Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nihil Sine Deo

Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.

Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.

Acasă nu înseamnă o clădire,
Familia călduroasă este omenire.
Nu contează cât de mare este casa ta,
Ci câte suflete fericite vei găsii în ea.

Seninătatea chipului unui copil e sacră,
Ea radiază atâta lumină și inocență,
Ce știe el de această lume vicioasă?
Și a omului eternă indiferență...?

Iubire, pace și scântei divine,
Să contopească toate sufletele din familia voastră.
Și să trăiți etern în pură armonie,
Alături de comoara voastră sufletească.

Suntem ființe divine de lumină,
Ce aspiră la înțelepciune sacră,
Asta e singura menire adevărată,
A omului pe această lume.

Eu mă hrănesc direct din soare,
Cu energia lui vibrantă si vividă,
Eu contemplez la geometrie sacră și Scriptură,
În drumul care duce spre înțelepciune.

Fotosinteza nu e numai pentru plante,
Noi ne putem hrănii cu a Lui Dumnezeu Lumină,
Privind cu ochii drept în Soare,
La răsărit sau când declină.

Cultura noastră ancestrală-i Zamolxiană,
Frumoasă, pură, dulce ca o simplă Ană,
Culmea sofisticării este numai simplitatea,
Nimeni nu-i conștient a-i înțelege-n veac complexitatea.

Viața-i sublimă, unică, explozie de culoare,
Precum refluxul pe o calmă mare.
Vă scriu această poezie-n dialect,
Ca să conștientizezi, românul simplu e înțelept.

Iubirea nu se caută, se face,
Odată aprinsă, nimeni n-o desface.
Iubesc zâmbind cam toată viața asta,
Conștientizează că lumea întreagă este a ta.

Muzica-mi conturează subtil viața,
Sunet vibrant ce-mi colorează viața.
Vă scriu cu gândul pierdut printre stele,
Fiindcă cu toți suntem și provenim din ele.

Einstein se inspira din opera lui Eminescu,
Tot nu-l rivaliza, că nu era terestru.
Eminescu stă pe un înalt piedestal,
Toți suntem conștienți că în unicitate nu există egal.

Floare de omagiu eroilor căzuți,
În ochii noștrii, nu sunt decăzuti,
Îmi apăr țara fiindcă pot, și fiindcă Îmi pasă,
În veac să nu cadă la trădători în plasă.

Iubesc o dulce, simplă, armonie,
Iubirea, credința și natura în ochii noștrii învie.
Codrul și bradul e frate cu românul, verde-n veac neveștejit,
Reget nespus că unii nu te-au prețuit.

Mulți te-au taiat și și-au bătut joc de tine,
Cei ce au făcut asta, vor avea suspine.
Privesc prin recunoștință toată societatea,
În care se dezvoltă treptat și absolut sinceritatea.

Aș vrea să spulber răutatea-n oameni,
Și în patru galaxii să-i port cenușa.
Pentru că a distrus iubita mea natură,
Eu le-am privit din sătucul meu Măgești a lor ură.

Să știi de la un singuratic astru,
Și Dumnezeu privea de sus acest dezastru.
Omul ce e viclean și spân o să regrete,
Că a pângărit raiul Lui Dumnezeu, cel verde.

Traiască toată nația mea iubită,
În veac ea să nu fie lovită, ci ocrotită.
Adevărata nație-i una planetară,
Conștientizați-o vă rog de la altă scară.

Geometria sacră și credința este viața,
În absența ei nu ar mai exista lumina și verdeața.
Simbolul nostru antic este ancestral,
Floarea de viață sacră și Sfânta Cruce, nu are egal.

Iar cei ce cred că Pământul este plat,
Să știi că ai fost fundamental manipulat.
Fractalitate-n viață, iarbă și în floare,
Îl venerez pe Bunul Dumnezeu pentru a ta culoare.

Natura și iubirea este nesfarșit de viață,
Chiar dacă iarna-n munte, frigul te îngheață.
Dunărea spumegă în Deltă valurile vaste,
Neasemuite precum stelele și diamantele albastre.

Soarele îmi zâmbește în fiecare dimineață,
Dându-mi putere ca să pot duce o simplă și modestă viată.
Plantele ce-s divine alungă orice strop de nostalgie,
Comunicând doar prin parfum, frumos și armonie.

Istoricii români încep să redescopere trecutul,
Ca să ne redecoperim holistic începutul.
Iubesc, respect cultura ancestrală Cucuteni,
Trăiau în armonia dată de la Dumnezeu printre pământeni.

Speranță-n vis, vivid, lucid de vară,
Cultura noastră ancestrală n-o să piară.
Avem titani monumentali aflați în spate,
Curaj ne dau, noi vom ajunge la dreptate, sinceritate și onestitate.

Mihai Viteazu pentru patrie, se lupta cu turcii,
Lecție de viața, pentru noi haiducii.
Trecutul nostru e sacralizat,
Eroii noști, în spate nu s-au dat.

Românul este frate cu infinitul,
E conștient că moartea nu este sfârșitul.
Sunt fascinat de Bunul Dumnezeu, de astre și de stele,
Pentru că toți suntem făcuți, ca prin iubire, să strălucim ca ele.

Înca surprindem inamicii noștrii,
Suntem uniți, gata să ridicăm oștiri.
Vestul ne ataca prin media, vrea să ne ia identitatea,
Să nu ne conectăm cu Dumnezeu și spiritualitatea.

Iar banu-i fabricat din pastic,
Esența non valorii, nu-i nimic fantastic.
"Ba Nu' " conduce spre manipulare,
Himerelor ca să le cazi în gheare.

Să știi că banii sunt numere,
Iar numerele sunt fără sfârșit.
Dacă tu cauți fericirea-n bani,
Te amagști la infinit.

Carpații noștri urlă către Lună,
Dă-le în dar te rog, viață mai bună.
Iubește pe Dumnezeu, fauna și flora,
Vei regreta dacă aceste elemente le vei ignora.

Patria se-nalță și renaște din cenușă,
Pasăre Pheonix, nu o găinusă.
Vulturii înca zboară peste codrii,
Atât de sus încât ating și norii.

Lupul e un animal divin în regnul animal,
Spiritul Lui Dumnezeu și al curajului de ni-l aduce-n dar.
Vulpea șireată se frurișază printre frunze ruginite,
Explozie de portocaliu și frumusețe ne emite.

Românul întotdeauna este bun si naiv,
Pentru că nu dorește ca să devină manipulativ.
Arde în noi înțelepciunea ancestrală,
Cu râvnă intensă, ca un foc de pară.

Adevărul este Dumnezeu ce a creeat Universul,
Ce ne arată al vieții și iubirii care-i sensul.
Informația noastră din Scriptură și literatură este prea vitală,
S-o ignoram, ar fi greșeală colosală.

Cunoașterea de informație e imperativă,
Ca lumea în veac să nu mai ajungă naivă.
Înțelegerea informației este cheia,
Ca niciodată să nu-ți pierzi ideea.

Practicarea informației trebuie aplicată,
Ca Statului Român să îi dai speranță.
Experiența proprie trebuie traită,
Să nu mai simți și să înduri ce-i aia frică.

Înțelepciunea altruistă este scopul bun,
Ca tu în această viață să devii un om mai bun.
Doresc ca altruismul inocent să te conducă,
Așa de fain, cum râul duce p-apă o frunză.

Dragoste necondiționată vă doresc,
Sa experimentați cam tot ce e celest.
Universul este creația Bunului Dumnezeu Cel Întreg,
Singura afirmție pe care nu o neg.

