Operaţia asta

nu se poate numi auto
mutilare când în abdomenul
tăiat fără motiv adaugi o piatră
la început
apoi alta pentru greutate
şi nu te arunci în apă
nedorind să te sinucizi
nici măcar în glumă
adaugi în experimentul tău
un vierme la subţioară
într-o rană adânc deschisă
în trecerea timpului ca o ieşire
pe balcon cu două glastre-n
mâini şi picioare care atârnă
afară-n zbor planor de cocor chior
praf saharian presor în ochii larg
deschişi spre lumea interioară
a unui univers paralel trecut
în anonimat umblu
cam bezmetic cu viclenie jucăuşă
bat din uşă-n uşă
pentru un împrumut de iod
tăietura s-o închid într-o cătuşă
te operezi singur în vremurile
când nu mai contează
dacă eşti om sau câine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi săruta

încet încet te voi săruta
în braţe ne vom strânge
pasional totul e pasional
te voi tulbura cum tulburi
un vin într-o cană de vin
de lut ars într-un cuptor
te voi săruta tulburându-ţi
ochii albaştri larg deschişi
spre univers eşti o poartă
şi tu eşti centrul lui al uni
versului scris de poetul
nebun
de vis fără furnici fără hidre
niciun coşmar nu ne tulbură

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor

Un sentiment plenar
Din ce în ce mai rar:
Când ies doar pe balcon
Şi cred că-s avion.

Şi zbor cu glastre-n braţă
Prin liniştea măreaţă.
Şi-o cioară subţioară
Mi-arată cum se zboară.

poezie celebră de Marin Sorescu din Despre cum era să zbor (Ed. Albatros - 1970)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă aşez în mijlocul furtunilor şi închid ochii

la urma urmei aşa pot să răsucesc şi galaxiile
ce nu face un poet în delirul său
doar tu ştii cât de tare mă dor oasele
de câtă veşnicie se înşurubează într-o scoică
absurdă socoteală de cuvinte făcătoare
minunile tot nu se acceptă în calculul bugetelor
dar poate un pic de hazard nu ar strica
m-am săturat de regula de trei simplă
(fie vorba între noi ăştia care numărăm până la zero
aşa de-a doua de-a treia sau de-a infinita)
tu oricum dansezi doar noaptea
când cu un bec când cu luna când cu steaua polară
iar dimineţile te găsesc cu aripile arse sau îngheţate
îţi suflu din adâncul acesta necuprins
apoi te dăruiesc florilor de cireş
să te îmbeţi şi tu măcar o dată
aşa cum umblu eu bezmetic prin lumea ta

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să mai aibă sens să ai grijă de un om, de un câine sau de un copac când tu comiţi cele mai mari abuzuri chiar asupra ta în primul rând? Ce înseamnă un copac tăiat când tu ai tăiat orice legătură cu propriul tău suflet? Ce înseamnă un câine sau un om chinuit când eşti tot timpul beat/la cumpărături/îmbuibat cu mâncare/în faţa televizorului/drogat/pe net/la muncă/dormind... şi consumi orice alt medicament care te desensibilizează de propria ta suferinţă uriaşă? Cum ai putea să faci un bine sau să salvezi şi ajuţi pe cineva în exterior când tu nu mai eşti capabil să îţi acorzi ţie o fărâmă de timp, atenţie şi grija reală şi autentică măcar pentru o clipă? Lumea exterioară nu face decât să reflecte boala, suferinţa şi frica interioară.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul

crescut cum vor ei
poţi să-l faci aşa
cum vrei tu
este un privilegiu câştigat
în schimbul unei sume de bani
pe care o laşi smerit
la casieria oricărui magazin
din colţul blocului
l-au crescut cu amfetamine
şi are muşchii unui culturist
trecut prin făină de grâu
sărat pe toate părţile
intime sau la pipote
îl aranjezi în farfurie
aşa cum îţi doreşti ai dreptul
după ce l-ai prăjit nesănătos
într-o baie de ulei
de floarea soarelui ai bani
sau fiert sănătos într-o oală
obţinând o carne mai puţin
gustoasă dacă nu adaugi condimente

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti băiatul

care umblă în mâini
întotdeauna în mâini
mergeai după femeia cu cizme mari
o dată te-am văzut
în picioare în frizeria tatălui tău
şi nu te-am recunoscut
am stat de vorbă de trei ori
tot în mâini erai
lumea era convinsă că eşti un copil nebun
vorbeai fără chef spuneai
bancuri despre cei de stânga
când nu umblai în mâini
nu te recunoştea nimeni

