Nu mă uita

Nu mai e mult şi o să pleci de tot,
Căci asta nu mai este lumea ta
Şi-o să sădesc pe-al tău mormânt, socot,
O floare-albastră de nu-mă-uita.

Şi când de tine o să-mi fie dor
La capul tău eu în genunchi voi sta
Privind tăcut, cu sufletul uşor,
La floarea-albastră de nu-mă-uita.

Iar când se va usca, n-o să disper,
Ştiind c-o floare nu va rezista,
Dar sunt convins c-acolo sus, în cer,
Tu niciodată nu mă vei uita.

poezie de Octavian Cocoş (29 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 1

Când omul va distruge poezia,
Când nu va şti să mai admire-o floare,
Când va uita ce este bucuria
Trăind anost printre calculatoare.
Când trupul lui vigoarea şi-o va pierde
Necunoscând plăcerea senzuală,
Când va uita de pajiştea cea verde,
Tânjind doar după lumea virtuală.
Când totul va fi goană după ştiinţă
Şi luată-n râs va fi teologia,
Când omul va uita de-a lui fiinţă,
Iubind fierbinte doar tehnologia,

Atunci eu sper să fiu în altă lume,
Să beau, să cânt şi să mă ţin de glume.

poezie de Octavian Cocoş (30 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caracter bun este cea mai bună piatră de mormânt. Cei care te-au iubit şi au fost ajutaţi de tine îşi vor aminti de tine atunci când florile de nu-mă-uita se vor fi veştejit.

citat din Charles Haddon Spurgeon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele Preot (Sonet Tarot)

Eşti guvernat de legile morale
Te pleci în faţa lor cu reverenţă,
Căci sunt virtuţi profund spirituale
Pătrunse de divina lor esenţă.
Eşti protejat de rău şi de năpastă
Ţi-e garantat succesul cu tărie
Căci în această lume atât de vastă
Tu ştii mereu că ai o datorie.
Dar când eşti răzvrătit, se schimbă treaba,
Ai idei noi şi lumea te respinge
Ai vrea să o convingi, însă degeaba,
Te lupţi din greu, sperând că vei învinge.

Când faci ca toţi, mulţimea te iubeşte,
Când faci ca tine, te năpăstuieşte.

poezie de Octavian Cocoş (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce

De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Şi mi se preling uşor pe trup
De parc- aş plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alţii plâng în locul meu
Şi trag cu greu pe trup a vieţii cruce
Şi-n ochii lor văd remuşcări
Şi-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai ştie de ce plânge
Şi-n faţa lui Christos îşi duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieţii cruce.
Şi El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Îşi blestemă pe cruce zilele
Şi rouă îi preling uşor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Şi plânge.

poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte pentru fiul meu

Când va trece timpul, cu bune sau rele,
Şi tu vei ajunge ca un mare zeu
Zburând toată ziua numai printre stele,
Să cauţi pe-acolo şi sufletul meu.

Şi să iei cu tine în a ta rachetă
Când vei sta la manşă pe fotolii moi
Ca o amintire, poate desuetă,
Poza aceea-n care suntem doar noi doi.

Iar când ai răgazul, ia-o mai aproape,
Şi priveşte-mi ochii care au murit,
Ca atunci cu lacrimi calde pe sub pleoape,
Să-ţi aduci aminte ce mult te-am iubit.

Însă am speranţa că te vei întoarce
Într-o zi senină iarăşi pe Pământ
Ca să vii la mine, aşa cum se face,
Şi să-mi pui o floare albă pe mormânt.

Şi după aceea, bată-te norocul,
Am o rugăminte şi ia bine seama
Du-te în grabă acasă şi alină-mi focul
Şi în lipsa mea, ai grijă de mama.

poezie de Octavian Cocoş (30 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rochie albă de mireasă

În rochie albă de mireasă
Te-am visat, iubita mea,
Eşti a inimii mele aleasă,
Eşti o floare de nu-mă-uita.

