Zeiţa curcubeului este Iris...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centrul curcubeului este indicat de umbra privitorului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capătul curcubeului fuge când te apropii de el...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra curcubeului are ordinea culorilor inversă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea inteligentă devine zeiţa frumuseţii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iris

1 Mai 2004

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării.

Ochi măiastru al speranţei
Rază lin-a mângâierii ;
Cu luminile-ţi albastre
Ne transformi iară-n îngeri

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

Doamne! spune Tu acuma
De ce e rătăcită turma?!
Doamne! – dă-ne iar un semn,
Ca să ştim că n-ai plecat...

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

Potopiţi de griji, nevoi si învoieli
Toate ni se par înnegurate.
Doamne! spune Tu că nu-i aşa
Doamne! mai zâmbeşte uneori...

Iris! foc de aur al iubirii
Iris! mantie întins-a înserării
Iris! far ce noaptea luminezi
Iris! călauză a-nsingurării

poezie de Ilarie-Adrian Frone
Adăugat de Batman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa Dreptate, zeiţa Cumpătare, zeiţa Mnemosine, zeiţa Sophia şi alţi zei şi zeiţe au fost izgoniţi nu doar din cer, ci şi chiar de pe pământ: iar în locul lor, în măreţe palate ridicate de Providenţă pentru a le fi lăcaş, aflăm acum delfini, capre, corbi, şerpi şi alte scârnăveli, prostii, mofturi şi uşurătăţi.

Giordano Bruno în Opere italiene, vol IV, 57
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptată de greci, zeiţa dragostei devenit-a şi zeiţa frumuseţii.

aforism de N. Petrescu-Redi din Ergo... (1999)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iris

Iris. O floare la vedere.

definiţie aforistică de David Boia (23 august 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa nu e sânge sau culoare; ea nu-i decât adierea invizibilă care risipeşte ceaţa. La asta şi slujeşte, de altfel, ceaţa: fără ea, Zeiţa n-ar fi în stare să dezvăluie că lucrurile pot fi şi altfel decât spectrale. De aceea, se spune, e şi bine să suferi, căci altminteri Zeiţa n-ar putea arăta că există o limită a suferinţei. De aceea, se pare, şi Răul există, Răul fiind perspectiva spectrală, suferinţa şi multe alte lucruri de care Zeiţa are nevoie spre a se manifesta. Căci fără de Rău, Zeiţa ar fi diferită sau n-ar mai fi. Dar, iarăşi, cine oare ar putea preciza ce înseamnă "diferită", de vreme ce nimeni n-ar putea spune ce anume este Ea în realitate? Ceaţă şi adiere sunt numai nişte metafore.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aedul

Nu ţine seama doar de mine
Şi nici de valurile de la ţărm;
Corăbii vor pluti spre noi destine
Eu, zeiţa mea... ce să-nţeleg?!

Nu spune lucruri fără niciun rost
Şi nu privi în urmă azi cu teamă;
Ştii cât de frumos între noi ar fi fost
Zeiţa mea, de-ar fi dorul visul fără rană?!

Nu stinge gândurile care vor veni
Şi nu lăsa tăcerea-nvolburată;
Eu te iubesc ca înflorire peste zi
Zeiţa mea, prea nobilă şi fericită Artă!

Nu spune cuvintelor să nu mai lupte
Spre ţărmul nesfârşirii vor a se salva;
În POEZIE nu ard numai semnele pierdute,
Ci şi fiinţa mea, şi viaţa mea, Zeiţa mea!

Nu întoarce clipele în holde de fum
Nu lăsa nici gândul orb să se desfire ;
Zeiţa mea, o, POEZIE, făureşte-mi drum
Printre petale de lumină, de dor şi de iubire!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt zeiţa dragostei...

Mă simt zeiţa dragostei în stele,
cu vise, împliniri şi cu regrete
De aş atinge vârfurile albe,
M-aş transforma în pasăre de noapte...
Aş alerga-n cărările iubirii
şi aş striga lui Prometeu, iertare,
dezmăţul păsării de noapte
să se transforme în iubire...
Eu mă hrănesc cu suflete uşoare şi apă beau de la izvoare,
în zborul meu spre înălţime
caut locuri cu verdeaţă vie,
unde iubirile se leagă cu Ielele
copilăriei...
Sunt zeiţa dragostei eterne
cu multe suflete răzleţe
ce caută fericirea-n vise
şi nopţile şi le petrece pe înălţimi de culmi albastre...
Eu sunt zeiţa dragostei alese!