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu contează că sunt angajat pentru nişte bani foarte puţini. Nu contează că locuiesc în condiţii mizere. Nu contează că mâncarea ce o mănânc e sărăcăcioasă. Ceea ce contează e că am două mâini şi două picioare şi am şansa mea şi nu am de gând să o irosesc. Voi face tot ce îmi stă în putere pentru şansa mea. Dreptul de a visa nu mi-l poate lua nimeni. Îmi voi construi în minte o realitate frumoasă, minunată şi cu totul diferită de realitatea sumbră din lumea exterioară mie. Ai toate uneltele creaţiei la dispoziţia ta: gândurile tale şi imaginaţia ta. Einstein a spus: "Imaginaţia este cea mai puternică forţă din Univers". Buddha a spus: "Suntem ceea ce gândim". Fizica cuantică şi câştigătorii premiilor Nobel au dovedit că totul este energie şi ceea ce numim materie şi realitate este un produs exclusiv al minţii noastre. Aşadar îţi eşti dator ţie să îţi creezi o viziune a vieţii în care îţi foloseşti întreaga imaginaţie. Şi apoi să devii cel mai mare avocat al propriei tale viziuni. Să o cânţi. Să o reciţi. Să o vorbeşti singur pe stradă. Să devii nebunul de care se miră toţi până când îi uimeşte cu transformarea viziunii în realitate. Aceasta este dorinţa mea pentru tine azi.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristele armături

visez la un stat paralel
la un univers paralel paralel
în care să zbor şi eu paralel cu pământul
şi să nu
mă atingă nici chiar florile vesele din
jardinierele din balcoanele de
la ultimul nostru etaj
prăbuşit
pe moment pe motiv
de lene de tânguire de subţiere
a tristelor armături

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţia mea

spune: creierul este închis
într-o colivie aurită
fără trape şi uşi de ieşire
nimeni nu înţelege cum
a intrat în capcană
dar toată lumea ştie
că va rămâne captiv pentru totdeauna
nici nu contează cât este de confortabilă
sau modernă
tot colivie-închisoare rămâne
acum ţese reţele
de apărare fortificate
şi filtrează toate informaţiile
care pătrund în cazemata blindată
a reuşit să construiască
o agenţie de spionaj
o galaxie într-un univers
imaginaţia hoinăreşte prin deşert
dune mânate de furtunile puternice
cameră albă
trecutul are viitor şi viitorul
a început de ieri
mâncare drept momeală
papilele gustative dau un răspuns
mirosul conduce informaţia
este o amăgire a creierului
ochii văd femeia nud
frumuseţea aduce un val
simţurile o iau razna
presărăm sare pentru altă senzaţie
mierea pe sâni o culegi
cu buzele uscate la comanda
secretă a creierului-comandant

imaginaţia mea vorbeşte liber
nu are frâu
e acru în gură şi universul
s-a făcut şi mai lat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus

praf de stele într-un plic
o să-l savurez târziu
în noaptea noastră
de iubit la infinit
o să fim fierbinţi
şi o să ne dăm cu praf
să sclipim în întuneric

mi-am pus praf de stele
în ochi să vezi că strălucesc
când te arunci în braţele mele
o să fiu luceafărul coborât
pentru tandra îmbrăţişare

mi-am pus praf de stele pisat
în gura care visează săruturi
când limba se plimbă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două cuvinte banale

e o poveste
într-o zi îmi vei spune cum a început totul
eu am săpat un şanţ adânc în urma ta
şi au început să curgă cuvintele
dimineaţa mi-e teamă să calc pe podea
poate că a rămas un cerc trasat cu ochiul minţii
unde un tu şi un eu se prind într-o joacă

între două cuvinte banale
lumea noastră
iluzorie
tu cu faţa spre un capăt de univers
eu săpând şanţuri adânci
şi gustând cuvintele din carnea ta
într-o zi îmi vei spune câte cercuri am inventat
ca să ne putem atinge cu vârful degetelor

între două cuvinte banale
un tu şi un eu se prind într-o joacă
pe lângă noi trec valuri apocaliptice
războaie şi câte dezastre
dar nu avem timp să ne gândim la nimic
în lumea asta de rezervă inventată de noi
totul pare perfect
şi ne putem iubi în voie
chiar şi aşa
străini cum suntem

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau la masă

faţă în faţă traşi cu penelul
hotărăsc să scoată pistolul amân
doi
întâi ea
el urcă pe bancheta din faţă
în picioare în localul ieftin din parcare
îl jefuiesc pentru că nimeni nu mai jefuise
un astfel de local înaintea lor
slăbănoaga e uma thurman (?!)
aş vrea să-ţi spun
dar nici eu nu ştiu
faza este de la începutul filmului
unde doi îşi povestesc ce păţeşti
dacă faci masaj la picioarele
iubitei şefului tău
te aruncă de la etajul şase
peste o seră la parter
şi ai probleme de vorbire după aia
de la un masaj la picioare
apoi au intrat într-o cameră cu trei tipi
urâtul îţi mănâncă hamburgerul
bea din sprite
trag în tine dacă vrei să mori
şi acum vrei
eşti într-o stare ce nu se poate spune
aş vrea să-ţi spun cum eşti dar mă tem
să nu mă arunci de la etajul şase
peste o seră care face umbră pământului
stau la masă aliniaţi cu o riglă
ea îl sărută şi-i spune:
ar trebui să jefuiască ceva
şi pot începe cu localul unde au mâncat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te strădui să adaugi ani vieţii, mai bine străduieşte-te să adaugi viaţa anilor.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine eşti?

