamă, știi?
Sufletul meu are goluri din tine,
Îl vezi?
Are vis și distanță pe margini
Și mi-e teamă
Să nu te-alung
Când mi-l caut...
Mi-e teamă.
Știi?
poezie de Gabriela Chișcari (14 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre muzică sau poezii despre greșeli
Dar ochii?
Stă ciuta neagră între stânci, afară.
Cine-mi va săruta gura amară?
Cine-mi va săruta gura amară?
Încet-încet pătrunde ciuta-n tindă.
Vrea botul către mine să-l întindă,
Vrea botul către mine să-l întindă.
Miroase buzele-i a iarbă crudă,
O strig în șoaptă, nu vrea să m-audă,
O strig ușor, tot nu vrea să m-audă.
Aleargă aprig cineva spre mine,
Prin viscol și prin zloată albă vine,
Prin viscol și prin zloată albă vine.
Aud prin preajma foșnet vag de rochii.
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
Dar ochii? Cine-o să-mi închidă ochii?
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre stânci, poezii despre rochii, poezii despre negru sau poezii despre gură
Poemele cu ochii verzi
Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră și doare,
dar azi
îmi ești dator
și complice
în cereasca-mi chemare
Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!
De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iunie 2017)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre verde, poezii despre ochi verzi, poezii despre existență sau poezii despre crini
Vino, te rog...
vino, te rog, haide, dă-mi mâna,
ți-aș ține-o o clipă ca totdeauna
și-aș pune pe-o rază o floare culeasă,
cu ea răsăritul să-ți intre în casă
vino, te rog, haide, dă-mi mâna
și ochii mai dă-mi, eu să-ți dau luna
și zâmbetul tău acela, șăgalnic,
dă-mi-l te rog, să-mi zboare amarnic
vino, te rog, vino, n-ai teamă,
întinde o mână să-mi mângâi o rană,
să mângâi un vis care nu-mi doarme,
mă ține în noapte și spune,, of... Doamne"
vino, te rog, încearcă, fă pasul,
mie mi-e teamă și-mi tremură glasul,
mi-e teamă să spui iar vorba ciută,
,, nu te iubesc, ești o nălucă"
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre flori

Era... toamnă
Era toamnă,,, ploua iubire", era frig, era și soare,
era toamnă târzie,,, noiembre", era târziu, eram
Eu, erai și Tu, suntem și acum tot Noi,,, rătăciți"
prin cărți, rătăciți de Noi, Noi ne suntem... noi!
Noi ne suntem...,, nimănui ", Noi ne scriem
,, încrucișat ", Noi, doi poli opuși, Noi ne atragem
în opus, Noi... ce dor mi-e de ochii tăi, nu mai
zic de trupul tău ori de sânul dezgolit, nu mai...
Aș rupe din Cer o Stea, o cometă, o,, Stea
căzătoare", aș... ți-aș... Eu ți-aș pune Luna la
picioare, chiar și tâmpla mea, te-aș înveli...
cuprinde, cu Calea Lactee, of cât te mai iubesc!
Ce păcat... ce Om fără de tine, sunt pierdut în
ochii tăi, sumt prea,, mort" și moartea mi-e prea
vie, îți amintești... prima întâlnire..., candela
arzând a vie", parcă... mi-e rușine că sunt Om!
Cum e cu putință, ca un Zeu și o Zeiță... să se
rătăcească-o clipă pe un... anotimp de toamnă,
of ce... toamnă mi-e de tine, of ce dor mai naști
în mine, sincer... mi-e rușine și mă doare!
Of... să blestem ori să ucid... nimeni nu mi te
poate aduce 'n cale, vino Tu de bună voie,
nimeni nu are răspuns, nici nu 'ntreb, nici nu
cerșesc, oare de ce te mai Te iubesc, oare...
Ce să-ți spun când viața mi-e doar clipă, ce să-ți
spun... aripa mea lipsă, parcă.... iar mă simt a
Om, iar mă dor și iar nu... nu mor, sunt... al tău
și chiar mă dor, Tu mă dori, durerea mea, Eu...
Eu sunt calauza Ta, parcă Lumea asta nu-i a
noastră, normal... Noi și Lumea lor... Noi
cei,, puși de o parte", Noi și Lumea lor, unde o
să ajungem, nici pribegi, nici călători, oare...
Da... ziua de mâine, o să-mi fie foame, o să-mi
fie sete, o să-mi fie dor de tine cum mi-a fost o
viață 'ntreagă, o să-ți amintesc de mine, o să te
bântui,,, zâmbesc", Eu nu aparțin acestei lumi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sinceritate

