
Banca din parc
era aprilie.... plesneau de fericire, muguri verzi
era in mai un soare cald, doi tineri isi spuneau povesti!
era in iunie si teiul se apleca spre bancă-ncet
si-ncearca să -i facă curte dându-si un aer de poet!
era in iulie căldură, parcă erai intr-un cuptor....
doi tineri se țineau de mână să-si stingă al inimii fior!
era in august.... o iubire iși lasă aripile-n jos.
septembrie incepe școala, ignoră vara ce a fost.
octombrie isi lasă bruma peste grădini si amintiri....
noiembrie iși cerne ploaia peste pădure și câmpii.
decembrie inalță steagul cel alb.... de pace-n sărbători
ianuarie ingheață lacul si pune totul sub ninsori!
si uite așa intr-un târziu o bancă singură in parc
așteaptă luna lui april să înfrunzească pomii iar!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Banca din parc
Era aprilie... plesneau
De fericire muguri verzi!
Era în mai un soare cald
Doi tineri isi spuneau povesti!
Era in iunie si teiul
Se apleca spre banca-ncet
Și incerca sa-i faca curte
Dandu-si un aer de poet!
Era în iulie caldură
Parca erai intr-un cuptor
Doi tineri se tineau de mana
Sa-si stinga-al inimii fior!
Era in august o iubire..
Isi lasa aripile-n jos
Septembrie incepe scoala
Ignora vara ce... a fost!
Octombrie isi lasa bruma
Peste gradini si amintiri!!
Noiembrie isi cerne ploaia
Peste paduri si pe câmpii!!
Decembrie inalta steagul
Cel alb... de pace-n sarbatori!!
Ianuarie ingheata lacul
Si pune totul sub ninsori!!
Si uite asa... intr-un tarziu
O banca singura in parc
Asteapta luna lui april
Ca pomii să-nfrunzeascăa iar!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna februarie este cea mai periculoasă pentru speculațiile la bursă. Celelalte sunt: ianuarie, martie, mai, iulie, august, decembrie, octombrie, noiembrie, aprilie, iunie și septembrie.
citat celebru din Mark Twain
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Coji de nuci
Pe o bancă intr-un parc
Gândul meu se-ntinde arc
Vrea să-si facă un bilanț
Ce-a fost ieri, ce zi e azi
Scris concret ce a făcut
Dacă e puțin sau mult
Si concluzia-i rapidă
Viața este risipită
Anii-s multi, banii putini
Nu pot cere la străini
Nici să dau ca n-am de unde
Vântul tace si se-ascunde
Si atunci privesc discret
Spre un soare desuet
Care nu-mi dă importanță
Mă priveste la distanță
-Ce să-ti fac... știai... ajungi
Intr-o zi pe coji de nuci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Februarie
În ianuarie să ne dorim,
Să ne-apropiem, să ne-ncălzim,
Să mă topesc când îmi zâmbești,
Să ști de ce mă-nebunești,
Să ai habar de tot ce simt
Și să ști că nu te mint.
Dar nu-i ianuarie să te-ncălzesc,
E februarie... te iubesc.
În martie să înflorim,
Să admirăm și să vorbim,
Să te ating, să-mi dai fiori,
Să mă simt cu capu-n nori,
Să te sărut, să mă adori,
Să te-mpodobesc cu flori.
Dar nu-i martie să-mi doresc,
E februarie... te iubesc.
În aprilie să glumim,
Cuvinte dulci să ne șoptim,
Să-ți fac pe plac, să te sarut,
Să ai mereu tot ce-i plăcut,
Să spunem tot, să povestim,
Să fim cum vrem doar noi să fim.
Dar nu-i aprilie să glumesc,
E februarie... te iubesc.
În luna mai ne relaxăm,
Ne plimbăm, ne alintăm,
Ne remarcăm când lumea-i verde
Ca fiind cei doi ce nu știu pierde.