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa Themis

Femeia austeră şi posacă,
Ce ţine sus balanţa într-o mână,
E oarbă în mitologia greacă
Şi şpanche în Justiţia română.

epigramă de George Petrone din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Temis, zeiţa justiţiei, are ochii legaţi şi balanţa dezechilibrată

Se-nşală-acela care crede
Că nu dă greş nicicând instanţa:
Zeiţa Temis nici nu vede,
Şi-i dereglată şi balanţa!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Themis, Zeiţa Justiţiei

O zeiţă cu prestanţă
Cunoscând tertipurile.
Câteodată în balanţă
Cântăreşte plicurile...

epigramă de Cornelius Enescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeiţa (In)Justiţiei

Cu adevărul în balanţă
A pronunţat râvnita soartă:
(Ca şi-n "Infern" cândva, la poartă)
"Lăsaţi, de-acum, orice speranţă!"

epigramă de Nicolae Nicolae din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optimism

Din când în când
fluturii se opresc
să-mi sărute mâna
şi mă ating uşor
cu aripile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
cerul se apleacă
să-mi sărute fruntea
şi mă atinge uşor
cu ploile trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
florile se deschid
să-mi sărute plămânii
şi mă ating uşor
cu petalele trecute deja
prin toate culorile curcubeului.

Din când în când
te apropii tiptil
să-mi săruţi cuvintele
cu toate culorile curcubeului.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur Abott: Ştii la ce m-am gândit toată noaptea?
Iris: La ce? De ce te deranjez eu cu atâtea întrebări?
Arthur Abott: Mă întrebam de ce o fată atât de frumoasă ca tine trebuie să se mute în casa unor străini chiar în timpul vacanţei lor de Crăciun şi, pe deasupra, să-şi petreacă noaptea de sâmbătă cu un ratat ca mine?
Iris: Am vrut să fug de toţi oamenii pe care îi văd mereu! Ei, nu chiar de toţi... de o singură persoană. Am vrut să fug de... un tip.
(ea oftează)
Iris: De un fost iubit care tocmai s-a logodit şi a uitat să-mi spună şi mie.
Arthur Abbott: Aşadar, e un ticălos?
Iris: De fapt... chiar este... un mare ticălos. De unde ai ştiut?
Arthur Abbott: Te-a lăsat să-i scapi. Nu e chiar aşa de greu de dedus. Iris, în filme există eroinele principale, dar există şi cel mai bun prieten. Din câte îmi dau seama, tu eşti o eroină principală, dar dintr-un oarecare motiv te comporţi precum cel mai bun prieten.
Iris: Câtă dreptate ai. Ar trebui să fii eroina principală în propria ta viaţă, pentru numele lui Dumnezeu! Arthur, de trei ani merg la psiholog, dar nu mi-a explicat niciodată ceva atât de clar. A fost genial. Foarte direct, dar genial.

replici din filmul artistic Vacanţa, scenariu de Nancy Meyers
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invocaţie către zeiţa Afrodita

Afrodita, fiica lui Zeus, vicleană
Tu din tronul tău scăpărând lumină,
Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpână
Nici în aleanuri.

Zeiţa: "Cine te supără?
Persuasiunea pe cine vrei să convingă?
În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,
şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."

poezie de Sappho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Husarul

În al nopţii întuneric
Cu o muzică-n surdină
Îl zăresc şi mă apropii
De un iris în grădină

Iris galben, par de-aramă
O bărbie îngrijită
Tânăr, frumuseţe rară....
Toamna asta-i cam grăbită

Şi rămasă-n loc o clipă
Mi-l imaginez husar
Eu în bluza de dantelă
În salon imperial

- Ce doriţi, distinsă Doamnă?
Ochii lui albaştri-ntreabă
Eu puţin nedumerită
Îl întreb doar cum îl cheamă

Îmi zâmbi atât de simplu
La Chişinău sub un balcon
- Visătoare sunteţi, Doamnă
Al meu nume este Ion.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia nu este comunistă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!