Cine eşti tu să mă cerţi în fiecare noapte?
Ce vrei? Nimic! Atunci de ce vorbeşti?
De ce strigi la mine când dorm?
De ce nu mă laşi să mor
Dacă tot sunt un mort-viu,
Dacă umblu pe străzi încătuşat şi plin de panglici la gât...
De ce nu mă laşi să mor?...
Am vrut să zbor şi am căzut.
Am vrut să calc şi am fost strivită ca o mărgea fără culoare
Am vrut să poposesc în inima cuiva...
Dar am fost privată de trăiri.
Am fost moartă, apoi vie, iar acum sunt: moartă din vie.
Umblu între cele două lumi, aidoma îngerilor.
Nu am nici o treabă,
Decât să privesc gerul pe care nu-l mai simt.
Să admir ceasul fără a-l trezi.
Am adormit, cu florile unui luminos miracol de stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

chiar acum
când planeta se prăvale
iar lumea a devenit o pastă
neîndeajuns de malaxată
când idiocraţia este tot mai evidentă
avem nevoie
de un singur gest care
să fie piatră de început noii ere -
un surâs spontan şi sincer

tu poţi?

dacă nu ai forţa altui început
apleacă spinarea ta pavaj
pentru tălpi temerare
fie şi dacă nici n-ar avea nevoie

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În general, căutăm după o nouă lege urmând procedeul următor: Întâi o presupunem; apoi calculăm consecinţele acelei presupuneri să vedem ce ar însemna dacă legea pe care am presupus-o este corectă; apoi comparăm rezultatul calculelor cu natura, prin experiment sau experienţă, sau comparare directă prin observare, să vedem dacă funcţionează. Dacă aceasta contrazice experimentul, este greşită. În acea simplă afirmaţie se află cheia spre ştiinţă. Nu contează cât de frumoasă este teoria ta, nu contează cât de deştept eşti tu. Dacă nu corespunde cu experimentul, este greşită.

citat clasic din Richard P. Feynman
Adăugat de Cătălin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice problemă cred că am, ea se îndreaptă cu paşi repezi spre rezolvare când atenţia mea începe să se multe de la exterior şi de la problemă, spre interior şi spre bogăţia mea interioară. În lumea superficială a soluţiilor cu liniuţă, a fast-food-ului, a superficialităţii, este absolut normal să existe depresie, infidelitate şi sărăcie. Fericirea şi împlinirea, iubirea şi entuziasmul, sensul neclinitit al vieţii, sentimentul de valoare personală, sunt lucruri minunate rezervate celor dispuşi să muncească pentru ele în această lume. Într-o altă lume, poate ele vin de la sine fără niciun efort. În această lume, efortul e condiţia vieţii. Să plângi de milă unui om ce are greutăţi e ca şi când ai aduce bocitoare de fiecare dată când un cunoscut a făcut febră musculară de la sport. Greutăţile, problemele şi necazurile sunt aici să te formeze şi nimic mai mult. Nici o suferinţă nu este inutilă şi toate servesc unui scop superior pe care nu eşti capabil să îl vezi în momentul producerii suferinţei pentru că o iei ca pe un afront personal şi eşti prea implicat în poveste. Ai încredere că tot ce se întâmplă este spre binele tău!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vernisaj

vernisaj al patimilor cuvântului
un regal al schingiuirilor
în sunetele clasicelor lupte ale sensurilor.
de la o tuşă la alta,
aura timpului rostirii se pierde în banal.
fulgere de gând aruncă flăcările,
în buzunarele comodităţii.
un vers
îşi îmbracă haina de gală,
răstălmăcind trăirile până la fad.

simplitatea,
orbită de ecourile scenelor pe care teatrul
se joacă de la bătrâneţe la tinereţe iar şi iar,
caută toamnei căderile,
într-o piatră cu trupul de pasăre a uitării.

paşii singurătăţii îmbrăţişează finalul în grabă,
lăsând o aromă călduţă, umedă,
pe vârful limbii tăcerii.

artă pură într-o tâmplă zdrobită,
pulsând idei,
când fluxul devine reflux,
pe plaja cu nisipul din resturi de prezent.

final de vernisaj.

artistul aşteaptă aplauzele cu ochii larg deschişi,
într-un trup de cuvânt fără accent.
o prelungire de strigăt...

poezie de Anne Marie Bejliu (6 septembrie 2011)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte târzie

Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în ceţuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Şi... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenţia de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistenţa dă roade.
03 şi 25 de minute –
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Nelinişte şi somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!
Am constatat! Extratereştrii există!
Iar inteligenţa lor este mai presus de a noastră.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!