Ca să nu te pierzi
în cartier nu ieși din bloc
și nu-l citești pe modiano
stai într-un fotoliu la birou
lângă penel în fața pânzei
o pictezi pe ea și teama
de a umbla prin cartier trece
în altă dimensiune
unde misterul rămâne ne
deslușit de poetul pictor
încurcat într-un univers mișcător
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
La bloc
Vecinul meu, de la parter,
Când vine beat, din cartier,
Nu poate dezlega misterul
La ce etaj o fi... parterul.
epigramă de Neculai Darie din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiam într-un cartier unde viața era dură. Se furau capace de roți de la mașinile în mișcare.
citat din James McKeon
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

Are minte de cartier... Dar depinde de care cartier.
aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Haiku
cartier sărac -
câinele flămând urlă
la luna plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut zeci
de ani fără rost într-un cotidian
din ce în ce mai ciudat
îi caut într-un univers paralel
care ar trebui să aibă
mirosul tragediei
caut cu deznădejde o iubire
împins de aceeași teamă
de a rămâne holtei
pentru încă un secol
și
și simt dezamăgirea cum curge-n
venele îngroșate prematur
dar
dar tăiate la timp într-un timp
pierdut pentru totdeauna
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-o să faceți cu milioanele într-un oraș mort? Ce-o să cumpărați, cu banii grămezi? La ce-ți folosește un Lamborghini când n-ai o autostradă? De ce să ai o vilă într-un cartier sufocat de inundații?
citat din Tudor Chirilă
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Avea o personalitate
dublă în exuberanța universului cu puteri
infime zămislit în mări albastre
unul era pictor, celălalt era poet
pictorul arunca pe masă manuscrisul
poetului în cel mai bun caz înălțând
nepăsător din umerii puternici
nu înțelegea speculațiile de cuvinte
pictorul nu-l înțelegea pe poet, poetul
nu-l înțelegea pe pictor și considera
pictura o artă întâmplătoare
și puteai ajunge celebru după ce plecai
pe lumea cealaltă și dacă treceai
prin ochii unui miliardar excentric
aceste nepotriviri vizibile trebuiau
să fie strânse într-o singură persoană
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este descurajator să încerci să fii un vecin bun într-un cartier rău.
citat din William Castle
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama că locuiesc într-un cartier rău famat abia când mi-am plătit chiria la timp, iar a doua zi mi-a bătut poliția la ușă să mă întrebe de unde am banii...
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Gogyohka
paianjenul aștepta furnica zburătoare
să se zbată în razele pânzei
știa că nu trebuie să se arunce
asupra vietății care se luptă pentru viață
o vede cum se transformă într-un cocon alb
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnișoara cea blondă, Maria Stoica, ajunsese și ea acasă de ceva timp. Ea locuia tot la bloc, într-un apartament cu cinci camere, situat la etajul doi. Blocul se afla nu în zona centrală a orașului, ci într-un cartier mai mărginaș al Craiovei, deși nu în direcția Institutului, dar asta n-o deranjase deloc, cu nimic, pe blonda cea micuță. Ea ajunsese devreme acasă. La ușă îi răspunsese mama ei, Eleonora Stoica. Maria intrase rapid, închizând ușa cât mai repede, pentru ca cele câteva animale să rămână în casă: doi dulăi, cinci pisici, un iepuraș alb și un papagal; atâtea se aflau în acel moment pe holul apartamentului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Stau...
Pe scaun, într-un birou cam strâmt
Privesc cum timpul trece leneș
Și-aștept să văd cum e să stai... mai mult...
Zâmbesc...
Când mă gândesc că voi pleca acasă
Și nu voi mai privi nici timpul,
Și voi avea o altă ocupație... să trândăvesc...
Gândesc...
Ca un copil ce-și uită jucăria
Și nu mai știe cine e
Aș vrea să mă gândesc la tine... dar nu mai pot...
Pierdut...