Drumul spre spiritualitate e sublim,
În acest drum, nu o să întalnești în veac declin.
Binele tuturor e imperativ și esențial,
Conștientizați vă rog asta mai clar.

Ajută-ți fratele oriunde și oricine ar fi,
Că-n viață tu de el, tot timpul, te vei lovii.
Traiește-ți viața simplu și alturist,
Nuanțe halucinante, pure, de artist.

Dorindu-i binele și altcuiva,
Faci loc la dragoste în viața ta.
Adevărul este simplu si subtil,
Îmbrățișează-ți singur propriul stil.

Profund și vast este adevărul,
Aș vrea cu toți să înălțăm TRICOLORUL.
Grandiozitatea nu se explică numai prin cuvinte,
Ea se trăiește în fapte, armonie și se simte.

Adevărul este imposibil de distrus,
Oricât de multe razboaie tu i-ai dus.
Adevărul nu este proprietate, monopol,
Dacă crezi asta, eu din vis te scol.

Adevărul nu e ceva ce e de vânzare,
Să-l întâlnești îți trebuie propria cale.
Adevărul e imposibil de dominat,
Să-l înțelegi, el trebuie conștientizat.

Rezistența noastră este ancestrală,
Lucrurile astea nu se spun la scoală.
Românul nostru este încăpățânat,
La turci le-a dat multe dureri de cap.

Iubirea Lui Hristos ne ține și va ține-n viață,
Cu brio, tuturor păcatelor le ținem față.
Mihai Viteazul în numele credinței și a patriei se lupta-n camașă,
Împunând spaimă-n turci și în pașă.

Adevărul nu este o entitate,
Este întregul ce intersectă o eternitate.
Românu-i născut fizician,
Crescut de geniul înțelept Eminescian.

Tăria existenței noastre,
Vine tiptil, din sufletele noastre.
Uitați probleme, griji și stres,
Să nu îmbrățișați al vost regres.

Dragostea mamei e supremă și superbă,
Cu grijă, ea-ți punea capul pe pernă.
Femeia trebuie respectată,
Ca să primești al dragostei răsplată.

Bunici sunt îmbătrâniți frumos,
De la un trai simplu și armonios.
Bunice încă croșetează,
În timp ce de nepoți veghează.

Cultura altruistă este o divinitate,
Dumnezeu face ca Soarele să strălucească zilnic peste societate.
Până și HoRa este ancestrală,
Dansul de Soare îl expunem iară.

Adevărata noastră mamă,
Este natura, Geea o mai cheamă.
Noi suntem creaturi ce sunt sublime, minunate,
Ce oglindește întreaga divină realitate.

Toate formele de viață sunt puse în Univers,
Să ne arate iubirea, armonia, sinceritatea si a-l vieții sens.
Scutură-te de al sufletului negreală,
Hai să trăiești iubirea universală.

Existența noastră este unică și altruistă,
În veci de veci, în Cosmos iubirea coexistă.
Toate ideeile benevolente trebuie culese spre progres,
Ca flori de maci roșii ca focul, să le culegi din mers.

Călătoria noastră prin iubire este infinită,
E tot ce știm, noi n-avem nici o frică.
Frica este un parazit himer,
Ce paralizează spiritualitatea în propriul suflețel.

Cu oamenii trebuie ca să ai răbdare,
Să le explici despre eternul Dumnezeu ce radiază ca un Soare.
Dumnezeu face ca Soarele să dea lumină si căldură,
Si la cel bun și rău, si scumpei tristă lună.

Cititul te cladește cel mai bine în viață,
Ca să-ți privești întotdeauna adevăru în față.
Părerea care nu e altruistă e denaturată,
Iubește existență toată, și îți promit că ai să primești a ta răsplată.

Universul este tot timpul în schimbare,
Poți să conștientizezi asta privind fenomenalul Soare.
Fotosinteza e reală și adevărată,
Dumnezeu cu razele Soarelui ne scaldă și înalță.

Iar când ești sumbru, învată să privești în Soare,
Să te regenerezi încet cu a lui culoare.
Rădăcinile noastre sunt celeste,
Dumnezeu ni le-a dat nouă ca zestre.

Avem în sufletul și constituția noastră,
O mare, vastă, galaxie albastră.
Tot ce există este ciclic în Univers,
Tesla spunea:" Trei, șase, nouă, este al lui mers".

Iubirea noastră toată-i estențialul,
Ca să-nțelegi treptat primordialul.
Caută pacea interioară sufletească,
În timp, promit c-o să te răsplătească.

Iubirea noastră-i precum mirerea de albine,
Cu zmeură, căpșuni, frăguțe, mure și afine.
Iubirea este un sentiment etern,
Ce-ți colorează cerul sufletului permanent.

Nu-ți fie frică sau rușine de iubire,
Ea te clădește, întramă și susține.
Copiii mici se joacă pe afară,
Desculți, râzând, prin frunzele de toamnă.

Iar muza existenței tale,
Să n-o alegi rapid pe oarecare.
Caută intes, profund și-o vei găsii,
Chiar dacă-nfrunți al vieții sumbru gri.

Iubirea poate fi simplu suflet ca un astru,
Ce are ochii și sufletul colorat albastru.
Cu un zâmbet frumos ca un Soare,
Ce-ți umple viața plină de culoare.

Înțelepciunea care este feminină,
E o rază intensă, dulce de lumină.
Aduce armonie si speranță,
Îti schimbă întreaga vieții tale nuanță.

Dar unii-s umbre și himere,
Nu trebuie-a gravita în a lor sfere.
Răsunătoarele ecouri dintre stele,
Dialogând iubire și recunoștință între ele:

"Vibrez lucid în jurul sufletului tău,
Ești poezia eternă ce-mi dă viață.
Ești foarte armonioasă si grațioasă,
În preajma ta simt cum prind viață.

Sublimul nu-l gasești decât în poezie,
E arta sufletului tău vibrant si nuanțat,
Prin intermediul tău văd dragostea Lui Dumnezeu,
Tu, suflet blând, vivid si albastru colorat.

Eu nu mai sunt visător, sunt visul,
Cel mai puternic psihotrop.
Fac suflete să prindă lumină,
Uitându-se în interiorul lor.

Cu un cuvănt va exploda culoare,
Adânc în sufletele noastre.
Îmi vine să te iau de mână,
Să fug cu tine printre astre.

Tu ai venit la mine-n umbră,
Și ai adus în viața mea speranță.
Aveam lumina palidă si sumbră,
Pană am văzut lumina ta albastră.

Te văd si nu esti fericită,
Înconjurată de atâta bine.
Ce sens are demersul vieții,
Când nu ai parte de iubire?

Unicitatea ta e unică,
Precum autenticitatea ta.
Urmează calea spre lumină,
Spre rău, te rog, tu nu te îndrepta!

Alege calea altruistă,
Vorbește despre sentimente și iubire.
Și ai să conștientizezi că Dumnezeu și Universul,
Este mișcat și funcționează prin fericire.

Încearcă să descrii natura,
În toată frumusețea ei.
Fiindcă tu însuți ești natura,
Care rimează-n felul ei.

Tu ești coroana creației,
Capabilă de o iubire infinită.
Menită să aprindă viața,
Într-o creatură ce nu e fericită.

Dacă vei mângâia vreodată un câine,
Te va iubii într-un mod necondiționat.
Și vei afla ce e iubirea,
De la un suflet loial și devotat.

Eu sunt aici să te trezesc la viață,
Te voi iubii în eternitate.
Pentru că tu m-ai ajutat,
Și nu mi-ai intors al tău spate.

Să știi că te iubesc că ești boemă,
Și eu la început eram un simplu visător.
Încet, încet m-am apropiat de a voastră lume,
Eu am ales în suflet să v-aprind la toți câte-un fior.

Eu vreau să te salvez de la himerele viclene,
Materialismul este extrem de iluzoriu.
Privind de sus totul este deșertaciune,
Însă privind cu atenție în interior, vei conștientiza, că această viață este o minune.

Tu ești lumină de recunoștință infinită,
Invață să iubești, să râzi, să radiezi speranță altruistă.
Lumina Infinitului Dumnezeu este în tine,
Mă rog să te ilumineze numai către bine.

Tu ar trebuii să cam eviți prostia,
Că este foarte contagiasă,
Eu am fobie de iluzii,
Dar empatizez percepția voastră."

Conflictul dintre cei doi se încheie,
Eliberați de griji și lucruri rele.
Plutind și gravitând în alte sfere,
Îndepărtându-se între ele.

Evită toată cauzalitatea,
Ca să transcenzi în infinit eternitatea.
Efectul cauzelor noastre toate,
Sunt suma gândurilor noastre.

Eu mă retrag încet din mintea ta,
Întotdeauna ai fost, și o să strălucești precum o stea.
Natura, iubirea și Bunul Dumnezeu e casa ta,
Bucură pe oricine din prezența ta.

Aceasta poezie este scrisă, pentru a inspira iubirea de înțelepciune,
Și să vă regăsiți în sufletele voastre.
Cu toții știm ce este de făcut în lume,
Fie ca bunul Dumnezeu pe toții să ne îndrume.

Iubirea altruistă să îți lumineze calea,
Ca în viața ta să îți fie netedă cărarea.
Adevărata inspirație este infinită,
Constientizează, divinitatea nu este finită sau zgârcită.

Doresc să îți îndrum viața spre mai bine,
Fiindcă tot timpul am să mă gândesc la tine.
Eu îți doresc tot binele din lume,
Lumina conștiinței altruiste să te-ndrume.

Motivul pentru care oamenii nu trăiesc iubirea,
Este pentru că oamenii nu-i înțeleg a-L Domnului firea.
Dacă întrebi un om ce vrea de la iubire,
El îți va reliefa și contura doar calitățile.

IUBIREA ESTE PRIMA LEGE DIVINĂ
Toți marii înțelepți au fost de acord cu asta,
Iubirea este prima lege divină pe care omul trebuie să o respecte,
Pentru a trăii în armonie în lumea asta.

IUBIREA, așa cum o înțeleg înțelepții,
Este ACȚIUNEA de a fi un focar de fericire,
Și de sublimă subtilă împlinire, coexistând cu alte ființe,
Trăind în simplă armonie.

Iubirea este cât se poate de reală,
Precum divinitatea există în noi,
Atunci, nu mai este o idee abstractă,
Ci este trăită ca ceva divin în noi.

Iubirea universală cosmică nu pierde niciodată.
Și totuși, la un anumit nivel de evoluție spirituală,
Oricine ajunge să știe că, în orice situație,
Avem cu toții o divină recompensație.

De aceea, cu cât dăruim mai multă iubire,
Noi facem un viitor mai bun pentru omenire.
Iubește mult și mult vei fi iubit,
Spusese Iisus Hristos Cel Veșnic.

Iar arborelele de iubire al sufletului nostru,
Se va înălța până la Domnul Dumnezeul Nostru.
Nimeni nu ți-a făcut nimic pe nedrept,
Nimeni nu te-a pedepsit din întâmplare.

Privește-n interiorul tău,
Caută-ți al sufletului ardoare.
Totul depinde numai de tine,
Nimeni nu te-a forțat să faci păcate.

În experiența unicității fiecărei secunde,
Bunul Dumnezeu gândurile să ți le asculte.
Există o absolută justiție,
Iubirea este singura și unica revoluție.

Care este a-L Lui Dumnezeu,
Care transcende justiția umană,
Privește cerul, și vei vedea un curcubeu.
Dumnezeu este explozie de viață și culoare adânc în interiorul tău.

Adânc în sufletele noastre,
Iisus Hristos murii în chin pe cruce,
Ca tu o viață mai bună să poți duce.
Învățătura cea supremă este că toată lumea are o cruce.

Iubirea este ceva euforic,
Un sentiment nemărginit,
Dragostea Domnului pentru tine,
În veac ea nu are sfârșit.

Misterul iubirii este dincolo de rațiune,
Tu știi că toți suntem egali,
Și când există iubire în inimă la tine,
Nu mai există nici concept adversari.

Cel mai plin act de compasiune,
Este când dai tot ce ai mai bun din tine,
Gândindu-te la recunoștință și împlinire,
La ce au făcut toți pentru tine.

Indiferent de ce ai face,
iubește-te și iubește,
Dar să o faci într-o manieră altruistă,
Și ai să vezi că în această lume, Întotdeauna binele triumfă.

Mă veți găsi uitându-mă la astre,
Gândindu-mă cum să îmbunătățesc viețile voastre.
Stau nopți întregi în contemplații vaste,
Privind pierdut la stelele.... albastre...

poezie de (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Meditez în fiecare zi ... la tine, soția mea ...

... Meditez
în fiecare zi la tine soția mea,
în liniște găsesc
adevărata ta stare de a fi,
în tăcere inimi și a minți
aud respirația sufletului tău
și a lui Dumnezeu...

... întreab... screm... insist...
ca eu să-i dau măcar un sfert de oră,
sau o mică clipă de profundă dragoste,
în fiecare dimineață
... lui Dumnezeu...
ș-un sfert de oră... sau poate mai mult,
în fiecare seară
... lui Dumnezeu...

... Eu sunt toată înțelepciunea, iubirea,
și adevărul este că în orice moment
de ele voi avea vreodată nevoie,
pentru ca acel moment să fie vindecat,
prin iubirea mea pentru tine...

... Dragostea mea adevărată
este atunci când conștientizez
cât de mult te iubesc din toata inima meu,
din tot sufletul meu,
și indiferent ce obstacole
ar apărea în calea iubirii mele,
nu mă voi da la o parte
... pentru iubirea ta...

... Adică,
voi face orice pentru acea iubire,
pentru soția mea,
care este nebună în iubirea ei,
pentru mine soțul ei... amantul ei...

... Dragostea adevărată
este acel sentiment,
pe care îl putem simți numai împreună,
este acel sentiment pentru care merită
stau în genunchi în fața ei,
să mă sacrific din iubirea pentru ea,
indiferent cât de adânci sunt
și vor fi rănile trupului și inimii mele...

... Soția mea
este tot timpul lângă mine,
ea este freamătul zorilor
când trecem îmreună pe stradă...
este mirosul proaspăt al florilor,
este grija obsesivă pentru sănătatea mea,
atunci când ea crede că nu mă simt bine...

... Iubirea ta
este în râsul tău sănătos,
în zâmbetul tremurat al buzelor tale,
care este transceans
în fiecare picătură de lacrimă... de iubire...
în sexul divin al corpurilor noastre...

