Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Criticului literar D. Micu

Acuș-acuș, e-n pragul bătrâneții
Și el tot Micu-i, oare o mai crește?
Speranțe nu-s, că prea sunt slabi poeții
Cu care se hrănește!

epigramă de din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Paradisul

Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți

poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși

poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții

poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară

poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor

poezie celebră de din Demonul (1982)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Heinrich Heine

De ce nu-s oare scăunelul

(Capul vorbește:)

De ce nu-s oare scăunelul
Ce stă iubitei sub picioare?
Oricât de rău lovit de dânsa,
Eu tot n-aș spune mă doare.

(Inima:)

De ce nu-i oare cu putință,
Să fiu pernuța ei de ace?
Cu cât mai tare m-ar împunge,
Cu-atât mai veselă m-aș face.

(Cântecul:)

De ce nu-s oare papiota,
Cu care ea-și buclează părul?
Șoptindu-i tainic la ureche,
I-aș spune dragii adevărul.

poezie celebră de din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba germană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la De.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Epitaful iernii

Natura câtu-i de prudentă!
Cu morți hrănește pe cei vii:
Sub grâul verde din câmpii
E moartă iarna precedentă.

epitaf epigramatic de din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epigramistului Vasile Tacu

Un paradox, țintind departe,
Ne-obișnuiește cu ideea
Că ce-i perfect, e mort. De-aceea
Ce scrie Tacu, n-are moarte.

epigramă de din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lui Vasile Tacu

Repet mereu ca pe-un refren,
Că petrolistul ploieștean
Nu excelează prin catren
El excelează prin catran.

epigramă de din Studii și eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranțe de mai bine

Cu anii ce se tot adună
De crezi guvernul pe cuvânt,
Va crește pensia pe lună,
Păcat că nu și pe… Pământ!

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Rondel de dus

Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.

Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.

Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sanda Nicucie

Rondel de dus

Adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici
un fel de alba fără de pitici
cu țigla de pe casă-n demolare.

Mă duc încet în hârșâiri de bici
și-aud în mâini tălăngi de ursitoare
adio-mi crește iarba a uitare
sunt undeva că nu mai sunt pe-aici.

Iar dacă nu-s ce mi-ar păsa în care
(mi-ai fost sau nu mi-ai fost și poate nici)
din cele șapte vieți și trei hectare
te-am rătăcit printre atâtea frici
și iarbă ce-mi tot crește a uitare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Suntem slabi!

Suntem slabi! Pierim în val, ca valul...
Sărăciei robi suntem mereu...
Ne-adâncesc durerea și amarul
Și ne e din ce în ce mai greu.

Lacrima-n zadar din vad în vad
Se înalță. Ca-ntr-o citadelă
Izvorăsc speranțe... apoi ard...
Ne-adâncește-a iadului tavernă.

Boli și foame, frig și suferinți...
Dorm răpuși de sete, prin canale
Oameni simplii și copii cuminți
Care nu au nici o alinare.

Suntem slabi! Ca un plămân bolnav,
Căutând lumină și iubire...
Suntem slabi! Suntem credinței prag!
Doamne, numai tu ne ai în știre!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Gustav Jung

nu uităm foarte puțini oameni sunt artiști ai vieții, arta de a trăi este cea mai nobilă și cea mai rară dintre arte. Să golești toată cupa cu grație - cui îi reușește oare asta? Așa încât, mulți oameni rămân cu viața în mare parte netrăită - de multe ori chiar cu posibilități pe care nu le-ar fi putut trăi nici cu cea mai mare bunăvoință - și astfel ajung în pragul bătrâneții cu năzuințe neîmplinite, care, fără voia lor, le întorc privirile îndărăt.

în Puterea sufletului
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Opere complete. Vol. 16: Practica psihoterapiei" de Carl Gustav Jung este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.00- 35.99 lei.
Girel Barbu

Sunt sărac

Sunt sărac, fără putere
Și nevoia-n mine crește.
Nu-s sărac că n-am avere,
Fapta bună îmi lipsește.

Sunt sărac, sincer, nu-mi pasă,
De mult numai uimește.
Nu-s sărac, că nu am casă
Locuința-n cer lipsește.