Remușcarea pentru orice moarte
Desprins de memorie și de speranță,
nelimitat, abstract, aproape viitor,
mortul nu e mort: este moartea.
Precum Dumnezeul misticilor,
căruia trebuie să i se refuze toate predicatele,
mortul pretutindeni străin
nu este decât pierzania și absența lumii.
Îi răpim totul,
nu-i lăsăm nicio culoare, nicio silabă:
aici e curtea pe care ochii lui n-o mai văd,
acolo e trotuarul unde speranța lui a stat la pândă.
Până și ce gândim ar putea gândi și el;
ne-am împărțit ca hoții
averea nopților și zilelor.
poezie clasică de Jorge Luis Borges din Fervoarea Buenos Aires-ului (1923), traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Jorge Luis Borges despre timp, citate de Jorge Luis Borges despre noapte, poezii despre limite sau poezii despre avere
Ai dispărut în zare
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și tu ai dispărut în ceața ei,
dansau pe cer doar păsări călătoare
și ele mă priveau cu ochii grei
mi se părea că ochii lor sunt mure,
aveau în ei culori din ochii tăi,
îmi arătau neantul cum apare
priveam cu ochii căutători prin văi
și nici o vale nu te-avea pe tine,
aveau doar flori și fluturi, mii și mii,
nu le pasă deloc ce e cu mine,
zburau prin aer pufi de păpădii
mâna întinsă mi-a rămas spre zare
și zarea s-a întunecat pe loc,
era acum o noapte urlătoare,
c-o ploaie repezită în galop
simt trupul care-mi fierbe dintr-odată,
mai trece doar puțin și-mi dă în foc,
eu nu te plâng, o lacrimă te iartă
e lacrima ce n-a avut noroc
neștiutoare cade într-o baltă,
atât de tulbure norocul ei,
își pierde limpezimea nediluată,
în urma ta e un parfum de tei
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noroc, poezii despre văi, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări sau poezii despre plâns

Noapte de iarnă
E noapte, e iarnă și ninge frumos.
Iarna e ca o doamnă îmbrăcată în alb de sus pănă jos.
Ochii îi par blânzi, chiar dacă sunt de gheață!
Buzele îi sunt reci, dar inima plină de viață.
Părul ei e mângâiat de vânt ușor.
De sub tălpile ei gingașe răsare un covor alb, strălucitor.
E noapte de iarnă, eu stau la geam și privesc tăcut
Dansul fulgilor, un dans atât de fieric și plăcut.
poezie de Vladimir Potlog (8 decembrie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans sau poezii despre ninsoare
Regrete pentru orice moarte
Eliberat de memorie și de speranță,
fără frontiere, abstract, aproape viitor,
mortul nu este mort; el este moartea.
Asemeni acelui Dumnezeu al misticilor,
despre Care, orice s-ar spune, trebuie negat,
cel mort, un străin pretutindeni,
este doar ploaia și absența lumii.
Îl deposedăm de toate,
nu-i lăsăm nici măcar o culoare sau o silabă:
aici, curtea pe care ochii lui nu o mai văd,
acolo, trotuarul unde speranțele lui încă-așteaptă.
Chiar și ceea ce gândim noi acum
ar putea fi ceea ce a gândit el;
am împărțit ca niște tâlhari
prada atâtor zile și-atâtor nopți.
poezie de Jorge Luis Borge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre graniță sau poezii despre Dumnezeu

Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele, poezii despre idei, poezii despre câini sau poezii despre autostrăzi