... Iubirea este locul de unde venim,
este inima lui Dumnezeu,
și este calea pe care o urmăm împreună,
cu fiecare pas
pe care îl facem în viață...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cuvântul iubire este folosit greșit. Pentru mine, iubirea adevărată este echilvalentul spiritului din noi. Atunci când descoperim iubirea adevărată, nu facem decât să descoperim rezervorul uriaș de iubire și lumină din noi. Majoritatea oamenilor, însă, numesc iubire atracția dintre un bărbat și o femeie care, deși este o etapă importantă în viața noastră sau o sursă de satisfacție, este foarte departe de a fi iubire. Există pasaje în cultura omenirii care descriu iubirea spirituală, iar oamenii cred că aceasta trebuie reprodusă în relații de cuplu, ceea ce este o sursă mare de nefericire. Ceea ce accentuează nefericirea oamenilor este că ei așteaptă această iubire spirituală de la alți oameni, parteneri de cuplu sau membri ai familiei și nu înțeleg că nu o vor primi niciodată decât în doze mici pentru că nimeni nu este dator să îți dea iubirea lui. Ți-o dă dacă are dispoziția necesară. Iubirea nu e doar o persoană, iubirea e pentru tot ce e viu. Tu ești responsabil de iubirea ta, adică de spiritul din tine. Fiecare cu spiritul și iubirea lui. Da poți într-o relație să îți reverși această iubire spirituală și necondiționată asupra partenerului, dar asta se va întâmpla când vrei tu, nu când vrea partenerul.

în Cartea Alfa, Vol. III - Mentor și Discipol
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noi nu realizăm atunci când spunem "eu gândesc" de fapt tot ceea ce spunem este "eu sunt separat de tine și mai ales de Dumnezeu!" Dar când dai divorț de gând, când te desparți de el și lași mintea în plata Domnului, tu rămâi iubirea însăși sau Dumnezeu! Prima și cea mai înaltă iubire este cea de "A-Fi" sau "Eu-Sunt", după cum ultima care pleacă din această lume reîntorcându-se Acasă este tot ea. Dumnezeu este iubire, faptul nostru de "A-Fi" și Dumnezeu sunt una. Dumnezeu, Iubirea sau faptul de A-Fi din mine e unul și același cu cel din tine sau cu cel dintr-o floare! Mai întâi de toate Dumnezeu este Iubire, Ființare neasociată gândirii, exact cum e într-un prunc. Iată de ce Isus spune: "Până nu vă veți reîntoarce și vei fi aidoma pruncilor nu o să intrați în împărăția cerurilor."

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ana

În semn de iubire și recunoștință,
Eu îți ofer holistic tot ce am,
Eu nu am vile și palate,
Dar dragostea ți-o dau în dar.

Eu nu am lucruri materiale,
Dar știu ce pot să îți ofer,
Îți dau și soarele și luna,
Până și stelele din cer.

Până și bolta cea cerească,
Ce ajunge până la zenit,
Până acolo te iubesc,
De fapt glumesc, la infinit.

Aș vrea să îți ofer o rază,
Și o scânteie fără de sfârșit,
Care să strălucească în tine,
Până în eternul infinit.

Tu ești o rază de lumină,
Ce sufletul mi-a alintat,
Te rog să nu mai fii copilă,
Ești cerul albastru luminat.

Îți spun că ești copilă,
Fiindcă nu constientizezi,
Că Dumnezeu în tine e lumină,
Și soarele-l rivalizezi.

Eu te iubesc pentru că ești boemă,
Iar eu în simplu visător,
Intrând în viața mea tu ești o zână,
Iar eu un simplu muritor.

Un simplu muritor pierdut,
Fără dragostea ta sublimă,
De nu ai fi tu în viața mea,
Totul ar fi... Ruină.

Ea e ca o stea,
Mi- da viața pentru ea,
Ea este toată lumea mea,
Este doar întuneric fără ea.

Nimic nu o poate rivaliza,
Seamănă cu soarele din cer,
Nu exagerez sunt doar sincer,
Nu-mi vine să cred că e iubita mea.

Următoarea mea logodnică,
Cea cu care o să am copiii,
O să ne bucurăm de fii,
Și de întreaga existență.

Iubirea noastră este miere de albine,
Culeasă din cuvinte de iubire,
Alcătuită din fapte bune,
Din zilele senine și sublime.

Pictează multe icoane,
Înfățișând-ul pe Hristos,
În moduri cât mai expresive,
Ca lumea să aibă ajutor.

Ca lumea să se mântuiască,
capete iubire de divin,
Că toți să creadă în mântuire,
Și în al Hristosului divin.

Ea este o raritate unica,
Cum nu mai este alta,
În fața ei nu e decât splendoare,
Și în ochii ei nu e decât ardoare.

Recunoștință și iubire,
Față de tine și de Dumnezeu,
Fiindcă apărut în a mea cale,
experimentăm întregul Dumnezeu.

Ești o ființă dulce de lumină,
Care îmi mângâie lin viața,
Cu tine lumea mi-e deplină,
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru a ta lumină.

Răsăritul soarelui seamănă cu tine,
Ești tot ceea ce iubesc,
În tine văd doar fericire,
Destinul nostru e ceresc.

Rimele care țin de tine sunt divine,
Fiindcă aspiră la înțelepciune,
scoți tot ce am mai bun din mine,
Pentru o eternă fericire.

Tu ești unica binecuvântare,
Eu doar pe tine te iubesc,
În ochii tăi văd blândul soare,
Tu suflet cald, împărătesc.

Un suflet nobil și curat,
La fel ca soarele și luna,
Cu raze blânde aurii,
Ce îmi alintă lumea.

Dumnezeiască îți e firea,
Tu suflet viu și colorat,
În ochii tăi pierd cu firea,
Cred că și tu ai remarcat.

Divină inspirație ești chiar tu,
Sufletul tău mă alimentează,
știu ce nu am mai scris vreodată,
La nici o creatură sau o fată.

Iubire lină și sublimă,
Te voi iubii sub clar de lună,
Ca toate astrele cerești,
vadă ce frumoasă ești.

Iubirea mea e adevărată,
Iubesc toata esența ta,
Te voi prețui în eternitate,
Promit: nu te voi întrista.

Căci întristarea e departe,
La fel ca un apus de soare,
Viața e doar la răsărit,
Iar noi ne bucurăm de a ei culoare.

Sunt visătorul care te visează,
Ești visul meu cel mai vivid,
Cu tine simt iubire imortală,
Până în albastrul infinit.

Dezamăgirea e departe,
Ceva ce nu ne definește,
Călătoria pe acest drum,
Abia acum ea începe a se naște.

Îți scriu târziu și în zori de zi,
Și eu îți voi scrie în fiecare zi,
Fiindcă tu ești tot ce iubesc,
Un suflet nobil și celest.

Eu sunt îndrăgostit de tine,
De ochișorii tăi sublimi,
Să nu mă îndepărtezi de lângă tine,
Să nu avem parte de suspine.

Noi nu ne vom certa vreodată,
Fiindcă nu avem nimic urât în noi,
Nu avem decât iubirea noastrăm,
Iar soarele îndepărtează orice nori.

Ești muza mea si o iubesc,
Adevărata inspirație e în tine,
Nu fac altceva decât să te descriu,
Și tot ce e legat de tine.

Noi am uitat de zile amare,
Și vremuri ce ne-au încercat,
În față sunt doar vremuri bune,
Și zâmbetul tău por și colorat.

Norii depresiei noastre,
Soarele vieții ni la disipat,
Acum e doar un cer albastru,
Care e limpede, curat.

Tot ce iubeam noi vreodată,
Acum este amplificat,
Iubirea nu va pieri niciodată,
Singurul sentiment de neegalat.

De abia aștept să te văd zâmbind sub soare,
Dansând dansul iubirii vii,
Deci tu ai apărut în viața mea,
Ca inima să îmi învii.

Cu tine eu voi face totul,
Vom merge peste tot în lume,
Vom vedea câmpii și dealuri,
Împodobite cu miresme.

Cascada cristalină curge,
Cu picături de diamante,
Iar munții ce se înalță către soare,
Nu vor decât să ne încânte.

