Vouă, de 8 martie
Azi, în pragul bătrâneții,
Lira mea a obosit
Ca și focul tineretii
Când iubeam ca un smintit.
Ofeream comori întinse
Curcubeele și zarea
Si-n speranțe necuprinse
Mi-arătam încrâncenarea.
Ne hrăneam cu dulci himere
De atâtea ori și dăți
Și în clipe efemere
Noi trăiam eternității.
Făceam genele zăbrele
Ascuțindu-ne privirea
Și prin lacrime de stele
Noi vedeam nemărginirea.
Înșiram, plângând, mărgele,
Pe un fir de borangic
Și de câte ori castele
Ridicate din nimic.
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Speranțe
Eu, ca poet, fusei un oarecare,
Precum au spus-o chiar timide guri;
Încep să cred că-s totuși de valoare:
Fac unii, văd, în juru-mi, săpături.
epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am Obosit De Vin, De Stele
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre strigoi sau poezii despre spaimă
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești un Ulise.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre miezul nopții sau poezii despre Ulise
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Și mă întreb, ca-n multe dăți:
Unde ești iubirea mea?
Unde îți faci culcuș și case?
Cât timp, să mai trag speranță?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soața bună, până la moarte,
În îmbrățișări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Și își face încet cărare,
Printre stele vechi și caste,
Ale nopților astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Și ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
Descifrez enigme ascunse,
Ca să uit de ce mi-e dor,
Ca să uit că ești departe.
Ce-ar fi cerul fără stele?
Ce-ar fi omul fără vise?
Ce-ar fi munca fără sporuri,
Și viața fără onoruri?
Ce-ar fi Terra fără oameni?
Și Geneza fără valuri?
Ce-ar fi viața, fără moarte?
Ce e dincolo de toate?
Ce ești Tu Divinitate?
Univers plin de iubire,
Univers plin de dreptate,
Cu rele în miez de noapte...
Sau nimicul, plin de toate?
Univers prea plin de șoapte,
Printre stele înflorate,
Când, îmi dai răspuns la toate?
Până atunci, clipe efemere,
Pace, în eternitate
Și iubire pân*la stele!
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rezolvat atâtea enigme în unele nopți, am trecut prin atâtea aventuri și mi-am construit atâtea castele cu ziduri de speranțe și porți de vis absurd, încât, atunci când viața și-a adus aminte de dragostea mea pentru trenuri și m-a folosit pe post de acar Păun, nici nu mi-a părut rău.
Cristian Lisandru în Picături de Insomnie, volumul 3, "Calea ferată de sub pasarela Basarab" (20 noiembrie 2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păuni sau citate despre căile ferate
Control oftalmologic
La oculist când am mai fost
Cu ce-am putut în traistă pune,
Deși vedeam la fel de prost,
Mi-a spus că am vederi mai bune.
epigramă de Laurian Ionică din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu turnătorul
Noi iubeam același lucru
noi iubeam aceeași țară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară
Noi iubeam aceeași țară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
și făceam prin casă blatul
Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc crește înaltul
noi iubeam același lucru
Noi iubeam aceeași țară
de dincolo de hotară
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Guvernanții
Se luptă să salveze țara,
Că te și miri când vrei să știi,
Cum de-și mai fac și datoria
Când au atâtea datorii?!
epigramă de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai femeia știe
Ochii ei... oglinda vieții mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.
Ce ascunde-n ei, numai femeia știe,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Și inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.
Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut și-o îmbrățișez tandru.
Mă-nvăluie-n stele și-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.
Știe numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluși,
Dar îmi aduce-n viață multe bucurii.
Când negura se lasă și umbrele dispar,
Rămâne numai una, în chip de chihlimbar
Și ochii ei mă cheamă în nopțile târzii,
Să o țin în brațe pân' zorii s-or ivi
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Laurian Ionică
Din Boureni, în fiecare lună
Se 'ncumetă să vină și cu rata,
Căci are cronicuțe să ne spună,
Dar mă întreb: Când ne va cere plata?