Privirea ta fermecătoare,
Glasul tău melodios
Sunt ca o rază de soare
Care încălzeşte sufletul meu prea-păcătos.

Pe altarul iubirii am jurat în doi să fim
Şi sub steaua fericirii
Toată viaţa cu dragoste să trăim.

Dar m-am trezit din a mea visare
Şi întuneric în jurul meu era,
Inima îmi batea tot mai tare,
Pentru tine iubrea mea.

Căci tu dormeai lângă mine
Somn dulce şi uşor
Şi eu, parcă să nu audă nimeni,
Ţi-am şoptit, iubito: te ador.

poezie de Vladimir Potlog (1 februarie 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

floare de nu-mă-uita
prima iubire
de mult pierdută
închisă undeva
în carapacea de vis a amintirilor

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche

Mă-ntreb şi eu, problema este veche,
Dar a rămas la fel de actuală,
Ne întâlnim cu sufletul pereche
În lumea asta atât de materială?

Oare putem să-i recunoaştem chipul
Sau alergăm nebuni o viaţă-ntreagă?
Căci trupurile-s multe ca nisipul,
Dar care e făptura cea mai dragă?

Şi câteodată crezi că ai găsit-o
Te bucuri mult şi spui la tot poporul,
Însă când vezi că nu ai nimerit-o
Porneşti la drum, că-n piept se zbate dorul.

Trec zile, luni şi ani în continuare
Şi noi iubiri îţi reaprind speranţa,
Dar ce păcat, că-s iute trecătoare,
Şi te cuprinde iar nesiguranţa.

Dar acum simt că nu mai am dileme,
Priveam departe, fără să-mi dau seama
Şi-am înţeles, după atâta vreme,
Că sufletul pereche a fost mama.

poezie de Octavian Cocoş (16 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubirea este o Floare de nu-mă-uita aşezată la buzunarul inimii.

definiţie aforistică de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străjerul vieţii... luna

De ce să pleci când n-ai habar
Că viaţa e prea dură?
De ce să pleci când e-n zadar
Pe drumul fără lună?
Căci viaţa e un sentiment
Nu e o faptă-n sine,
Iar gândurile toate reci
Le uiţi când vin la tine.

Chiar dacă sari peste greşeli
Sau treci direct prin ele
Din viaţa asta făr' de legi
Tu chiar acuma poţi să pleci,
Iar luna va rămâne.

Şi tot aşa, privind în jos
Să mergi în alte locuri
Crezi oare că e mai frumos?
Că alţi-ţi vor norocul?

Priveşte-n sus şi stai mai drept
Căci luna e deasupra
Şi lupt-acum,
Şi stai pe veci
În viaţa asta fără legi
Şi fără de nimic.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 de Cupe (Sonet Tarot)

Îţi este greu să pleci, dar n-ai ce face
Ai obosit de-atâta frământare
Renunţi la oameni buni, la tot ce-ţi place,
Pentru că simţi în suflet o chemare.
N-ai cum să ştii ce-aduce viitorul
Eşti temător, chiar dacă crezi în tine,
Tot ce-ţi doreşti e să mai schimbi decorul
Şi să îţi fie zilele senine.
Chiar dacă-i grea, e bună despărţirea,
Căci altfel viaţa o rutină-ţi pare
Şi-ajungi să simţi din plin nefericirea,
Când ce-a fost bun devine-o închisoare.

Aşa că nu uita, când îţi schimbi locul
Se schimbă dintr-o dată şi norocul.

poezie de Octavian Cocoş (26 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre

E toamnă şi se-ntunecă devreme
O lună fermecată e pe cer,
Ceva în noapte pare să mă cheme,
Şi peste tot sunt umbre-n cartier.

Mă plimb tăcut pe o străduţă veche
În stânga şi în dreapta arunc priviri
Şi calc uşor, cu paşii mici, pereche,
Pe umbrele lăsate de clădiri.

Un plop însingurat se înfioară
Atunci când este mângâiat de vânt,
Cu liniştea din jur se înfăşoară
Şi-aruncă o umbră lungă pe pământ.