Și florile înmiresmate,
Ne îmbată cu prezența lor,
Și toată bolta înstelată,
Se înclină în fața ochilor.

Părul tău auriu lucește ca și aurul,
Sub razele line a soarelui cel bun,
Iar ochii tăi cei blânzi și castanii,
Îmi spun să te iubesc din veci până acum.

Iar râul curge lin spre vale,
Nuanțând natura cu culoare,
Sub soarele cel viu și veșnic,
Și un Dumnezeu ce iubește in eternul infinit.

Căci Dumnezeu în a Sa milă,
A hotărât să ne întâlnim,
Și o dată ce ne-am prins de mâna,
Am hotărât veșnic ne iubim.

Unul întru un milion de oameni,
Își întâlnește Flacăra cea geamănă,
Iubirea noastră e divină,
Ce nu conține un strop de teamă.

Căci viața are anotimpuri,
Tinerețe, adolescență, maturitate și bătrânețe,
Ia tu în pragul maturității,
Mi-ai luminat a mea prezență.

Suntem testați ambii de viață,
Și de himerele viclene,
Care ne împiedicau unii pe alții,
Să nu avem dragoste în vene.

Când primăvara va veni,
Vom fugii după zmeuri și frăguțe,
Și în grădina de acasă,
Vom avea grijă s-o facem frumoasă.

Vom planta tot ce e bun,
La fel cum vom planta în viața noastră,
Cele mai alese și frumoase fructe,
La fel ca și iubirea noastră.

Pe câmpuri infinite vom fugi,
Făcându-ți lauri din păpădii,
Iar macii roșii ca și focul,
Cunună vie îți vor fi.

Când vară va răsări în viața noastră,
Vom savura toți norii de pe cer,
Că ce frumos să privești cerul,
Când ai în viață un înger.

Vom merge peste dealuri și câmpii,
Și munții toți îi vom străbate,
În lanurile de muri ne vom opri,
Dulciurile cele mai vii.

Codrii răsunători ne vor fi casa,
Cît timp copacii sunt în viața verde,
Iar eu în fața ochilor,
Doresc să te am priveliște.

Vom călătorii foarte mult,
Și ne vom minuna de căprioare,
Ce vor fi invidioase în sinea lor,
De-a ochilor tăi culoare și splendoare.

Iar toamna cu nuanțe aurii,
Ne va aduce explozie de culoare,
Iar copacii cu frunze stacojii,
Atunci vor fi în floare.

În toamnă cea roșiatică,
Vulpile cauta hrană,
Ce emite explozie de culori,
Fiind cameleon printre frunze și flori.

Tot toamnă vom culege,
Roadele muncii noastre,
La fel ca roadele iubirii,
Și-a existenței noastre.

Când iarna va bătea la ușă,
Vom sta în fața focului,
Privind cum ninge lin pe geam,
Cu o dragoste nespusă.

Ne vom juca ca doi copii în zăpadă,
Cu euforie și iubire,
Și tot ce va există în viața noastră,
Va fi un sentiment de împlinire.

Un sentiment împlinire sufletească,
Crăciunul împodobim bradul,
Și să te țin în brațe în fața focului,
Ca să citim cărți cu o tematică sufletească.

În anotimpurile vieții,
Voi fi mereu cu tine,
Iar tu iubirea mea,
Nu vei pleca de lângă mine.

Căci ce rost are ca să pleci?
Când se vede că a ta existență,
Va fi iluminată doar de iubire,
Fiind a noastră prezență.

Cât timp eu eram bolnav și singur,
Doar tu ai venit în ajutor,
Iar pentru această experiență,
Te voi iubii ca pe lumina ochilor.

Iar ploaia ce va curge,
Ne va lovi umerii goi,
Se spele toată tristețea,
Acumulată în noi.

Și ciripitul păsărilor cerului,
Ne va încânta cu sunete,
Cu sunete divine de armonie,
Ce vor genera lumină în noi.

Iar Luna sângerie,
Va fi sanctuarul nostru noaptea,
Dar nu vom mai urla sub lună,
Pentru că e doar fericire.

Stelele de pe bolta albastră,
Vor radia lumină în viața noastră,
Iubirea noastră e divină,
Privită de sub clar de lună.

În ochii tăi văd două sublime galaxii,
Care o să se contopească cu ale mele,
Nu vreau decât de mână să mă ții,
Și să mă contopesc în brațele tale.

Iubirea noastră e holistică,
Este iubire universală,
Este iubire Cristică,
Iubire la ce-a mai înaltă scară.

Ești poezia vieții mele,
Ce pot să o scriu la infinit,
Și vocea ta sublimă este,
Căci are un timbru de poveste.

Frumusețea frumuseților ești tu.
Floarea florilor ești tu,
Iubirea iubirilor ești tu,
Logodnica și soția mea ești tu.

Ești ceea ce nu se poate descrie în cuvinte,
Un vis frumos și ireal,
Ce pare desenat dintr-o poveste,
Cât de mult te iubesc, vreau tuturor să le dau de veste.

Ești un vis halucinant de frumos,
Si tot ce fac mă relatez la tine,
Chiar dacă suntem amândoi independenți,
Ne contopim în dependență.

Dragoste ta strălucește,
Peste toate cărările vietii mele.
Tu ești un înger păzitor,
Aripile tale luminoasă lucesc în zorii zilelor.

Leagănul copilăriei fericirii,
Îl simt când sunt cu tine,
Cărările mele toate sunt deschise,
duci la culmea împlinirii.

Chipul tău minunat este o minune,
Și simt cum m-ai chemat la viață
Mi-ai arătat frumusețile lumii,
În viața mea aduci speranță.

Ai deschis înaintea mea cerul,
Toate orizonturile sunt mai largi
Și pământul ca pe o carte veșnică a înțelepciunii,
Cu tine vreau să fac doar lucruri dragi.

Iar lumea cea vremelnică,
Va fi tot câmpul tău de joacă,
Căci tu vrei să îmi arăți,
Cele arătate și cele ascunse.

Fiecare suspinare a încercărilor mele,
M-au făcut să merg în brațele tale
Tu luminezi a mea cărare
Cu fiecare pas al vieții tale.

Fiecare clipă de bucurie,
Cu tine o voi petrece,
Noi fiind oaspeții zidirii,
Lui Dumnezeu Cel Veșnic

Prin simțămintele tale vor trece,
Imagini și peisaje de admirat,
Munții care tind spre cer,
Și vântul bine-înmiresmat,

Apele ca niște oglinzi nemărginite,
În care se răsfrâng aurul razelor,
Ținându-ne de mână vom conștientiza,
Curgerea ușoară și lină a norilor.

Iar pe câmpiile vaste,
Va fi doar un decor,
Idilc, sublim și maiastru,
Și în jurul tău parfumul crinilor.

Întreaga fire ne șoptește tainic,
Și Dumnezeu fiindcă îi facem pe plac,
Cu pecetea iubirii Sale infinite,
Exuberanță de fericire, ne-a binecuvântat.

Binecuvântat este pământul,
Lui Dumnezeu cel veșnic,
Cu frumusețea cea infinită,
Care ștarneste frumusețea veșnicului sacru locaș.

Nestricăcioasă frumusețe există,
În ochii tăi căprui,
Ca Galaxiile infinite,
Ce noaptea sunt văzute.

Căci eu sunt visătorul, tu ești visul,
Și în fața ochilor mei văd,
Tot răsăritul și apusul,
Și toate stelele cum cad.