Sunt sărac recunoscut,
Prezentul mă chinuiește,
Nu-s sărac, fără trecut,
Viitorul îmi lipsește.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Michel de Montaigne

Te bucuri de prietenie în măsura în care o dorești; ea nu crește, nu se hrănește, nu se înalță decât din desfătare, aceasta fiind spirituală și duhul devenind tot mai subtil, datorită frecventării ei.

aforism celebru de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "On Solitude Paperback" de Michel de Montaigne este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Fructele abuzurilor sunt deliciile tinereții, lecții aspre și fructe amărui pentru sănătate și conștiință, în pragul bătrâneții.

(30 octombrie 2010)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Iubirea care nu se-ntâmplă

Nu-l cunoști, el nu te știe,
Doi străini, atâta tot,
Aveți întrebări... o mie,
Oare vrea? Eu oare pot?

Simți o legătură... poate,
Sufletele își vorbesc,
Multe șoapte sunt și toate
Îți șoptesc... e ce-mi doresc

Dar nu știi de ce anume,
Pare doar un alt bărbat,
Însă e ceva ce-ți spune,
e tot ce ai visat

Îți dorești să facă pasul,
Te întrebi de vrea, sau nu,
Trece clipa, trece ceasul,
El acolo... aici tu

O poveste adevărată
Care nu a început
Cu acel "a fost odată",
Tu ai vrea, el ar fi vrut?

Veți rămâne două vise,
Visul lui și visul tău,
Doar iubiri ce nu-s aprinse,
Un oftat... păreri de rău

Și așa dispar speranțe,
Doar din teama de-a nu fi
Victima unei instanțe,
În care nu te-ar iubi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Se duc

Se duc poeții din lumea asta prea păcătoasă
Poate se duc în alta mai bună, mai frumosă.
Se duc flămânzi și goi,
Se duc poeții mari de la noi!

Și niciodată n-ose mai întoarcă înapoi
Ca să scrie pe albe, curate foi
Versuri frumose și triste, pentru noi.

Se duc, se ridică la cer
Ca niște îngeri plini de taină și mister.
Acolo îi așteptă raiul cu grădini pline de flori,
Se duc poeții care sunt nemuritori.

poezie de (5 noiembrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Livia Mătușa

Iubirea – simfonia vieții

Prin întuneric, printre șoapte,
Azi te-am găsit ca pe o carte...
Tu, inimă zdrobită de dureri,
Când pentru noi iubirea a murit,
Din apă vie, tu, necontenit,
Izvor de pace iarăși te-ai născut,
În viață să o luăm de la-nceput.
Sunt tot mai triste versurile vieții,
Cerneala tot mai greu s-a risipit
Și ghemuită stă pe coala vremii,
Dar sufletu-i mereu reînnoit.
Sunt tot mai negre literele-n carte,
Copiatorul gândurilor bate
Mai tragic peste noaptea-ntunecată.
Nimeni nu mai iubește, nu mai iartă...
Iubirea-și joacă ultimele acte
E tot mai plină lumea de păcate.
Și scena vieții e avariată.
E tot mai plină lumea azi de ură
O simfonie fără partitură
Este iubirea... Nu mai sunt actori,
E cerul vieții înțesat de nori...
Doar eu și tu – cei doi protagoniști,
Am mai rămas pe scena vieții, triști.
Ce muzică funebră! Nu-s coriști...
Și cei din urmă-actori se simt învinși.
E sala goală, nu sunt spectatori,
Aplauze-s? Ori poate cad ninsori!
Spectacol trist, noi toți jucăm un rol,
Aplaudăm, apoi timid, plecăm.
Iubire, dulce simfonie-a vieții,
Noi ne-am trezit în pragul bătrâneții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Emil Cioran

Poezia demnă de acest nume începe prin experiența fatalității. Numai poeții slabi sunt liberi.

în Silogismele amărăciunii, Pungașul prăpastiei (1952)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -99.00- 74.99 lei.

Confesiune

n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții
m-am împăcat de mult cu-a mea ursită
cu-n univers de stele face conjuncții.

ma-u îmbrăcat lumini, nu-s ponosită
îngeri mi-au atribuit frumoase funcții
n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții.

nu-s singură și nu sunt părăsită
de bărbatul meu temerar ca munții
poezia nemuririi în suflet e dosită
fericirea se reflectă în ochii minții.

n-am terminat cu viața inima-i iscusită
nutrește să treacă pragul senectuții.

hipersonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
conștiință

Conștiința

Noțiune-alunecoasă
Mai labilă decât toate,
Care are greutate
Doar atunci când te apasă.

definiție epigramatică de din Dicționar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Menandru

Cel mai dureros lucru este ca un caracter drept să dea peste o soartă nedreaptă în pragul bătrâneții.

citat din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook