Fata cu părul de foc
Te port în suflet și în gând
Oare unde ești acum
Plâng și mă gândesc
Oare de ce te am lăsat să pleci...
Te-am trimis pe ușă afară
N-am realizat ce pierd
Un suflet cât o comoară
Un zâmbet superb
Ești regretul vieții mele...
poezie de Valentin Zaharia (16 iunie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dor de mamă
Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"
Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...
Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...
Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!
Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!
Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.
În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...
Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-n viață răsăritul
Privește-n viață răsăritul,
Privește frunza, viața
Privește măreția, infinitul,
Privește toate-acestea, dimineața.
Au nu văzut-ai zare-albastră;
Au nu văzut-ai pasăre pe cer;
Au nu văzut-ai floarea-n glastră;
Au nu văzut-ai marele mister?
Uită-te la pasărea ce zboară
Uită-te la fluture în zbor,
Uită-te să vezi a ta comoară
Uită-te, de vrei, la Creator.
Lucrurile toate te așteaptă
Lucrurile moarte reînvie,
Lucrurile toate, au o Dreaptă
Lucrurile toate-s Poezie.
Peste tot, Iiubire este
Peste tot, ești tu, cel viu,
Peste tot, un Soare strălucește
Peste tot, numele tău ți-l scriu.
Oare, în zadar eu am trudit
Oare, nici n-am existat,
Oare, eu, nu te-am iubit
Oare, niciun vers nu ți-am lăsat?
Eu te-am iubit și te iubesc
Eu am murit și-am înviat,
Eu fără tine nu gândesc
Eu nu pot fi cu-adevărat.
Tu ești și vei rămâne viu
Tu ești găsit și tu vei fi,
Tu ești poetul ce îl scriu
Tu ești, tu ești; așa vei ști.
poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (14 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis
Tu de unde vii? Hai spune!
Din ce univers? Ce lume?
Prea ești altfel... diferit,
Prea iubești și ești iubit
Sau te pomenești, că oare,
Ce-i uman nu te mai doare?
Și cum faci? Care-i secretul?
Poezia? Menuetul?
Îmi furi teama, îmi dai vise,
Îmi scrii poezii nescrise,
Îmi zâmbești, ce zâmbet ai!
Și nu-mi ceri nimic... doar dai
Nu știu cum... de ce exiști
Printre cei ce sunt prea triști?
Poate ești o amăgire,
Doar o stare, o trăire
Tu ești... oare? Ești real?
Am uitat tot ce-i banal...
Simt un freamăt, existență,
Poate vis... dar ce prezență!
Ești doar sufletul oftând,
Mă alini, te port în gând,
Eram ieri fără un mâine...
Mulțumesc, mă simt mai bine!
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!
Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mamă! Alfabetul vieții mele!
Tu pe unde calci cresc flori,
Suflete aduci la viață.
Și ne crești, cum doar tu știi,
Cu iubire și dulceață!
Tu îmi ești iubirea caldă
Ce o port mereu în suflet.
Tu ești cartea vieții mele,
Mi-ai fost primul alfabet
Și acum tu, unde ești?!
Mamă, unde sunt plecat?! Unde sunt?!
Departe de tine, de casă, de pământ...
Am plecat copil, de-acasă,
Iar acum când te-am văzut,
Ningea la tine-n păr, măicuță,
Ca și la mine-n suflet!
Am vrut sa zbor,
Ca pasărea din cuibul ei, spre cer,
Să-mi caut fericirea!
Credeam că mă voi întoarce, repede...
Dar soarta mi-a descris alt drum.
Departe de părinți și casa părintească!
Viața ni-i scurtă și știu că într-o zi
Tu vei pleca de lângă noi.
Spre îngeri te vei îndrepta, în altă casă!
Și mai știu, mamă,
Că tu ne vei veghea de sus,
Așa cum ai făcut mereu.
Privind cum noi, călătorim prin viata!
Întotdeauna mamă, căci pentru noi vei fi trăind mereu,
Vei fii deasupra tuturor un curcubeu,
Pe-acest pământ și-n cer ne vei zâmbi,
În suflet te purtăm, mereu te vom iubi...
Lumină albă, blândă mângîiere,
Doar cu iubire!
Și nutrim speranța regăsirii ce ne întinerește,
Că vom rămâne etern împreună.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
Mare greșeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani și zile?
Acum m-a cuprins tristețea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumusețea.
Ghidușii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneții m-am predat.
poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ultima
În viața asta tumultoasă
Pe care-am dus-o an de an,
Tu ai fost departe, cea aleasă
Să-mi fii pe veci un talisman.
Te-am îndrăgit din prima clipă
Și te-am iubit nespus, cu dor,
Eu nu iau lucrurile'n pripă
Te-am adorat ca pe-un odor.
