Când Lică îi dase semnal, Sia fericită — atât cât ştia să fie — luase din fugă un şal şi alergase la poartă. Se aşezase întâi amândoi în dreptul ferestrelor, apoi se trăsese mai la o parte, lângă perete. Şi unul şi altul se simţeau mai bine afară. Lică era un plein-airist nărăvit. Nu putea suferi adăpostul. I se părea că în casă e prizonier, spionat.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se simţeau amândoi la îndemână, aşa rezemaţi într-un şold de perete, vorbind încet dintr-un obicei de a se feri, cu ochii în lături de pândă, având totdeauna multe a-şi spune şi râzând din nimicuri, pe înfundate.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu-ţi închipui ce plăcere mi-a făcut venirea dumitale, şi iată de ce: mai întâi m-am bucurat că sunt socotită ca făcând parte dintr-o colectivitate – din cercul «Vieţii româneşti». Dacă unul de la revistă ajunge în puterea nopţii în oraşul meu, vine de-a dreptul la mine ca la un camarad din aceeaşi confraternitate, din acelaşi grup de prieteni, din aceeaşi familie. Dar mi-a părut bine şi din altă pricină. Eu stau cu bagajele gata de fugă. Cum se vor apropia nemţii de Focşani, noi fugim. Şi după, cum dumneata ne-ai bătut în uşă, iar eu ţi-am deschis, tot aşa şi eu – cine ştie? – o să bat la o uşă străină şi cineva poate îmi va deschide şi mie...

Hortensia Papadat-Bengescu în Vizita scriitorului Mihail Sevastos la scriitoare (septembrie 1916)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile nu prea ştiu ce vor, când nu se fac a nu şti. Cu ele trebuie totdeauna să ştie altul bine ce vrea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa asta histenică îi punea în obraz acea culoare roză pe sub pârleala pieliţei, totuşi neînăsprite. Toate întâlnirile de afaceri sau de amor, Lică şi le avea în plin aer, ca şi cele de familie. Sia apucase doar de copilă a cunoaşte cu el toate barierele.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Vezi! Trepte de marmoră afară. Arhitecţii ăştia! Risipă!... Să mai vii, Mini! Ai văzut ce bine i-a părut lui Rim.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba se fac revoluţii: totdeauna vor fi tari şi slabi, stăpâni şi sclavi - la vals unul care conduce şi altul care urmează.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera mea s-a scăldat întâi în întregime în apa sufletului.

Hortensia Papadat-Bengescu în Adevărul literar şi artistic, Autobiografie (11 iulie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia de ea însăşi nimic. Nici despre oameni nu ştia mult. Dar purta în ea neliniştea unei alte meniri, turburătoare şi inconştientă: îşi purta "femeia".

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să fiu privită... Am fost o femeie frumoasă, refuz să ofer acum oamenilor spectacolul ravagiilor la care timpul a supus obrazul meu. Nu mai ies din casă. De altfel nici n-aş putea.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de mama pântecelui, avem atâţia părinţi câte fiinţe întâlnim.

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să suferi şi să fii singur, dar să ştii că undeva, cineva te iubeşte. Să fii trudit, dar să ştii că sunt braţe care ar vrea să te poarte. Să-ţi fie frig... şi să-ţi aduci aminte de sânul cald al prieteniei. Să nu te odihneşti, să suferi, să tremuri... dar să ştii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri, aş vrea să mi se pună pe mormânt o lespede pe care să fie scris numai atât: «O, ce frumos ar fi putut să fie!

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia... ce dar al vieţii! Să suferi şi să fii singur, dar să ştii că undeva, cineva te iubeşte. Să fii trudit, dar să ştii că sunt braţe care ar vrea să te poarte. Să-ţi fie frig.. şi să-ţi aduci aminte de sânul cald al prieteniei. Să nu te odihneşti, să suferi, să tremuri... Dar să ştii.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cei de-aproape e bine să te informezi de departe.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când faci din ţărână, o minge de lut, după ce ai netezit-o bine, încă se desprinde din ea o scânteie de pulbere.. şi pleacă.

citat celebru din Hortensia Papadat-Bengescu
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt momente când simţi nevoia să-ţi aduci aminte că adevărul e gol, că nudul nu e impudic, că statuaria e o artă... simţi nevoia de argumente tari pentru a suferi priveliştea.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negreşit că nu sunt indiferente raporturile unui vizitator cu o casă neîncercată încă; nici raporturile dintre un domiciliu şi locatarii lui noi, mai ales când e chiar vorba de o casă proprie, unde şi locuinţa şi locatarii îşi dezvoltă reciproc toate defectele posesiei.

Hortensia Papadat-Bengescu în romanul Concert din muzică de Bach - Editura "Ancora", S. Benvenisti & Co. Bucureşti (1927)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ce convenţie copiii pot face unele gesturi după cum le abate, pe care, dacă le-ar face un adult, ar părea nebun?

Hortensia Papadat-Bengescu în Femeia în faţa oglinzei
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era umed. Pica din ceaţă. Costel călca delicat pe trotuarul asudat. Traversă, fără canin strep să-i păteze pantofii sticloşi sau marginea pantalonului larg. Strînse pardesiul englezesc pe corp, potrivind gulerul la locul Iui cu o mişcare cochetă a gîtului. "Bine că nu e ger şi zăpadă!... Februarie!... Gata cu iarna!..." Trăsese la fit încă un an cu paltonul. La iarna viitoare, blană! Dacă o vrea Dumnezeu. Erau vreo doi ani ele'cînd dorea haină cu blana.,.

Hortensia Papadat-Bengescu în Logodnicul, Editura Eminescu (1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!