E ziua ta, iubite
E ziua ta, iubite, e-nnorat...
Și cerul plânge-amarnic, câteodată!...
Tu ai rămas în ani înamorat
Și eu... Doar fata ce eram odată!
Prin anii care-au scris povestea noastră,
Noi n-am încremenit, nicicând, iubirea,
Am pus un arc de timp în noaptea-albastră
Și am cules din umbre fericirea.
E ziua ta, iubite, și-ți urez,
Să fii o pasăre ce-și poartă zborul
În zarea mea senină și-ntr-un crez,
Că împreună definim fiorul.
Noi n-am golit de sensuri nici dorința
Și-am desenat în mângâieri asceză,
Cu ruga mea, noi scriem biruința,
Punând trădarea-n altă ipoteză.
E ziua ta, iubite, și-ți doresc
Să-ți poarte vântu-n brațe bucuria,
Că, după ani, același te iubesc
I-aduce clipei sfinte nebunia.
Privind din depărtare-ntinsa mare,
De gânduri noi, eu simt că sunt atrasă
Și scriu extazu-n semnul exclamării...
Ce bine-ar fi și dacă-ai fi acasă!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mirela Grigore. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.