A fost o vreme când n-aveam ce face şi am făcut ce n-aveam şi de atunci fac la fel.

aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţiile erau extrem de precare în şcoala de coregrafie – aşa sunt şi acum, dar asta e altă poveste. Eram înregimentaţi în spectacole omagiale, duşi obligatoriu la festivităţi comuniste, care erau un calvar. Era o lipsă de condiţii îngrozitoare. N-aveam căldură, n-aveam lumină, n-aveam mâncare.

Răzvan Mazilu în interviu (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În zecile de mii de momente de singurătate, când nu vorbeam cu nimeni în puşcărie, când n-aveam dreptul să stau jos, când n-aveam posibilitatea de a comunica, sigur că trebuia să am preocupări; lipsa de preocupări te desfiinţează din punctul de vedere al rezistenţei. Am scris poezii.

citat din Corneliu Coposu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce dulce-a fost a Ta chemare...

Ce dulce-a fost a Ta chemare
Isuse, Rege-ncoronat
A fost dorita deşteptare
Din traiul cel mai eronat.

Eram târât de unda "blândă"
Spre zona veşnicului vid
Eram sub norul de osândă
N-aveam lumină, n-aveam ghid.

Mă îndreptam spre prăbuşire
Când cercetare mi-ai făcut
Duios, mi-ai dat atunci de ştire
Că-mi poţi fi pavăză şi scut.

Privirea-Ţi lină mă cuprinse
Şi-am înţeles imediat
Ce-nseamnă mâinile-Ţi întinse
Spre sufletu-mi împovărat.

Cu gesturi pline de candoare
Mi-ai dat mai multe-mbrăţişări
A fost o zi de sărbătoare
Şi gându-mi merse-n ‘nalte zări.

S-a risipit şi frământarea
Şi dorul pentru trai anost
A fost zdrobită nepăsarea
Când m-ai primit în Adăpost.

Urmat-au zile fericite
Chiar în furtuni şi în dogori
Mi-ai dat detalii explicite
Despre cereştile comori.

Apelul Tău mi-a fost pe cale
Imbold, în har să mă aşez
Ţi-aduc, O Mire, osanale
Şi-al Tău program îl promovez.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu minte cuminte

Când eram in tinereţe,
N-aveam bani şi n-aveam minte.
Dar acum la bătrâneţe,
Am şi bani dar sunt cuminte!

epigramă de Vasile Dumitrache (31 august 2018)
Adăugat de Vasile Dumitrache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aveam nimic atunci când ne aveam pe noi şi totuşi aveam totul!

Irina Binder în Fluturi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu brazdă proaspăt răsturnată

Nu mai este frig afară.
Vine primăvara-n ţară.
Pe câmp, plugurile ară
De cu zori, până în seară.

Ară acum pentru noi,
Nu ca ieri pentru ciocoi,
Când eram ca vai de noi,
N-aveam car, n-aveam nici boi.

Acuma din zare-n zare
Duduie pe câmp tractoare,
Cu plug cu multe brăzdare,
Să crească recolta mare.

Să fie ţara bogată,
Cu de toate-ndestulată.
Aşa cum am fost odată,
Grânar în Europa toată.
Să nu umblăm ca altădată,
Să cerşim din poartă-n poartă.

O comoară nestemată
Este România toată.
Cu brazdă proaspăt răsturnată,
S-o facem tot mai bogată.

poezie de Dumitru Delcă (1986)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neînţelegere

Când i-am spus că e berbec
Îşi muşcă de ciudă clopul
Şi m-ar fi făcut biftec,
Dacă n-aveam… horoscopul!

epigramă de Emil Ianuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile bătrânului pescar

O, valuri limpezi, deşi-mi atingeţi trupul cu mângâieri de pluş,
Deşi vă petreceţi calm sau avântat ca în zbor o rândunea,
În verile de demult, mai calde, dansul vostru era mai jucăuş,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Nici mareea nu mai aduce peşte ca-n acele zile pline de candoare;
Sunt trist. Îmi lipsesc toate clinchetele făcute de căruţa care trecea
Pe drum, spre Sligo,-încărcată ochi cu macrou şi hering de vânzare,
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

Iar voi, fete mândre, nu mai sunteţi la fel de blonde, s-a pierdut şi-acel fior
Încercat de fetele altor veri când vâsla, lovind apa, se-auzea
Sau când seara, printre năvoade, paşii lui călcau peste pietriş, sonor –
Iar eu, copil, n-aveam nicio rană-n inima mea.

poezie de William Butler Yeats, 1865 - 1939, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă mi-a fost de nuieluşă
Şi recunosc, n-am fost cuminte,
Dacă-l vedeam ieşind pe uşă
Îi mulţumeam, n-aveam cuvinte.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În totul am dat greş, dar cum n-aveam ambiţii, probabil acest tot să nu fi fost nimic.

Fernando Pessoa în Tutungerie
Adăugat de Magia Feminina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie

N-am provocat scandal în bloc,
Nu recunosc nimic şi basta;
Nici n-aveam vreme să-l provoc...
Că tocmai îmi băteam nevasta.

epigramă de Mirel Gabor din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am suferit tăcerea

Am revenit pe planetă născut dintr-o moarte
A unui despotic rege bătrân,
Cu mâini desperecheate de-atâtea despărţiri
Cu o coroană ruptă şi-nfiptă între tâmple
Cu picuri grei de sânge scurgându-mi pe obraz.

Nu vreau s-adulmec noaptea trăirilor trecute
Nici vreau să duc abisul gândirilor ce-au fost
Pe culmea voastră sfântă de-atâta inocenţă,
Vreau doar să stau la umbra cuvintelor nescrise.