Mi-ai apărut ca și o stea
Pe ceru'ntunecat al vieții mele,
Ai apărut ca și o stea,
Ca să mă aperi tu de rele.
Dar am să te pierd, așa e oare?
Deși nu te-aș da la nimenea,
Dar viața e amăgitoare,
Nu știi deloc ce va urma.
Mi-ai fost și prieten și iubită
Ce mi-am dorit-o tot mereu,
Ca o cântare de lăută,
Ce mi-a cântat-o Dumnezeu.
Ești ultima din viața mea
Până în clipa când am să mor,
Pe care am putut-o dezmierda
Cu vorbe pline de amor.
Ești ultima și prețuita mea femeie,
Ce n-am s-o pot în veci uita,
Ai fost o ultimă scânteie,
Ce n-am putut a o păstra.
Să mergi cu bine, suflet bun,
Să nu mă poți în veci uita,
Nu vreau nimic ca să-ți impun,
În amintire să-ți rămână iubirea mea,
dragostea mea.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, nepoate!
Te am în suflet și te port
Lumina sufletului meu
Din gena sângelui nepot
Ești dor în suflet ești un zeu
În gândul meu ești alinare
Și liniștea când te gândesc
Ești valul liniștit de mare
Tu știi nepoate te iubesc
Ai fost micuț cu păr gălbui
Acum înalt un tânăr minunat
Un chip frumos cu ochi căprui
Bine crescut și educat
Eu îți doresc tu să trăiești
La mulți ani sănătoși
Fericit și să-ți iubești
Părinții tăi frumoși.
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din zori
Să îmi fii oare visul meu din zori!
Cu ochii degetelor, îți simt emoția în suflet.
Să îmi fii oare visul meu din zori?
Scânteie sau orizonturi noi de viață!
Dar ești mai mult, te simt, ești seva vieții
Cu ochii degetelor îți simt emoția în suflet
Iar palma mea și palma ta, decât o umbră vinovată,
Ce mângâie plăceri!
E încă noapte... Și eu aprind o stea în calea ta
Să nu orbecăim în șoapte...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ascuns în suflet
Te-am ascuns în suflet,
să nu te rănească nici o bătaie de inimă.
Buimace, te caută visele mele
plânse în ploile toamnei.
Te-am ascuns în suflet,
să nu te plângă nicio lacrimă.
Obosit de-atâta foșnet,
ai adormit pe-un zâmbet.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Will Turner (întorcându-se la atelier, șeful lui încă doarme dus): Ești exact unde te-am lăsat. (Observă un ciocan pe nicovală.) Tu nu ești unde te-am lăsat.
replică din filmul artistic Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
...și te-am aflat!
Te-am căutat tot cerul, nor cu nor și stea cu stea
Am răscolit pământul, cu munți, păduri și mare
Te-am căutat în râuri, în stâncă și-n fulg de nea
Din ușă-n ușă, am întrebat pe fiecare...
Unde n-am putut răzbate, am cerut ajutor:
Am trimis șoimul cu ochi ager în adânc abis
Și-un pinguin a străbătut al zăpezii covor,
Delfinul jucăuș a-nvins oceanul necuprins.
Într-un târziu, am obosit: și tainic, mi-ai șoptit:
Divinul glas era ecoul inimii mele:
"Nu cauți unde trebuie, ești pe un drum greșit!"
Sunt aici, nu eu te-am pus pe drumuri lungi și grele!
Și te-am aflat... în râs zglobiu și ochi puri de copil,
În grija fără margini a iubirii de mamă,
În liniștea ce mi-o picuri, în inimă, tiptil,
Ori de câte ori mă rog, mi-e greu sau îmi e teamă!
Ești în verdele de brad și în lumina caldă,
În aroma de cozonac și-n suflet de român,
În răsăritul auriu ce zilnic ne scaldă,
Căci pe tot ce-i bun și frumos, Tu, Doamne, ești stăpân!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul din vis
Eu te aștept s-apari și-n astă seară,
Din nou, la geamul casei mele
Să te arăți ca și-altădată,
Frumoasa, gândurilor mele.
Nu pot s-adorm fără să văd,
Sub clar de lună chipul tău
Încununat cu mii de stele,
Ești îngerul zilelor mele.
Ce trist stăteam pe prispa casei,
Când prima oară te-am văzut
Și-ai apărut tu înger bun,
Sufletul să mi-l mângâi.
Când ai șopti, am tresărit,
Credeam că luna mi-a vorbit,
Să-ntorc privirea către stele
Să-mi văd surioarele mele.
Cu ele timpu-mi petreceam,
În fiecare seară.
