Să crezi şi să nu mai crezi

În mintea mea stau sânii tăi
Aprinşi precum două văpăi;
Poţi să te uiţi pe pieptul tău;
De nu mai sunt, îmi pare rău!

De-i vezi la locul lor cel vechi,
Să crezi că ai două perechi,
Din care una s-a mutat
În mintea mea. Nu i-am furat,

Dar i-am primit. Să vii să-i vezi;
De te-am minţit, să nu mai crezi!

poezie de Marius Robu (20 mai 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
Nu crezi c-ajunge să iubeşti doar una?
Şi nu-ţi dai seama că shimbând într-una,
Îţi pierzi în doruri fericirea? Nu?"

Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubeşti mereu tot una!
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?"

Sărmanei inimi slabe i-am spus: "Tu
N-ajunge cât eşti tristă-ntotdeauna?
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una
Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?"

Ea mi-a răspuns: "N-ajunge, precum crezi;
Tristeţile n-ajung de totdeauna.
Şi nu-ţi dai seama că schimbând într-una,
Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?"

poezie celebră de Alfred de Musset (1831)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna-i să mă crezi
Alte anotimpuri sunt
Numai să mă vezi

haiku de Marius Robu din Hai ku noi
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

NESĂBUITA-MI STEA

(dedic acest poem vorbelor lui Marin Sorescu:
"E-atâta drum degeaba între stele".)

Stelele cad şi ziua, de-i soare sau de-i nor
Şi ochiul meu îndură indiferenţa lor;
La fel de nevăzută mi-e noua ta orbită,
Stea cu lumină mută şi cale ocolită
Ce-mi văduveşti retina de trecerea-ţi grăbită.

Mai liberă ca stelele te crezi,
Păşind alături, sinusoidal,
Făcându-te că ochii nu mi-i vezi,
Purtând pe suflet ochelari de cal
Şi necrezând în tot ceea ce crezi
Îţi trece timpul rătăcind banal.

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere paternală

la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
ştii eu n-aveam voie să ţi le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am ştiut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
şi din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinţi
urlam cu tine tată
de durere şi dispreţ
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăşti?

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste neîncepută

Sânii tăi ca doi bujori
Albi, ce nici n-au alăptat,
Sânii tăi ca nişte nori
Plini, ce încă n-au plouat.

Sânii tăi, ca două stele
Ce mai ard, ce n-au picat
Pradă aţintirii mele,
Pieptului meu încordat...

Acestor două capcane
Însetate şi flămânde
Ca două fiare-oceane
De sânii-ţi, stele arzânde.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (30 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce suntem

Sunt momente multe-n care, te mai pierzi, eşti abătut
Şi devii un gând, o boare, doar un suflet neştiut
Lacrimile stau să-ţi curgă şi surâsul l-ai uitat
Nu mai eşti decât suspine adunate-ntr-un oftat

Te tot duci înspre niciunde, nici acolo nu ajungi,
Urmele vor să-ţi dispară, clipele-ţi sunt foarte lungi,
Poţi să speri... dar şi speranţa mi te-a părăsit cumva
Stai tăcut în aşteptare, crezi că nu te poţi salva

Şi atunci, din umbra zilei, vezi o mână cum se-ntinde
N-ai idee a cui este dar de umeri te cuprinde
Şi un glas ce-i blând îţi spune... Hai ridică-te uşor!
Şi eu am căzut o dată şi credeam că nu mai zbor

Tu te miri, necunoscutul îţi zâmbeşte liniştit,
E un om precum sunt ceilalţi, însă pare diferit,
Vezi pe chipul lui iubire şi nu vrea nimic în schimb
Poate doar o mulţumire... tu te uiţi de are nimb

Pare om, nu pare înger, înapoi tu îi zâmbeşti
Bunătatea lui îţi place şi în el te regăseşti
Te ridici şi pleci cu dânsul, paşii nu-ţi mai sunt greoi,
Şi-nţelegi cu-nfrigurare... îngerii suntem chiar noi

poezie de Adi Conţu (6 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de o îmbrăţişare care să oprească timpul, cuvintele, mintea, respiraţia, dar să lase fericirea să ne ţină ea în viaţă, ca dovadă că iubirea dintre noi face să avem un singur suflet... împărţit în două trupuri, despărţit în două vieţi.

aforism de Marius Robu (21 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charles Tatum: Am minţit mult la viaţa mea. I-am minţit pe bărbaţii care poartă curea. I-am minţit pe bărbaţii care poartă bretele. Însă nu aş fi niciodată atât de idiot încât să-i mint pe bărbaţii care poartă şi curea, şi bretele.

replică din filmul artistic Ace in the Hole (15 iunie 1951)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu mă crezi când spun că Luna
Şi-a făcut pe cer fereastră,
Iar eu văd sclipind acolo,
Când şi când, lumină-albastră?

Crezi că, uneori, e blondă,
Ori e roşie ca focul?
Crezi că i-am furat sărutul
Şi mi-a blestemat norocul?

Cum a zis? Îţi spun pe dată,
Nu-i secret şi mi-a plăcut:
"Dragule, când sunt albastră,
Tu să-mi vii cu un sărut,

Iar, de nu vii tu la mine
Să mă scapi de chin şi dor,
Eu, în nopţile senine,
Vin, cuprinsă de amor,

Transformată într-o muză,
Demnă de invidiat,
Să te am o noapte-ntreagă."
Uf, că greu m-a blestemat!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 15

Dacă priveşti în jur şi vezi doar răul
Şi sincer crezi că-l vei afla oriunde
Şi-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiţi cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipseşte,
Iar partea plină neînsemnată-ţi pare
Să ştii că-n minte golul se măreşte.
Dacă-i priveşti pe toţi cu detaşare
Convins că suferinţa-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.

Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.

poezie de Octavian Cocoş (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-te că vrei!

Fă-te că iubeşti, îi spune
Mintea mea inimii mele
Care bate tot mai neregulat
În pieptul meu sunând a gol.

Fă-te bine!

Pune mâna şi scrie,
Şi treci peste faptul că mintea sa
I-a spus inimii sale:
Fă-te că nu iubeşti,

Fă-te rea!

Inima nu se îmbolnăveşte
Când vrea mintea,
Ci numai când
Nu vrea.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (3 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am două scuze

Ai cele mai frumoase mâini din lume,
Două icoane albe, fără nume,
La care ochii mei, sincer să fiu,
Se-nchină pe furiş, de când le ştiu.

Şi parcă le-ar cunoaşte de o mie
De ani, sau poate chiar de o vecie,
Că le-ndrăgesc atât de mult, încât,
Când le privesc, le trece de urât.

În mâna mea, o mână ţi-am luat.
- Ce este?- spontaneu m-ai întrebat.
Nu ştiu ce ţi-am răspuns, dar te-am minţit;
Eram şi îngheţat şi fericit.

poezie de Marius Robu (4 decembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce crezi despre tine este generat de informaţiile pe care mintea ta le repetă despre tine – acel dialog interior. Adaptarea acestuia la o versiune mai pozitivă constituie punctul de cotitură pentru crearea unei stări generale mai bune care se reflectă imediat în viaţa noastră. Depinde de tine ce alegi să vezi şi să îţi repeţi.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până în ce punct folosesc mintea? A. M: Namaste! Exact până în punctul în care realizezi că existenţa este complet liberă de ea. Un copac de Sequoia nu are minte, dar Dumnezeu cel viu sau faptul de "A-Fi" dansează extatic în el 5000 de ani. Noaptea în somnul profund apare fără să ştim o regenerare şi o detensionare profundă care ne face să fim fresh, plini de energie a doua zi tocmai pentru că i-am spus minţii "ciao". O să foloseşti mintea exact până în punctul în care realizezi că tributul pe care ţi-l cere te oboseşte până la epuizare, apoi vei da divorţ de ea. Copilul e preocupat de jucării, dar mama e preocupată de copil. În mod similar mintea este preocupată de exterior, dar tu eşti preocupat să o observi şi să realizezi că doleanţele, vrerea, obligaţiile, fricile ei sunt interminabile. Când vezi asta, interesul pentru ea, pentru efemer dispare şi o dată cu dispariţia interesului se dizolvă natural şi folosirea ei. Când un lucru nu te mai interesează nu o să-l mai foloseşti, nu-i aşa? La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte instrumentul psihologic numit mintea care l-ai folosit în exces şi pare acum că te-a luat în posesie, înţelegi?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă... niciodată

De-i steaua-ţi binecuvântată,
Şi traiul ţi-e îmbelşugat,
Să crezi că ai putea odată,
Să pierzi tot ce ai câştigat,

Iar de ţi-e soarta blestemată,
Şi viaţa ta e un coşmar,
Să crezi că ai putea odată,
Să fi bogat, miliardar,

De este viaţa-ţi aşezată,
În mediocru şi banal,
Să crezi că ai putea odată,
Să zbori pe cel mai falnic val,

Să crezi că tot ce astăzi este,
Putea-va mâine-a nu mai fi,
Şi tot ce pare azi poveste,
Curând sorocul va-mplini,

Căci viaţa e o mică barcă,
Plutind pe Marea înspumată,
Şi orice îndoieli te-ncearcă,
Să uiţi cuvântul... niciodată...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezi că există vreo condiţie pentru "A-Fi", nu vezi că înaintea oricărei condiţii tu trebuie să FII, şi exact acest A-Fi sau Eu-Sunt este Sinele este Dumnezeu. Sinele este faptul că eşti, nu cum ar vrea mintea ta să fii, acestea sunt în fapt, condiţii interminabile! Dacă aştepţi ca mintea sau voinţa ta să îţi confirme că eşti Sinele nu vei fi niciodată.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt două daruri pe care Dumnezeu le-a oferit numai omului şi nici altei creaturi. Acestea două sunt mintea şi vorbirea; şi darul minţii şi al vorbirii echivalează cu cel al nemuririi. Dacă un om foloseşte aceste două daruri cum trebuie, nu va diferi defel nemuritorilor şi când îşi părăseşte trupul, mintea şi vorbirea îi vor fi călăuze, şi prin acestea va fi adus în rândul zeilor şi a sufletelor care au obţinut extazul.

Walter Scott în Hermetica
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei, stele-nviate

De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt şi ele nişte muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.

În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,

De care, când ai dat întâia oară,
Ca şi acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, ştiind că poţi să-i faci să moară
Şi râd, ştiind că poţi să-i înviezi.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de suflete - iubirea

Mi-am urmărit sufletul
Pe gaura cheii.
Mi-am pus la bătaie ochiul
Care se zbătea ca semn.
Camera goală!
Mi-am alipit urechea
Şi nasul
Şi limba
Şi degetele
De gaura cheii:
Nimic.
Din interior mi-a vorbit o voce:
-Măi, sufletul tău nu există,
Iubeşte!
-Dar tu de unde ştii, am întrebat?...
-Păi nici eu nu mai sunt
La locul meu;
Sufletul tău m-a înlocuit!
-Ca să vezi, i-am răspuns vocii
A cărei piele nu o mirosise niciodată
Limba mea!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum tu crezi că eşti amestecat cu mintea şi încerci să te descâlceşti din tumultul gândurilor. Dar atât mintea cât şi cel care încearcă să se descâlcească din ea, sunt ireali. Acest lucru este perceput în Cel Real.

citat din Mooji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!