Scriitorul

Ca scriitor am viaţă grea;
Efortu-i supraomenesc,
N-am timp nici azi, de ziua mea,
Din ce am scris, să şi citesc.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De scris, scriam pe ascuns, pentru că m-a prins direc­toarea că citesc în timpul orelor şi m-a pârât la tata. Şi tata m-a apărat, zicându-i că vreau să devin scriitor. Iar ea, care era profesoară de so­cia­lism ştiinţific, a zis: "Păi, cum să devină scri­itor, dacă e copil de muncitor?". Drept pen­tru care tata mi-a interzis cititul. De supărare, când mi-au apărut primele poezii în revista "Luceafărul", la 16 ani, nici n-am vrut să i le arăt.

citat din Mircea Dinescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circumstanţă atenuantă

Încerc sî-mi citesc viitorul în Calea Lactee,
Între timp, zilele-mi trec – nişte onomatopee;
O zi OF, o zi HI, o zi VAI... mai rar WOW,
Nici nu cresc, nici nu scad, nici nu merg, nici nu stau.

Vreau să-mi prelungesc viaţa; uite, azi-noapte n-am dormit,
A venit şi răsplata, căci am mai prins un răsărit,
Apusurile, însă, le-apucăm toate,
Dar ele ne-anunţă fie noapte, fie moarte.

De ce se spune că ni-e soarta-ntipărită-n stele?
Sunt prea departe... strălucesc, dar n-am nimic cu ele -
Destinul meu cred c-a fost scris pe Lună -
Nici habar n-au de viaţa mea smintită şi nebună!

Dacă fără preambul, viaţa ne-oferă surprize,
Unele plăcute, altele-adevărate crize,
I-aş acorda o circumstanţă-atenuantă,
De m-ar lăsa, când mor, să mor neanunţată!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor prolific

Atâtea cărţi a scris, cu har,
În viaţa asta pământească,
De n-a avut nici timp măcar
Să le citească!

epitaf epigramatic de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua internaţională a animalelor - 04.10

Cu soţul meu nimic nu-i nou
Se poartă-n casă ca un bou;
Din palme nu mă va lăsa,
Nici astăzi, când e ziua sa.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caut un scriitor

Am vrut să scriu o poezie,
S-aud şi eu un scriitor
Că-mi zice: "Fără băşcălie,
Cu asta eşti... nemuritor!",

Si-apoi, să-i văd mutra schimbată,
Ca şi un peşte în acvariu
Un cuvinţel să nu mai scoată,
Nici vorbă de vreun comentariu,

Praf să îl fac, să-şi dea castane,
Iar ciornele să şi le-arunce,
Să-l văd cum prinde avioane,
Pixu' în draci să şi-l mănânce,

Să dea în darul băuturii,
Cu lumea să se ia în colţi,
În Dex să aibe doar injurii
Mai tari ca la şoferi şi hoţi....

Am scris vreo două, bune-aseară,
Precis, pe toţi îi ‘nebunesc!
Norocul e, fără gargară,
Că scriitorii... nu citesc!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DE ZIUA DONATORILOR DE SÂNGE 14.06

Să îl blamez, vecinul mă constrânge
Prin rău comportament, a mia oară
Şi-n ziua donatorilor de sânge
El mi-a sărit, agil, la jugulară. Ion Ruse

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu duc o viaţă foarte grea din punct de vedere prieteni căci n-am timp să mă ocup de nici o relaţie. Tot timpul liber (închipuie-ţi şi tu ce timp rămâne liber după ce dai 18 concerte lunar) îl sacrific Filarmonicii ca intendant. Dar lucrurile merg excelent. Opoziţia presei şi a publicului a fost complet învinsă. E greu pentru ei să vadă în fruntea Filarmonicii un tânăr şi mai ales român.

Sergiu Celibidache în Scrisori către Eugen Trancu-Iaşi (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Oră, mă laşi, te duci în larg.
Şi mă răneşte-aripa-ţi grea.
Singur: cu gura-mi ce să fac?
cu noaptea mea? cu ziua mea?

Iubită n-am, nici casă ca să stau,
şi nici un loc în care să trăiesc.
Şi orice lucruri cărora mă dau,
devin bogate şi mă cheltuiesc.

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ziua ta, iubite

E ziua ta, iubite, e-nnorat...
Şi cerul plânge-amarnic, câteodată!...
Tu ai rămas în ani înamorat
Şi eu... Doar fata ce eram odată!
Prin anii care-au scris povestea noastră,
Noi n-am încremenit, nicicând, iubirea,
Am pus un arc de timp în noaptea-albastră
Şi am cules din umbre fericirea.

E ziua ta, iubite, şi-ţi urez,
Să fii o pasăre ce-şi poartă zborul
În zarea mea senină şi-ntr-un crez,
Că împreună definim fiorul.
Noi n-am golit de sensuri nici dorinţa
Şi-am desenat în mângâieri asceză,
Cu ruga mea, noi scriem biruinţa,
Punând trădarea-n altă ipoteză.

