SĂ NU TE AMĂGEŞTI CĂ ÎNTR-O ZI ÎŢI VA ZÂMBI HAZARDUL
Să nu te amăgeşti că într-o zi îţi va zâmbi hazardul,
Nici că vei trece jungla fără să te vadă leopardul,
Iar în ograda care ţi-e străină nu intra cutezător
Atunci când tu n-ai cum să ştii ce înălţime are gardul.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un altfel de primăvară

Moartea în viziunea ta era apetisanta, voluptoasa...
Da, da.... Cu nurii ei incitând la păcat, la dezmăţ nebun
Da, da, poetule, te amăgeşti şi ne amăgeşti cu nimfe purtandu-si coasa ca pe o cununa de lauri
Coapsele lor talazuind unghiuri dulci
Şi glasatele sfârcuri aşteptând nerabdatoare
Săruturile tale de sclav
Poetule, ce descrii tu nu e moartea
Ci un altfel de primăvară
Da, da... Poetul zâmbi complice

poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice piatră ascunde o capodoperă pe care doar hazardul şi măiestria artistului o vor desăvârşi. Dar ce este hazardul? Cât despre măiestria artistului...

citat din romanul Ţărmul sculptat de Dorina Georgescu (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
"Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?"

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Superproverb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei plânge mult ori vei zâmbi?

Eu
nu mă căiesc,
c-am adunat în suflet şi noroi-
dar mă gândesc la tine.
Cu gheare de lumină
o dimineaţă-ţi va ucide-odată visul,
că sufletul mi-aşa curat,
cum gândul tău il vrea,
cum inima iubirii tale-l crede.
Vei plânge mult atunci ori vei ierta?
Vei plânge mult ori vei zâmbi
de razele acelei dimineţi,
în care eu ţi-oi zice fără umbră de căinţă:
“Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi astăzi e o zi
în care voi zâmbi.
Chiar dacă-mi este greu,
eu voi zâmbi mereu.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

a zâmbi

"A zâmbi" nu înseamnă atât să alegi o atitudine în faţa vieţii, cât să recunoşti şi să exprimi natura cruzimii fundamentale, ineluctabilă a vieţii pe care nu putem nici măcar să încercăm să o evităm, ea fiind însăşi existenţa umană.

definiţie celebră de John Fowles în romanul Magicianul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerşetorul

Cu haine zdrenţuite stă în stradă,
Are o mână-ntinsă tremurând
Şi nimeni nu-l crede că-i flămând;
Trecătorii merg, fără să-l vadă.

El în nevoi a început să cadă,
Sărăcia nu-i doar din vina lui,
E jocul întâmplării şi destinului
În care prins a fost, ca într-o nadă.

Oameni ca acesta-s o grămadă;
Din peisaj dorim ca să dispară,
Prezenţa să le fie cât mai rară,

Dar pentru asta, trebuie în ţară,
Să fie şi-o minimă decenţă,
A nu intra cumva... în decadenţă.

sonet de Ioan Friciu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a zâmbi

A zâmbi înseamnă a învinge legea gravităţii.

definiţie aforistică de Ramon Eder, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu poate zâmbi, ori a suferit prea mult în viaţă... ori este ursuz prin natura lui. Oricare ar fi motivele, cine reuşeşte a zâmbi când plânge în sinea lui, este definiţia omului puternic.

aforism de Adina-Cristinela Ghinescu din Pentru suflet - Colecţie de citate şi aforisme
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi zâmbi şi iar zâmbi şi totuşi să fii mişel.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume în care foarte mulţi rânjesc, a zâmbi este o artă!

Gabriel Mihalcea (7 septembrie 2018)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

într-o lacrimă
visul
încă zâmbeşte
va fi murit demult
când doar vei zâmbi

gogyohka de Mihaela Poduţ Ienuţaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu n-ai să ştii

Tu n-ai să ştii cât suferă pădurea,
Cât freamătă plecându-şi triste ramuri
Când norii negri adunaţi de-aiurea
Mi-aduce ploaia mohorâtă-n geamuri.

Tu n-ai să ştii cât suferă izvorul
Când cu mâhnire susură-n cascadă,
Îndurerat la vale-mi curge dorul,
Nerăbdător alături să te vadă.

Tu n-ai să ştii că-n suferinţă-i lanul,
Că macul ofilt i-a stins iubirea,
E abătut în zbor şi ciocârlanul
Ce-şi tulbură spre înălţimi privirea.

Tu n-ai să ştii vreodată tot ce simt
Atunci când mă privesc în ochii tăi,
Un licăr se aprinde şi presimt
Că ard în ale dragostei văpăi.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.
Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.
M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi

Mai scrie-mi un cuvânt din când în când,
Să ştiu că eşti pe undeva prin lume,
Să ştiu că zorii-au răsărit anume,
Să-ţi lumineze fiecare gând.

Mai dă-mi de veste că ţi-e dor, deşi
Aceste multe luni, care trecură
S-au îmbrăcat într-o tăcere pură
Şi au uitat de mult a mai zâmbi.

M-am întâlnit cu toamna, aşteptând
Ca orele să zboare dintr-odată
Spre întâlniri ce n-au fost niciodată,
Mai scrie-mi un cuvânt din când în când.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu este mai contrar raţiunii şi ordinii universale decât hazardul; de aceea, mi se pare că nici divinităţii nu-i este dat să ştie ceea ce se va întâmpla prin jocul hazardului sau al sorţii. Căci dacă ştie, înseamnă că acel lucru se va întâmpla negreşit. Şi dacă se va întâmpla negreşit, nu mai există hazard. Or, hazardul există. Prin urmare, nu pot fi presimţite (intuite, sesizate) actele hazardului (nici de către un divinator obişnuit, nici de către divinitate).

Cicero în De divinatione, Liber secundus, VII
Adăugat de Magia
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hazardul îşi respectă blazonul, depăşind cu mult şi imaginaţia cea mai excentrică.

citat din Ioan Ciprian Moroşanu (13 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cosmic

Un fulg nehotărât
de nea, rătăcitor şi rece,
hazardul l-a adus
pe pleoapa mea închisă
şi s-a prelins printre gene
ca o lacrimă de înger
din cer trimisă.

M-a trezit
din somnambulismul
meu tulburându-mă
din visul, în care se facea
că Eu sunt unicul
stăpân şi cârmuitor
al norilor,
că eu sunt solomonarul
tuturor timpurilor,
trecute, prezente şi viitoare.

Fulgul de nea, m-a adus
prin prospeţimea lui cosmică
în realitate,
amintindu-mi că mi-e sete
de viaţă.

poezie de Ioan Friciu (23 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hazardul

Eu eram oricum bărbat frumos, dar nu ştiu cum
în oraş s-a dus vestea că sunt pictor
şi de atunci vin zilnic femei la mine
şi se dezbracă. Eu le fac un ceai.
Într-o zi a bătut la uşă ea,
altcineva,
a intrat şi a început să se dezbrace
"nu te dezbrăca!" i-am spus "ce faci?"
ea se dezbrăca şi eu o vedeam îmbrăcată
aşa cum venise la mine în prima zi
cu o legătură de cireşe după ureche
şi un fluture care nu-i zburase din plete
inspirat am început s-o pictez şi atunci
hainele i-au căzut la pământ una câte una
rămasă fără veşminte priveam uluit
cum eu văzusem o femeie îmbrăcată
în somnul fluturilor
şi pictasem una goală
coaptă ca o cireaşă.

poezie de Alexandra Pârvan din Suflare peste păpădii (2013)
Adăugat de Alexandra Pârvan
Comentează! | Votează! | Copiază!