Strălucim spre-a lor uimire,
Ne remarcăm doar prin iubire.
Dar nu e mai să strălucesc,
E februarie... te iubesc.
În iunie să plănuim,
Ne hotărâm, atent gândim,
Doar doi... doar noi, în orice zi,
Să fim mereu doar doi copii,
Lăsăm in urmă ce-i la liceu,
Să fim doar noi, din nou, mereu.
Dar nu-i iunie să plănuiesc,
E februarie... te iubesc.
În iulie să călătorim,
Să vizităm, sărbătorim,
Să fim și-atunci noi împreună
În cea mai călduroasă lună,
Atunci când este ziua mea
Să fiu încă-n viața ta.
Dar nu-i iulie să-mplinesc,
E februarie... te iubesc.
În august vom continua,
Eu al tău și tu a mea,
Să te ascult, să îmi vorbești,
Să mă topesc când mă privești,
Să știu când tu ești mulțumită,
Să știu când tu ești fericită.
Dar nu-i august să mă-ncalzesc,
E februarie... te iubesc.
În septembrie admirăm,
Se răcește, ne-mbrăcăm,
Atunci au loc multe schimbări,
Dar doar în jur, cu așteptări,
Căci chiar de e un alt decor
Noi ne iubim neschimbător.
Dar nu-i septembrie să ruginesc,
E februarie... te iubesc.
În octombrie ne-mpărțim,
S-avem și-atunci când n-o să fim,
Facem schimb de-o jumătate
Și ascultăm, în piept, cum bate,
Să te simt, să știu ce zici
Chiar și când nu ești aici.
Dar nu-i octombrie să -ți lipsesc,
E februarie... te iubesc.
În noiembrie așteptăm,
Ne pregătim, ne bucurăm,
Așteptăm să treacă luna,
Să fie ziua noastră-ntr-una,
Ne sărutăm, mai și vorbim,
De prima zi să ne-amintim.
Dar nu-i noiembrie să retrăiesc,
E februarie... te iubesc.
În decembrie să cântăm,
Să te alint, să colindăm,
Să îți fac un dar frumos
Să ști că sunt și inimos,
Să așteptăm doar împreună
Anul nou, privind spre lună.
Dar nu-i decembrie să răcesc,
E februarie... te iubesc.
În februarie vreau să fim
Îndrăgostiți, să ne iubim,
Să fiu de ziua ta cu tine,
Să simt că vrei să fi cu mine,
Să fie veșnic pentru noi
Iubirea asta... doar noi doi.
E februarie și mă opresc,
E februarie... te iubesc.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie
octombrie-și arată umbra
aruncă bruma prin livezi
imprevizibil si romantic
ii insoțește pe poeți
pe cer apare soare rece
rotund pe-un orizont cu nori
pădurea părul despletește
curg râuri frunzele-n culori!
in pas vioi pe stradă tineri
spre școală merg râzând in doi
mă uit si eu intr-o ogradă
de-i must sau vin intr-un butoi
si-așa cu un halat pe umeri
adun grăbită in paner
cinci nuci rămase rătăcite
si zilele in care sper....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decembrie
Trezește-te e dimineață
Si soarele urcă pe cer
Decembrie mâna -. mi ingheață
Inchide cartea lui Voltaire
Ia-mă de umăr si vom merge
In pas vioi ca altădată
Să nu uităm, clipa va trece
Si e păcat a fi ratată
Obrajii roșii ca o floare
Ii sărutai adeseori
Aș vrea râzând astăzi in soare
S-alung din ochii tăi ninsori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii
Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!
Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze care cad (noiembrie 1915)
Azi, în trecere
Prin nemișcarea însorită a după-amiezii,
Priveam cum cad din copaci frunze cafenii...