O fată şi-un băiat se ceartă tare
Şi-şi spun cuvinte aspre berechet
Se duc apoi acasă, la culcare,
Având în ei o umbră de regret.

Încep să simt şi eu puţină teamă
Ca nu cumva tu să mă fi uitat
Şi inima începe să îmi geamă
Şi-o umbră-n suflet mi s-a strecurat.

Dar cred că tu ştii asta foarte bine
Că fie vremea bună, fie rea
Atunci când eu mă aflu lângă tine
Tu fericită eşti la umbra mea.

poezie de Octavian Cocoş (19 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă floare

Am pictat pe muşama
Floare de nu-mă-uita...
Dar tu, mare dobitoc,
Alteia-i căzuşi cu... tronc!

epigramă de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnul (Sonet Tarot)

Fii pregătit, că a venit momentul
Să te confrunţi c-o mare provocare,
Care-ţi va răvăşi complet prezentul
Chiar când credeai c-ai lumea la picioare.
Vei fi lovit de soartă cu putere
Şi ce-ai clădit din greu, se va distruge
Ego-ul tău va geme de durere
Şi inima în piept ţi se va frânge.
Schimbarea este totuşi necesară,
Căci azi trufia-n gheara ei te ţine
Şi posedând ce este în afară
Îţi vei distruge sufletul din tine.

Când egoismul tău se prăbuşeşte
Întreaga existenţă te slăveşte.

poezie de Octavian Cocoş (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colţ de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua nins

pentru ei
timpul cernea
singurăţi
în clepsidre
ploua nins şi infinit
cu nisipuri arămii
cu nisipuri argintii...
ploua nins
cu flori de nu-mă-uita,
iar ea râdea nervos
citise Moartea ca o floare de nu-mă-uita
şi n-ar fi crezut
că locul ei de veci
va fi o lacrimă
sau o petală de miozot
peste ei
ploua nins
rugina toamnei
oţelul iernii
se înstăpâneau
în fiecare colţ de poem al sufletului lor
adumbrind trăiri
îngropând amintiri...
ploua nins
cum numai
două suflete
strangulate
în clepsidră
pot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

adie frunza
floare de nu-mă-uita
în privirea ta

haiku de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec şi te las

O să plec şi-o să te las,
Deşi inima mi-e grea;
Vreau să-mi iau doar bun rămas
Şi să merg pe calea mea.

Nu-mi cere să mă opresc
Ăsta e destinul meu,
Nu e chip să-l ocolesc,
Că mi-e dat de Dumnezeu.

La ce bun să mă mai cerţi,
Să mai plângi, să mai suspini?
Ştiu că nu o să mă ierţi
Şi-o să fim ca doi străini.

Însă până când vom fi
Tu bătrână, eu bătrân,
Chiar de nu ne vom vorbi
Amintirile rămân.

Şi poate într-o altă viaţă
Ce cu mine-ai s-o petreci
Îmi vei spune verde-n faţă
Că e rândul tău să pleci.

poezie de Octavian Cocoş (8 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să vii, să mă petreci,
Lipit uşor de mine,
Să simţi în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.

Să-mi vezi tristeţea de pe chip
Când mă despart de tine
Şi teama că n-o să mai vii,
Să te întâlneşti cu mine.

Aş vrea să vii, să nu mai pleci,
Să stai aici cu mine,
Să-mi încălzeşti mâinile reci
Cu sufletul din tine.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea

Aş vrea să vii să mă petreci
Lipit uşor de mine
Să simţi în suflet mâinile reci
Când le ating de tine.

Să-mi vezi tristeţea de pe chip
Când mă despart de tine
Şi teama că n-o să mai vii
Să te întâlneşti cu mine

Aş vrea să vii să nu mai pleci
Să stai aici cu mine
Să-mi încălzeşti mâinile reci
Cu sufletul din tine.

poezie de Ramona Ros
Adăugat de Ramona Ros
Comentează! | Votează! | Copiază!