Am suferit tăcerea luminii-n miez de noapte
Am călărit pe caii ce mi i-aţi dat odată
Pe caii care însă nu i-aţi hrănit de-atunci
Iar eu n-aveam nici apă şi nici n-aveam ovăz.

poezie de Christian W. Schenk din Răstignirea ultimului cuvânt (mai 1994)
Adăugat de Constantin Dorin Stancu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Şi atunci, mama lui Luci, Diana... Nu mi-aş fi închipuit vreodată că ai iubit-o.
Traian: Am iubit-o?! La naiba! Încă o mai iubesc, Eugen! Enorm... Ca un nebun... Înţelegi acum de ce nu m-am căsătorit niciodată? Din cauza ei, desigur, altfel, n-aş fi avut nici un motiv.
Eugen: Dar a trecut atâta timp de atunci... Ar fi trebuit să-ţi refaci viaţa, să nu rămâi singur...
Traian: Nu, fără ea n-avea nici un rost; n-aş fi putut. Ştiu; lumea e plină de multe alte femei frumoase, nu e ea singura, dar pentru mine nici nu se pune problema alteia.
Eugen: De ce?!
Traian: De ce?! Pentru că eram mult prea îndrăgostit de ea, din cauza asta. Şi încă mai sunt. Nu reuşesc să mi-o scot din minte... Poate că dacă n-aş vedea-o zilnic pe aici, prin Institut... Dar nu, nici aşa n-aş putea-o uita sau înlocui cu alta... Mi-e imposibil!
Eugen: Dar ai avut o relaţie cu ea atunci.
Traian: Aş, relaţie... E deja prea mult spus. Amândoi eram mult prea tineri, naivi, visători, nişte copii. În plus, ea nu mă iubea deloc. Eu, desigur, mă aflam la polul opus; eram în stare să-mi dau viaţa pentru ea. I-aş fi pus lumea la picioare, aş fi mutat munţii din loc; aş fi făcut orice pentru ea. Se pare că nu era de ajuns. L-a preferat pe blond şi încă îl preferă, tot pe el. Pe atunci nu doar ea, ci şi mama ei, doamna Dana Dragomir. Eu ce eram?! Doar un elev al Institutului. Ce-i puteam oare oferi fiicei dânsei? Mai nimic! N-aveam casă, n-aveam maşină, n-aveam bani. Nimic... S-a împotrivit categoric unei relaţii între mine şi fiica ei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invenţie revoluţionară

N-aveam nici casă, nici mâncare,
Şi-acuma stau pe o comoară:
Creat-am aparatul care,
Sudează mucuri de ţigară!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invenţie revoluţionară

N-aveam nici casă nici mâncare,
Acuma stau pe o comoară,
Făcut-am aparatul care,
Sudează mucuri de ţigară.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tati a căzut în lac!

Mare hărmălaie. Cerul era gri spre-apus.
Noi n-aveam nimic de făcut şi nimic de spus.
Eram la capătul unei zile cu parcurs
Anost. Şi tocmai când plictisul părea să n-aibă leac,
Atunci,
Tati a căzut în lac!

De entuziasm, feţele noastre iradiau lumină,
Iar Timothy, de fericire, dansa-n grădină.
"Adu-mi aparatul foto, iute, iute, îţi zic!
Uite-l cum se târăşte prin mătasea broaştei!" Clic!

În genunchi, grădinarul s-a plesnit peste coapse
Lansând în aer sunete precum pocnetul de capse,
Nedumerite raţele au măcăit în păpuriş,
Iar din gâtul bătrânului răţoi a gâlgâit un râs pieziş.
O, n-a fost lucru să fi rămas indiferent, posac,
Când
Tati a căzut în lac!

poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar a uitat Ţiriac de mine, dar nu-i bai...

Eu n-am fost invitat la Balc
De Ţiri, fir-ar el să fie,
Dar nici n-aveam de gând să calc
În cea mai mare porcărie.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ne-ar iubi americanii

Dacă ne-ar iubi americanii,
Ar mai scade din dolar la bursă
Că le-am fost atâta vreme fanii
Când n-aveam pentru trai o altă sursă

Ne-au adus în sapă de lemn banii
Până când căzurăm într-o cursă:
Dacă ne-ar iubi americanii,
Ar mai scade din dolar la bursă

Ne-arată toţi cu degetul: - Golanii!
Ne dă cu tifla şi puterea scursă
Sugarului când plânge după nursă
Zadarnic i se cântă: nani, nani
Taci că ne iubesc americanii!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur

Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de uşor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.

Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!

Şi-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ţi dau... că poţi să mori;
Aşa mi-ai spus, o rugăminte!

Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg şi doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să şterg!

Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
Extazul; ce mi-a fost alean?

Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din braţe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...

Când chipul încă îţi visam,
Zăresc printre arbuşti, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ucis

Am ucis

Noi primăvara am ucis,
Căldura ei nu se mai simte,
Să fi rămas numai un vis
Printre aducerile-aminte?

În infatuarea noastră,
Când goneam după averi,
Am pierdut-o şi-n fereastră
Plângem după primăveri.

Ne simţeam atât de siguri
În genunchi strângând averi,
Astăzi ne-amintim, dar singuri,
Crud miros de primăveri.

N-aveam timp pentru fiori,
N-aveam inimile calde,
Şi pe pomii plini de flori,
Fulgul rece, din noi, cade!

Nişte zombi reci şi goi,
Umbre încarnate, goale,
Fără suflete, strigoi,
Ne-mpleteam lanţuri din zale.

Astăzi ne-au legat în case,
Nişte cuşti ce le-am zidit,
Primăverile frumoase,
Le-am pierdut..., când am plătit.

Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
31,03,2020

poezie de Florentina Mitrică (31 martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!