Nu bătea vântul pentru a le răsuci și înălța spre cer,
Iar ele, vălurind tăcut,
Cădeau, fulgi de zăpadă,
Ștergând și îndepărtând amiaza;
Și mă plimbam agale,
Și mă gândeam la acele frunze curajoase
Care zăceau acolo ofilite
Fără să fi fost atinse de viscolul anilor sau de vreo epidemie,
Împrăștiate în toată frumusețea lor
Ca niște fulgi de nea căzuți pe pământul Flandrei.
* Cele cinci bătălii din Flandra în timpul primului război mondial:
- ( 19 octombrie 22 noiembrie 1914) prima bătălie de la Ypres;
- (21 aprilie 25 mai 1915) a doua bătălie de la Ypres;
- (11 iulie 10 noiembrie 1917 bătălia de la Passchendaele, a treia bătălie de la Ypres;
- (9 29 aprilie 1918) bătălia de la Lys, a patra bătălie de la Ypres;
- (28 septembrie 2 octombrie 1918) - a cincea bătălie de la Ypres.
poezie de Margaret Postgate Cole, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Chilia
Intr-un colț uitat de lume
Intr-un colț umbrit de cer
Incet soarele apune
Si imi este scutier.
Nicio vraja nu mă lasă
Să mă-ntorc de unde sunt
Legământ e pe viață
In chilia cu Duh Sfânt.
Anii trec in zbor de vultur
Ducând tot ce e trecut
Un izvor cu gingaș susur
Mi-amintește de-nceput.
Flori de colț imi desenează
Frumusețea-n orice loc.
Am un pas până la stele
Si o zi pân-la soroc.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie
Azi s-au dumirit castanii că e primăvară-n parc
Si-au inmugurit deodată pe aleile in arc,
Desenate lângă barca ce se leagănă pe val
In argintul de la soare peste lacul cel oval!
Majestoasă cum Ceaikovski a văzut-o printre nuferi
Trece lebăda pe apă si-mi pătrunde-adânc in gânduri
Ca un vis despre viață in arpegii de lumină
Intr-o zi de primăvară liniștită si senină...
Gând hoinar ce nu-mi dă pace, un aprilie sfios
Afișează lângă mine, chipul vesel si frumos!
Si mă plimb prin ronduri pline de zambile si petunii
Admirând natura vie..... si uitând de vrajba lumii.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

EU, TU ȘI VARA
plouă mult, parcă în joacă
norii inima-și dezleagă
curge ploaia pe la geam
vântul scutură din ram
stropii mari si străvezii
și de-i noapte și de-i zi.
plouă într-o veselie
pe-arături și peste vie,
peste teii înfloriți
peste ochii tăi umbriți
a plouat și ieri și azi
stai în casă, gânduri arzi.
vrei cu pasul pe cărare,
vrei la munte, vrei la mare,
vara s-a-mbătat cu apă
spre amiază o să-i treacă
și va reveni in forță
aruncând în noi cu torță.
arde soarele-n văpăi
peste munți si peste văi
vara-n drepturi și-a intrat
de curând s-a măritat.
tu un zâmbet îmi arunci
-stai aici, unde te duci?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aleea fără nume
Nostalgic un soare
Sărută umbra mea
Nu m-a văzut
Când am plecat
Intinde apoi un braț
Spre asfințit
Adorm si eu
Odată cu el
Visând o iarnă
Intr-un parc
Unde umbra mea
Aștepta topită
Sub sărutul soarelui
In zăpada albă
Pe aleea fără urme.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai Septembrie ca oricând
Plouă cu toamnă peste noi,
Pădurea are rugină pe veșminte,
Și parcă suntem tot mai goi,
Septembrie... ne aducem aminte.
Cad și frunzele, bate și vântul,
Iar cerul cu norii săi cei grei,
Îmi spune încet cuvântul,
Nerostit de buzele ei.
Este mai Septembrie ca oricând,
În păduri, pe străzi dar și pe foi,
Fac pasul mic peste frunze trecând,
Uscate de amintiri mai vechi și noi.