Ele nu cad de supărare,
Ci doar valsează în jurul nostru,
Care plutesc frenetic,
În Univers în jurul nostru.

Cu această poezie,
Vei fi mereu nemuritoare,
Căci muza unui poet,
Prin poezie ia splendoare.

Iar ce are o splendoare înflăcărată,
Transcende infinita eternitate,
Căci noi doi suntem,
Rupți din divinitate.

Poetul nu își lasă muza să moară,
O imortalizează în cuvinte,
Pentru ca ea să trăiască veșnic,
Ca să inspire și alte ființe.

Să știi că te iubesc că ești o visătoare,
Fără tine nu ar fi decât o noapte veșnică,
Dar tu fiind în viața mea cu ardoare,
Ne contopim în infinit, la infinit,
Trăind vivid și viu povestea plină de culoare...
Ce este fără de sfârșit...

poezie de (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Albert Einstein

Iubirea este lumina care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe oameni să fie atrași unii de alții. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este iubire. Această forță explică totul și oferă sens vieții. Când o să învățăm oferim și să primim această
energie universală, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcede totul și orice, deoarece iubirea este chintesența vieții.

în Scrisoare către fiica Lieserl
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cum vad eu lumea" de Albert Einstein este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -35.00- 26.99 lei.

Dragostea și ura, iubirea mea

Dragostea și ura,
draga mea... iubirea mea,
sunt fațete ale medaliei iubirii,
iar lumina și întunericul,
fac amândouă parte din misterul iubirii.

Iubirea, nu are nicio cauză,
ea este,
cel mai profund mister a lui Dumnezeu,
din care a creeat El lumea.

Eu împreună cu tine iubita mea,
suntem legați prin iubirea dintre noi,
fiind o încrengătură fantastică a iubirii divine,
și suntem,
... inseparabili în infinitatea vremurilor...

Deși încerc
să-ți descriu într-un mod doct iubirea,
când o trăiesc, rămân fără cuvinte,
oricât încerca să scriu despre iubire,
... devin neajutorat...

Laptopul mi se blochează,
dar programul vieții noastre continuă
în acel spațiu inefabil,
în care eu iubitul tău... tu iubita mea...
... și iubirea suntem una...

Fiecare moment devine glorios
în focul iubirii noastre.
Să ne bucurăm
de fiecare clipă trăită
pentru că iubirea are propiile ritmuri,
un puseu de dragoste... altul de ură,
... poate fi lumină... sau întuneric...

Tu dragoste să zâmbești iubirii,
iar sufletul să-ți fie ușor și liniștit.
Rostul vieții
este să te bucuri că trăiești acum și aici.
... Mâine... cine știe?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viața noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Și-a trăit a vieții lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă și îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălați
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — fim iertați
Și curați azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Și este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleși
Puși deoparte și sfințiți
De iubirea Lui culeși
Sus în cer fim primiți

Hristos ne e biruința
Noi prin El aici trăim
Și îi dăruim ființa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârșire
Cununa ca s-o luăm
De har plini și de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viața fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toți să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Recunoștință

Era în existență un înger,
În cerul infinit etern,
Ce datorită unui monstru,
S-a pogorât din cerul efemer.

Venise să-i alunge chinul,
Îmbunându-i viața și destinul,
Oferindu-i iubire cu ardoare,
Făcându-l să se uite adânc în soare.

Monstrul purta un doliu veșnic,
Ascuns în al său întuneric suflet,
Pe care nimeni în această lume,
Nu îl dorea ca să-l asculte.

Se întâlnise-n vasta noapte,
Când stelele pe cer păleau,
Iar în albastra calmă noapte,
Toți aștrii feerici străluceau.

Greierii cântau feeric,
Dând întunericului suflet,
Armonizând tot universul,
Cel care este veșnic.

Mergând timid în drum spre înger,
Întrebându-se în sinea sa...
Oare cine o sa mai fiu eu...?
Dacă lumina ei mă va schimba.

Căci tot ce am este durerea,
Iar tu durerea de-mi vei lua,
Vei lumina a mea existentă,
Iar eu nu voi mai exista.

Fiind îngândurat în sine,
El începuse a se panica,
Neconștientizând o altă lume,
În afară de depresia sa.

Viața e radiantă și vividă,
El neconștientizând asta,
Fiindcă în a lui tenebră existența,
Nu conștientiza ce e fericirea.

Ascunși sub bolta cea albastră,
Din depărtare se zăriră,
Fugând unul spre celălalt,
Prin aerul cel cald vară.

Iar în momentu-m-brațișări,
Se contopiră în interior,
Conștientizând dragostea lor,
Trecutul tuturor dându-l uitării.

Unind doi poli opuși,
În Universul veșnic.
Formându-și un destin,
Ce duce spre nesfârșit.

Din întuneric și lumină,
Lumina lor se contopiseră,
Uitând greșeli și orice vină,
Și orice sentiment de ură.

Ca două lumânări aprinse,
Întunericul lor era eclipsat,
Când două forțe ale naturii opuse,
Iubirea lor și-au conștientizat.

Cei doi formau iubire altruistă,
Uitând natura lor cea singură și tristă,
Văzând că în lumea aceasta vastă,
Puritate emoțională încă există.

Prin ce trecuse amândoi,
Ei isi spuneau în sinea lor,
Nu va mai fi nici un obstacol!
Doar ploaia de pe umeri goi.

Și razele blânde solare,
Ce îi inundă cu auriu,
Le arată o altă cale,
Îndepărtându-i subtil de pustiu.

Prin codri argintii de aramă,
Copacii au veșmântul verde,
Ei se plimbau în zilele senine,
Găsind adevarata odihnă interioară.

În zilele senine,
Și nopțile calde de vară,
Pădurea prin care se plimbau,
Era castel din basm,
Iar ploaia cea albastră,
Cădea în ritm de milă.

Pășind peste câmpiile infinite,
Tot ce vedeau în preajma lor,
Era exuberanță de aur verde,
Înmiresmată de parfumul florilor.

Murmurul apei cristaline,
Izvoare rupte din basm feeric,
Le îmbălsăma sufletul rănit,
Într-un decor albastru frenetic.
Facându-i pe amândoi simtă,
Reciprocitate altruistă.

Căci ei având corpul celest,
Ei se întâlniră în univers,
Conștientizând încet din mers,
Că mai există un alt sens.

Sensul este balanța,
Ce guvernează existența,
Eliminând extreme sentimente,
Trăind în pace și armonie.

Nu poate nimeni în acestă lume,
În a ne cataloga în inferior și superior,
Când oamenii în a lor esență,
Nu au decât iubirea în fundația lor.
Fiind ființe de lumină,
Ce strălucesc profund din interiorul lor.

Când te vei simți mare,
Privește soarele din cer,
Care-și propagă lumina abundentă,
În raze aurii divine și sublime,
Dând viața tuturor ființelor.

Până și înțeleptul Solomon,
Regele regilor,
Nu-și permitea poarte,
Culoarea și parfumul crinilor.

Omul se-ndepărtează-ncet,
De propria-și existența,
Pierzând încet a sa esență,
Când să separă de natură.

Și-ntreaga omenire,
Va exista armonie,
Doar de se vor unifica,
Distanțe între noi să nu mai fie.

Așa te rog adu-ți aminte,
folosești numai cuvinte blânde,
Pentru că oricine e capabil de un zâmbet,
Pentru că orice om e un suflet de lumină.

Indiferent de circumstanțe,
Să îți iubești aproapele,
Numai așa ajungi la stele,
Unindu-te cu Dumnezeu.

Fiindcă înțelepciunea iubirii altruiste,
Ți-aduce un alt set de sentimente,
Definind benevolența infinită,
Care transmută întreaga existență.