E ziua ta, iubite, şi-ţi doresc
Să-ţi poarte vântu-n braţe bucuria,
Că, după ani, acelaşi te iubesc
I-aduce clipei sfinte nebunia.
Privind din depărtare-ntinsa mare,
De gânduri noi, eu simt că sunt atrasă
Şi scriu extazu-n semnul exclamării...
Ce bine-ar fi şi dacă-ai fi acasă!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut în viitor

E-o pagină din cele ce vor fi
Şi nu pot, ce-i acolo, să citesc.
Tu poţi citi? E scris că te iubesc?
Nu poţi vedea nici peste, doar, o zi?

Ei, lasă, nu-i nimic, citim ce-a fost!
Vezi? E frumos, e-al nostru, bine scris,
Şi e adevărat, nu e un vis
Cu întâmplări ce-n viaţă nu-şi au rost.

Am o idee: ce ar fi ca noi,
Din ce s-a scris, din tot ce am trăit,
Să ne alegem doar ce ne-a unit?

Vom retrăi ce-a fost şi... mai apoi!
Iubita mea, să scriem, amândoi,
În viitor, trecutul cu noi doi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

05.02 - Ziua cititului, în doi, cu voce tare

Să faci lectură e-o-ncântare,
Şi-ades, cu soaţa mea, citesc,
Făcând-o ea cu voce tare
Iar eu abia, abia şoptesc!

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui scriitor sensibil la critică

Să nu-i pară viaţa grea,
Noaptea scrie, ziua bea!
Unii l-au cam criticat
Şi de-atunci... le-a inversat.

epigramă de Virgiliu Şchiopescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A! Da!... E ziua ta...

ce să mai scriu,
un vers, un text sau altceva...
a! da!.. e ziua ta...
şi nici nu ştii că ţi-am făcut o poezie,
e cum e ea şi este pe hârtie,
zâmbesc ştrengar că nimeni nu o ştie,
citesc mai rar, să văd de-i amăruie

în ea ţi-am scris ce dor îmi e de tine,
ce dor nebun s-a cuibărit în mine,
dar nu vei şti, pe foaie o să doarmă,
mângâi încet hârtia într-o toană
şi corectez greşelile puţine,
mai schimb ceva...
să dea bine în rime

în ea-s urări, urări pe-o coală roză,
în ea ţi-am spus iubire într-o doză
şi ce păcat că nu am nici o poză,
cu ochii tăi, cu gura-ţi de mimoză,
cu părul tău lăsat, căzut pe spate
şi ondulat...
şi parfumat cu toate...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată...

n-am nici tată nici mamă n-am nici soră nici frate

am doar vreme de-o seamă cu nimic şi cu toate

n-am nici mamă nici tată n-am nici frate nici soră

doar o notă uitată-n suita de horă

n-am nici soră nici frate n-am nici tată nici mamă

nici noroc nici dreptate nici curaj şi nici teamă

n-am nici frate nici soră n-am nici mamă nici tată

dar mai am înc-o oră pentr-o ultimă dată...

poezie de Iurie Osoianu (28 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent scriitoricesc

Ca scriitor, m-a dat pe spate:
Aşa talent, n-am întâlnit!
A scris o carte de bucate
Ce-avea final... nefericit!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

scriitor

Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simţit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viaţă, lui şi celor pe care i-a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsufleţite. Fără ortografie, fără compoziţie, fără stil şi chiar fără caligrafie.

definiţie celebră de Camil Petrescu în romanul Patul lui Procust (1933)
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am ieşit din rând

Să nu ies din rând,
să nu merg în faţă,
La rău să nu mă plâng,
Dumnezeu aşa mă-învaţă.
Cât am fost în viaţă, n-am ieşit din rând.
Nici n-am mers în faţă, am ţinut de rând.
Am rămas acolo, unde-i locul meu.
N-am fost un Apollo, nici n-am fost un zeu.
Am măsurat timpul, doar cu pasul meu.
N-am văzut Olimpul, cred în Dumnezeu.
De la El am primit viaţă, Lui m-am închinat,
El mi-a dat povaţă, El m-a luminat.
Cât am fost în viaţă, El m-a ocrotit,
Iar când s-a rupt aţă, tot El m-a primit.
De-abia atunci,
Cu credinţă-n suflet, am ieşit din rând,
să stau şi să cuget, cine-am fost şi cine sunt.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor

Am spus de mult că scrie prost,
Dar el, de scris, nu s-a lăsat.
Să i-o repet nu are rost
Că între timp s-a consacrat.

epitaf epigramatic de Gabriel Teodorescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui prieten scriitor

Am spus de multe ori că scrie prost,
Dar el de scris nu s-a lăsat,
Să i-o repet nu are rost,
Că între timp s-a consacrat.

epigramă de Gabriel Teodorescu din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea unui poet

N-am prins în viaţă vrednicie
Şi nici etapă mai mănoasă
La scris trăsnăi pentru vecie,
Ca azi... încătuşat în casă!

epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!