Septembrie mi-a uscat și rănile,
Unele din ele erau deja uitate,
Au căzut rând pe rând ca frunzele,
Și acum vântul mă împinge de la spate.
Toamna face loc de început,
Îmi usucă tot răul din gând,
Și mă lasă fără niciun scut,
Căci e mai Septembrie ca oricând!
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (2 septembrie 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie
e toamnă iar... un soare palid
ne-nvăluie tăcut si blând
cad frunze galbene-n grădină
involburate de un vânt
se ceartă sus parlamentarii
pentru un câine vagabond
iși fac de lucru gazetarii
cu furt... viol.. sau fete-n top
pe stradă lumea se agită
cu cinci sacoșe la un loc
tradiția de toamnă cere
să pui borcane peste tot
incepe școala... facultatea
si-i vezi pe micii invățăcei
purtând pe umăr o povară
s-ajungă oameni mari si ei
și-așa trecând neobservată
prin ziua toamnei... m-amăgesc
că va veni o altă toamnă
si tot la fel am s-o privesc!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsuța din pădure
La căsuța din pădure
Liniste e peste tot
Doar o salba de muscate
Vor miros de busuioc
Ploaia curge si adapa
Versul cu melancolie
Ochii tai la geam asteapta
Pasul meu dinspre campie
Raul curge, povesteste
Despre vara ce-a trecut
Eu ti-aduc in palma calda
Mângâiere și sărut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu fluturi în septembrie
Privește frunza duios, sus
Cocorul in zbor de dor, dus.
Să-si ia zborul si ea
Să numai simtă toamna,
Și-o veni la primăvară
Să se așeze iară
Pe ramura-i mamă
Să cânte in vânt de vară
O șoaptă de răcoare
La om și zburătoare,
Dar toamna nu o lasă
Și in lut seva-o cheamă..
Să-și nască din ele
Norii ce-i spală plete,
Pline de praful verii.
Să-i miroase a coapte
Fructe, si parfum de perle,
Zdrobite de fete verzi
Cu bucle despletite
In ninsori de uscați, fluturi..
Ce-au fost o viață, verzi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș iubi
aș iubi dacă-aș putea
fără ani a număra
dar ninsorile-au venit
peste ploile de-argint
rece-i zidul de la casă
întunericul se lasă
ascunzând de ochii mei
soarele care-a fost ieri
și aud plângând în noapte
clopotele de departe
tânguindu-se-n poieni
de la schitul din Văleni
aș iubi dacă-aș putea
iarna-n vară de-aș schimba
da-i târziu și ninge azi
peste mine... peste brazi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul din zori
Dintr-un hățiș de gânduri, lumină am văzut.
Lăsând în urmă totul... tot drumul străbătut,
Ciulinii prinși în păru-mi și ghimpi ce-au înțepat,
Eu te-am zărit pe tine în visul cel ciudat...
Îmi apăreai aievea, Luceafărul din zori,
Cu muguri verzi în raze si florile-n ninsori,
Venit cu miez de fructe la început de vară,
Și liniștea stăpână în inima-mi hoinară...
Bizar îmi pare totul... când ochii am deschis,
Erai chiar lângă mine și nu erai în vis...
Atât m-am bucurat... nici nu-mi venea să cred
Că macii-s încă roșii și tu ceva concret.
poezie de Doina Bonescu din O clipă doar
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Când berzele pleacă în august
Berzele se-adună-n stoluri și fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Și planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.
Și-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid și îi adună,
Stolul îi îmbrățișează și îi prinde-n rotocol
Și trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.
Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte țărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra și se pierd în depărtare...
Mă cuprinde o tristețe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă știu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla și privighetoarea... și mai știu că toamna plouă...
Și vin vremuri de restriște, vin cu ceață și cu vânt,
Vin cu burnițe și brumă, nopți și zile friguroase
Care-alungă zbor de fluturi și al păsărilor cânt,
Vin cu frunze ruginite, flori uscate... și angoase...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!