Cu drag și dulce le vorbeam,
Ce triste sunt zilele mele.
Nu știam atunci ce imi lipsește
În sufletul meu trist,
Era privirea ce-mi sclipește
În fiecare vis.
Acum sunt fericit să stiu,
Că tu ești pentru mine,
Un înger drag cu chip bălai
Ce-n suflet va ramâne.
Aștept cu nerăbdare seara,
Lumina să se-aprindă.
Pe cer din stele sclipitoare,
Și să te-astept în tindă.
Mereu tresar când reapari,
Tot timpul mai frumoasă
Și mă intreb cât va dura
Să fi a mea mireasă.
Aș vrea ca tu să nu mai pleci,
În zori de dimineață
Șă poți să stai mereu aici,
Iubirea mea frumoasă.
Dar știu că asta nu se poate,
Nici când să se-mplinească
Sunt om de rând, sunt muritor,
Iar tu ești o crăiasă.
Aș vrea să te răpesc acum,
Dar luna nu mă lasă
E sora ta cu suflet bun
Ce te-a adus în casă
De ce nici astăzi nu apari?
Oare ce-o fi cu tine?
De zile-ntregi eu nu am somn,
Ci mă gândesc la tine
Ce sa-ntâmplat? Ce ti-am făcut?
De nu mai vi la mine?
Nici azi, nici ieri n-ai apărut,
Și sufletu-mi suspină
Mi-e dor de serile cu noi,
Ce dulce ne priveam
Și sora lună dănțuia
Ce fericiti eram
Acum nici stele nu sclipesc,
Nici luna nu apare
Și ceru-i trist bietul de el
Că ingerul n-apare.
În bezna noptii te aștept,
Eu nu imi pierd speranța
Că într-o zi să te-ntâlnesc
Din nou în fața porții.
poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, Femeie!
Ești maică născătoare de răsărit divin,
Ești reazem neclintit în clipa dureroasă,
Ești blândă mângâiere șoptind cu glas blajin:
,, Ce faci? Te-am așteptat! Bine-ai venit acasă!"
Ești piatra ce zidește a vieții temelie,
Ești suflet mistuit de grija tuturor,
Ești înger iubitor, izvor de armonie,
Ești brațul ce alină c-un zâmbet protector.
Ești candelă arzând foc sacru-al nemuririi,
Ești lacrima trăind mâhnirea, bucuria,
Ești inima vibrând, clădind altar iubirii,
Ești slova ne-ntinată ce naște poezia.
Ești mamă, fiică, soră, soție sau mireasă,
Ești gingașă făptură, ești stâncă și ești zeie,
A florilor iubită, a Soarelui aleasă
În zi de sărbătoare. Să ne trăiești, Femeie!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești
pentru tine suflet frumos și drag, Vasile
Tu ești zâmbet.
Tu ești frumusețe.
Tu ești bunătate.
Tu ești o poezie apetisantă.
Tu ești roua dimineții.
Tu ești un Făt-Frumos pe un cal albastru.
Tu ești un înger dulce pe pământ,
datorită ție sunt fericită.
poezie de Monika Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si... trec trecand trecutul
E noapte, e timpul sa incep sa scriu, sa-i scriu iubitei mele,
De cand n-am mai dormit nici nu mai stiu,
Cum trec tacute zilele.
Si trec trecand trecutul meu
Si dulcea amintire-a ta,
Tot trec trecand trecutul tau
Unde se duc, iubita mea?
Unde se duc, de ce alearga si de ce oare se grabesc?
Cat de departe vor sa plece oare, luand cu ele chipul tau ceresc?
Vor oare ca sa mi te fure?
Sa rupa lantul care ne-a legat nu vor putea si-or sa indure
Furia unui suflet de lacrimi innecat.
Le voi lovi lipsit de mila,
Cu valuri pline de durere,
Cu ura ce am adunat-o-n suflet
Le voi lasa fara putere.
Lasandu-le fara putere, se vor opri din goana lor
Si am sa pot sa fiu din nou cu tine
Iubita mea, caci te ador!
poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destinul meu
Tu ești scânteia mea de viață,
Născut în lacrimi la ceas sfânt,
Voința tatălui ceresc,
Enigmă a vieții pe pământ.
Ești muza stelei călătoare,
Pe agitatul drum al vieții,
Ești dărnicia întruchipată,
În suflet viu, plin de culoare.
Tu ești oceanul vieții mele.
Ești răsărit către apus,
Ești uraganul nemilos,
Pentru pedeapsa celor rele.
Ești orizontul meu de viață,
Iar eu pământ însuflețit,
Ești zala unui lanț de vieți
Și un întreg pân la sfârșit.
poezie de Valeria Mahok (8 mai 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!