Aceasta a fost o filă de poveste,
E rolul meu de-a te atenționa,
Căci poate te vei lovii în viață,
De-un suflet de lumină,
Ce neavând nimic în viața lor,
Aleg o altă cale.

Îngerul și-a sacrificat lumina,
Pentru a ajunge la speranță,
Iar acum aude armonia sunetelor,
Și vede sublima culorilor nuanță.

Ființa fragedă celestă,
Lăsând a paradisului lumină,
Coborând pe pământ vadă norii învolburați,
vindece și să iubească, pe cei doi ochi îndurerați.

Îngerul a salvat un suflet,
îndepărteze a lui negreală,
Facându-l să aspire la lumină,
Văzând o lume mult mai bună.

Acum trăiesc în armonie,
Cu întregul univers,
Ce din blândețea ei o aripă își rupse,
Iar acum cosmosul are alt sens.

Trăind ambii în fericire,
Și în natura cea divină,
Ce generează doar iubire,
Și infinită armonie.

Acum închei povestea,
Urmeaza-ți singur calea ta,
...
Și eu o fac la fel...
...
Dar n-am să uit vreodată...
demonul... am fost...

EU.

poezie de (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă ȘtefanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când oamenii mă întreabă dacă un dumnezeu a creat universul, eu le spun că acea întrebare în sine este fără sens. Timpul nu a existat înainte de big bang, așa că nu există timp în care dumnezeu poată facă universul. Este ca și cum ai cere indicații pentru a ajunge la marginea Pământului; Pământul este o sferă; nu are o margine; așa că a o căuta este un exercițiu inutil. Fiecare dintre noi este liber creadă ce vrea, și este punctul meu de vedere că cea mai simplă explicație este că nu există nici un dumnezeu. Nimeni nu a creat universul nostru, și nimeni nu ne dirijează destinul. Asta mă duce spre o realizare profundă; Probabil că nu există rai, și nici viață după moarte. Avem doar această viață ca să apreciem marele design al universului, și pentru aceasta eu sunt extrem de recunoscător.

citat clasic din
Adăugat de Catalin PopescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
cumpărăturiCartea "A Brief History of Time Paperback" de Stephen Hawking este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -73.99- 44.99 lei.
Lev Tolstoi
iubire (vezi și dragoste)
Prințul Andrei: Iubirea? Ce-i iubirea? Iubirea stă în calea morții. Iubirea este viața. Tot, tot ce înțeleg, înțeleg numai pentru că iubesc. Tot ce există, există pentru că iubesc. Totul e legat numai de iubire. Iubirea este Dumnezeu și, când mori, înseamnă că tu, o părticică din iubire, te întorci la izvorul veșnic al tuturor lucrurilor.

replică celebră din Război și pace de (1869)
Adăugat de AtenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

Sfaturi utile

Viața este darul desăvârșit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viață!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura și lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creația lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ți-a dat viață,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelnița în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îți potolește setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ți-a dat mișcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ți-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viață,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ți-a dat liniștea nopții,
bucură-te de liniștea nopții! Ea îți odihnește sufletul.
Bucură-te de toate în puținul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăiești.

poezie de (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Iubirea este o carte nescrisă

Iubirea este o carte nescrisă pe care poți s-o pui la piept sau în locul inimii;
O scrii cu ceea ce îți lipsește cu ceea ce ai sperat,
Cu ceea ce te-a rănit,
Dar care se vindecă tot prin iubire.
Nu trebuie să iubești numai pentru simplu fapt că și celălalt te iubește,
Iubești pentru a exista.
Și mâine e o zi în care răsăritul este parte a florilor:
Dumnezeu a coborât până acolo, să-ți arate că neputința ta
E doar o rană pricinuită de un vânt trecător.
Iubirea este nu numai un adevăr,
Este în același timp
și identitatea omului care îl definește ca om
și-l face unic în lucrarea divină.
Dacă Dumnezeu n-ar fi fost iubitor de om,
Acestuia nu i-ar fi fost încredințată iubirea.

poezie de din Cum pot sădi urmele tale în drumul vieții mele? (iunie 2000)
Adăugat de Filip DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubiți-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viața fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Știința spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeții spun că iubirea este simțire,
Că este extaz, că este trăire,
Și tot ei spun că viața fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credința.
Iubirea naște și renaște ființa.

Iubirea e acel flux inefabil de șoapte,
Și dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlinește și-nalță.
Iubirea este viață în viață.

Iubirea este năzuința către perfecțiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârșire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existență muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de ființă,
De tot ce ne e drag, și de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Și plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil și de părinte.

Iubirea numită dorință,
Este dragoste și năzuință,
E focul îndrăgostiților,
E fericirea iubiților.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam și de țară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiți-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ și pe Lună,
clădim o lume mai bună!

poezie de (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe AlionteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Albert Einstein

Când cercetătorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forță nevăzută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este Gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrași de alții. Iubirea e Putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu și Dumnezeu este Iubire.

în scrisoare adresată fiicei sale Lieserl
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Lacrimi de iubire

Nu se-nțelege legea firii...
fim noi slujnicii iubirii?!
Din tot ce-avem pe-acest pământ,
Iubirea-i lucrul cel mai sfânt,
Doar ea te-nvață să trăiești,
Prin ea cu viața te unești,
Ea este farmec și lumină
Și-a fericirii rădăcină.

Pe umărul iubitului plângi?!
Iubirea este stâlp și temelie
Și dragoste pentru o veșnicie,
Prin ea se-mparte sufletul în două,
Ea-i soare și ninsoare, ea ne plouă
Sub pleoapele de literă și stea...
Iubirea este însăși viața mea.

Iubirea vine de la Dumnezeu
Și sufletul când este răvășit,
Când plângi și când suspini, când este greu,
Ea-n suflet, ca un vis s-a cuibărit.
Ea nu-i nici avuții și nici bani,
Este opaiț și flamură, în ani.
plângem ce-am pierdut, ar fi-n zadar,
Iubirea nu-i o piatră de hotar.

Nu luăm nimic dacă plecăm din lume,
Doar cinste, demnitate și renume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unul