Că scrie omul una de plăcere,
Însă la dumnealui pare serviciu
Și dup' atâtea versuri cu "durere"
A devenit, credeți-mă, un viciu.
Nu-i liniștit Ionică, niciodată,
Cu rimele e pus să cocheteze,
Riscându-și căsnicia câteodată,
Nevasta a ajuns să-l urecheze.
Iar într-o zi sătulă și de scuze,
Cu basme despre-atâția umoriști,
Ea îi va spune, făr' să-l mai acuze:
- Ionică, dormi pe la epigramiști!
poezie satirică de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe flexibile
Clipe bune clipe rele
Universul cu bretele
Se întinde printre stele
Clipe tari clipe de piatră
Universul cu cravată
Tot crește și se dilată
Clipe limpezi clipe vagi
Universul cu nădragi
Se pretează la cei dragi
Clipe dulci clipe eon
Universul cu palton
Se extinde de bonton
Clipe vechi clipe ecou
Universul cu sacou
Se transformă în erou
Clipe noi clipe hai hui
Universul cu pistrui
Se consacră-n voia lui.
poezie de David Boia (17 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Control oftalmologic
La oculist când am mai fost
Cu ce-am putut în traistă pune,
Deși vedeam la fel de prost,
Mi-a spus că am vederi mai bune.
epigramă de Laurian Ionică din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In memoriam Laurian Ionică
Astăzi lumea umoristă,
Parcurge o etapă tristă.
A pierdut un umorist,
Cunoscut epigramist,
Un oltean contemporan,
Ionică Laurian.
În ziua epigramei cunoscute,
A sosit ceasul să se mute.
In luna mai, cândva născut,
In Bourenii Doljului, demult.
Talentul nu l-a ocolit,
Oare de ce ne-a părăsit?!
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confidențe despre soț
Cu tristețe-adâncă
Spuse la vecine:
"Focul ce-l usucă
Nu-i aprins de mine".
epigramă de Laurian Ionică din PILULE ILAuRIANTE
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când te iubeam
Atunci când te iubeam primăvăra
Prin codri, prin poieni, prin ochi de cer
Și vântu-nmiresmat de flori căra
Scrisori-petale, pline de mister.
Se înverzea tăcerea în lumină
Și înfrunza un anotimp, zbanghiu,
Cărărușind boemă și senină
Covoarele de dor liliachiu...
Atunci... din pieptul meu căzuse-o stea -
Ca o speranță pusă la mezat...
Și aerul de șoapte se-aprindea
În brațele dorințelor purtat;
Iar de la mine pân' la tine-un veac
Își preumbla cuvintele nespuse,
Tot căutând distanțelor un leac
În fâlfâiri de aripi nesupuse...
Atunci când te iubeam... La ceas târziu
O luna roată cerului dădea,
Zeflemitor m-a blestemat să fiu
O umbră a celei ce eram cândva.
Să bântui azi, plângând o zi de ieri,
Ca toamna brumărind peste zăvoi
Peste speranțe, vise și dureri,
Peste iubirile ce au murit în noi...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Laurian Ionică
Ca epigramist Ionică
E pontos și bun de gură
Și "lovește" fără frică,
Niciodată sub centură.
epigramă de George Ceaușu din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulci amintiri din zilele primei nesocotite tinereți - gândiri amare din pragul cu deșarte regrete al bătrâneții...
Ion Luca Caragiale în Monopol... (1907)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Momente" de Ion Luca Caragiale este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Replică la epigrama "Antrenor de tras la țintă", a lui Laurian Ionică
Ionică, conștiință trează,
Cu atenție veghează,
Util să le fie graiuʼ
Ca lui "Sfântuʼ Petre Raiuʼ "!
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi mai multe epigrame despre Petru
Criticului literar D. Micu
Acuș-acuș, e-n pragul bătrâneții
Și el tot Micu-i, oare o mai crește?
Speranțe nu-s, că prea sunt slabi poeții
Cu care se hrănește!
epigramă de Vasile Tacu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!