În amintiri ce zilnic mă-nconjoară
Îmi dau târcoale și mă-ndeamnă
Să nu te uit, să vin la tine... dar nu știu unde...
Privesc...
Din scaunul meu cel confortabil
Cum cei din jur se chinuiesc
Mă-ntreb: "Oare... de unde vin?"... sau lasă...
Adorm...
Cu gândul la o zi de mâine
Și totul va fi ca și nou
Iarăși de la-nceput pornesc... ca să ajung la tine.
poezie de Daniel Murariu
Adăugat de Daniel Murariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhetip de cartier: "Băiat de băiat"
Look "dă jme", viril, forțos,
Tatuaje... cât mai jos,
Numai mintea-i declarată
"Zonă defavorizată".
epigramă de George Petrone din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tușă
o trag în fugă pentru a avea
timp pentru toate nebuniile
unui netrebnic bătrân
care refuză să se retragă
în lumea lui colorată artificial
liniile joacă șotron
imaginea prinde contur
în imaginația pictorului atins
de vraja ketaminei luate în exces
penelul făcut din mustățile
marinarului eșuat într-un birt sătesc
prinde viață în fața pânzei
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Șezlongul
întins la distanță regulamentară
mă așteaptă să ies din marea neagră
care e albastră ne
virusat
stau în bătaia valului a vântului
nu stăm pe nisip - cuarțul transmite virusul -
lăsăm amprente de identificare
descălțați intrăm ieșim din apă
ne bronzăm pe șezlong
te costă o 100 de lei zilnic
cauți un porumb fiert
în zaț de cafea și bere de sete
de potolit foamea (?!) șezlonguri aliniate
cum sunt casele într-un cartier
ultima foamea o tragi pe șezlong
totul e regulamentar cu masca pe față
și rigla la subraț și creionul
de dulgher la ureche
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Geaba rafturile pline
geaba merg desculți prin ploaie
și copiii și nevasta
resetează soarta casta
celor care ne jupoaie
geaba rafturile pline
lipsă banii pentru poame
s-a umplut târgul de foame
și de luxul din vitrine
redingotă clovn mister
curg iluziile snop
răsturnate dintr-un clop
într-un bâlci de cartier
intră dacă ai răgaz
într-un circ cu lampadare
ca să vezi cum fiecare
face haz și de necaz
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea de viață
intră cu bocancii pe gresia albă
în bucătăria unde luna s-a trântit
pe un geam deschis într-un amor
clandestin și postmodern
stătea cu berea în mână cum
văzuse în filmele la televizorul
alb-negru cu lămpi
prăjise o bilă într-o lingură
cu bricheta zippo furată
de la magazinul de vechituri și
acul seringii îl lucrase ca într-un film
a simțit focul din măruntaie cum urcă
în creierul lui care se micșorează
pe zi ce trece
așa citise într-o revistă sau ziar
privea ceasul popeda de la mână
primit de la bătrân înainte
de a se căra în altă lume
taică-său fugise să nu muncească
la colhozul din comună și
el prăjea bile și se injecta de două
trei ori pe zi pentru a ieși deasupra
din mâlul care-l trăgea dincolo
luna se reflecta pe sticla lui
fix în berea lui neagră
cu nonșalanța unui corp ceresc
care alimentează mintea poeților
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Era o femeie
frumoasă în cartier
iar salcâmii tineri erau
curioși a cunoaște
un trup de femeie frumoasă frumoasă frumoasă
în cartier
părea că va naște
o femeie un trunchi trunchiat
de copac înțepat
ce frumoasă
a fost și va fi
viața timpului infectat
cu iluzii!
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un colț de Univers
Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Și-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Și din nesfârșite gânduri
Viața pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colț de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Așez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Și din sfântă rânduire
Se va naște altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a șters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi știute,
Astazi, eu așez prin vise
Doar plăceri nebănuite.
poezie de Nicuță Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea des în vers
e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
își adună gânduri în orașul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau și cântă iubiții
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înțeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă
prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colț afumat
de birt frământat de picioare nervoase
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!