Avem nevoie doar de unul sau de una
Un Dumnezeu
O lume
O viață
O iubire
O rasă omenească
Un destin
Miliarde de oameni străduindu-se să completeze ceea ce pare-o agendă diferită
Dar noi toți suntem în căutarea unui destin comun
Cu toții avem nevoie doar de unul sau de una
Un vis
O zi
O oră
Un minut
O secundă
Un moment
Nu ne trebuie decât unul sau una
Fii recunoscut pentru un lucru
Săvârșește în fiecare zi un lucru
Care te aduce mai aproape de visul tău
Iar dacă visul tău este salvarea lumii
Împlinește-l
Un pas în fiecare zi
Fiecare dintre noi este unul și atinge pe unul
Fii unul
Fă diferența pentru o persoană
Fii acel unul care-ai fost creat fii
Pentru că asta e tot ce poți să fii
Întregul înțeles al vieții este să fii unul
Isus a spus Eu și Tatăl suntem Unul
Unitatea este Însuși Dumnezeu
Iar integritatea
Esența lui Dumnezeu
Poți avea multe țeluri dar urmărește-le unul câte unul
Este vorba despre unicitate
Un microfon
Un vis
O viață
O soție
O lume
Un Dumnezeu
Un destin
O iubire.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Preoții mai mult sunt niște simpli apărători de interese religioase și dogme, decât de a afla Adevărul lor lăuntric. Cât privește preotul de la tine din sat, schimbă-l, mergi la un alt preot. Și, cel mai bine, regăsește Preotul din inima ta, acesta este "Eu-Sunt", este ce mai pură și mai sacră călăuză! Nu toți preoții sunt la fel, sunt unii a căror omenie și smerenie sfințește prin viu grai viața creștină. Tu trebuie să vezi cum de ai uitat că ești Dumnezeu și te iei din greșeală ca fiind corpul-minte, asta trebuie să afli. Cum de această minciună a devenit călăuza vieții tale? Iată de ce tu întrebi de "accesul la Adevăr". Oare Adevărul vrea acces la Adevăr? Sau doar o minciună vrea acces la Adevăr în speranța că nu va mai fi o minciună? Această minciună care speră aibă acces la Adevăr este doar un cameleon cu miliarde de fețe; întreabă-te cum de tu, Adevărul, ai ajuns să-i dai crezare? Tu mai spui: "Sau nu avem voie la Adevăr?" Adevărul nu este un act de voință, voința ta doar îl va înăbuși, fiindcă pleacă de la premisa greșită că ești om și alte bălării învățate de minte. Dacă ești Supremul sau Dumnezeu Tatăl care trăiește o experiență umană, ce nevoie mai ai de toate aceste invenții ale minții, pentru nemurire? Religia nu este făcută pentru Adevăr, ci pentru a-l lua în posesie. Dar Adevărul este imposedabil.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Foarte multe declarații de "te iubesc" nu sunt decât "am nevoie disperată de tine". Învelim rahatul în staniol colorat și ne-am tăia o mână pentru a susține că noi facem din iubire tot ce facem. Nu era mai simplu pentru toți să spunem "Am nevoie de tine, ce pot face și eu pentru tine în schimb?" Iubirea există. Și e extraordinară. Doar că iubirea e un mușchi ce trebuie antrenat, o abilitate ce trebuie dezvoltată. Nu oricine e capabil de iubire, dar toți oamenii de pe Pământ au nevoi. De aceea, falsa iubire este întâlnită la tot pasul, iar marea iubire vine când lăsăm ce știm deoparte și suntem dispuși învățăm.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să intrăm pe poarta strâmtă

Cât de limpede-i Scriptura
Cartea Vieții pe pământ
Ce îți schimbă aici făptura
De iubești al ei cuvânt

Evanghelia Divină
Ce putere-n sine are
De-ți dă viața cea deplină
Pe-a vieții vii cărare

Cât de scump este cuvântul
Semănat azi în Scriptură
De îți schimbă-n bine drumul
Și-ți transformă a ta făptură

Nici o carte nu îndeamnă
Omenirea pe pământ
schimbe a vieții haină
Ca al ei— veșnic Cuvânt

Doar Scriptura-i cartea vie
Dată aici de Creator
Să conducă-n veșnicie
Pe tot omul muritor


Să conducă la viață
Orice om de pe pământ
Care ochii și-i înalță
Înspre Dumnezeul Sfânt

Scriptura doar ne aduce
Și lumina și-Adevărul
Prin ea oamenii să urce
Hristos să le fie țelul

Prin credință și iubire
Viața nouă s-o trăiască
Umblând în neprihănire
Până-n patria cerească

Căci Isus este lumina
Ce emană din Scriptură
Lui să-i dai pe todeauna
A ta gingașă făptură

Și Isus e calea vie
Ce te duce-n cerul sfânt
De trăiești în veșnicie
Chiar al Domnului Cuvânt

Doar Isus totul ne-nvață
Cum aicea trăim
O cu totul altă viață
Pe Tatăl să îl cinstim

Numai El e legătura
Dintre om și Dumnezeu
Dacă răsfoiești Scriptura
salvezi sufletul tău


Un alt drum nu mai există
Înspre Tatăl Cel din cer
Isus e singura pistă
Poentru oamenii ce pier

Doar un singur Nume ni s-a dat
E Isus Hristos Mesia
Mielul Sfânt crucificat
S-avem iarăși veșnicia

Tatăl Sfânt a hotărât
Hristos Calea să ne fie
Și iată ne-a dăruit
Chiar pe Fiul— Pâinea vie

Numai el este Lumina
Și Viața pe pământ
Isus doar— întodeauna
Ne salvează prin Cuvânt

El Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
Ce a întocmit izvorul
Tot ce vede ochiul tău

Când în noaptea cea senină
Înspre cer ochii-i ridici
Mii de stele de lumină
De-ți par niște licurici

Isus doar— El a creat
Aici zborul și privirea
Chiar surâsul cel curat
Ce ascunde-n piept iubirea


Minunatul Creator
E Isus Hristos Mesia
Și-i e scut ocrotitor
Celui ce vrea veșnicia

Și tăiește prin credință
Viața și neprihănirea
Dându-și unica ființă
Lui Isus ce e iubirea

El e Creatorul Sfânt
Ce crease Universul
Însă iată pe pământ
Și-a înscris El Însuși mersul

A venit în lumea noastră
Ca să moară sus pe cruce
Iarăși zarea cea albastră
Veșnic s-o vedem cum luce

primim din nou viața
Ce-am pierdut-o prin păcat
Ca și roua dimineața
S-avem sufletul curat

Doar Isus ne e menire
Și salvare și Cuvânt
Milă și neprihănire
Până-n cerul pururi sfânt

Doar prin el ne e deschis
Ceru-ntreg pentru vecie
intrăm în Paradis
Căci El este Pâinea Vie


Nu e nimenea sub soare
Ca Isus Mântuitorul
El e veșnica salvare
Învierea și izvorul

E izvorul de viață
Prin care noi azi trăim
Soarele ce se înalță
Tot mai credincioși fim

În lumina lui Isus
Primim azi neprihănirea
Soarele fără apus
Ce revarsă-n noi iubirea

Singura cărare vie
Înspre viață și lumină
E Isus din veșnicie
El e viața fără vină

Căci prin El trăim iubirea
Adevărul pe pământ
Dragostea— neprihănirea
Al vieții viu Cuvânt

Numai El pe toți ne leagă
De aici— de Paradis
Oamenii să înțeleagă
Căci o ușă s-a deschis

El e Ușa și cărarea
Pentru orice păcătos
Ce dorește îndurarea
Din lume să fie scos


O soluție s-a dat
Prin El pentru fiecare
Ca să fie-n veci spălat
De păcatele amare

Este jertfa din Calvar
Sângele nepriănirii
Prin care viața-n dar
O-avem pe drumul iubirii

Drumul sfânt al Lui Hristos
Care singur l-a trasat
Pentru omul păcătos
Ce se vrea iarăși curat

Doar prin El se dăruiește
Iarăși viața cea pierdută
Cine-o vrea iar o găsește
Și primit va fi la nuntă

Domnul Isus a murit
Și prin sângele Lui sfânt
Este omul curățit
Și-mbrăcat azi în Cuvânt

Numai El dă mântuirea
intrăm pe poarta strâmtă
S-avem parte de iubirea
Mirelui ceresc la nuntă

Glorie dar Lui Mesia
Pentru jertfa din Calvar
Prin care iar veșnicia
Omul o primește-n dar

poezie de (4 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea ne-a salvat

nu prin studii și învățătură
se nasc oameni pe pământ
ci se nasc după Scriptură
prin al Vieții Sfânt Cuvânt

nu știința oameni face
nici măcar filozofia
ci Adevăru dacă-ți place
îți dă viața — veșnicia

a lumii învățătură
uneori monștri crează
căutând altă alură
ea direcția-și gripează

nu știința e menirea
omului de pe pământ
ci sfințenia — iubirea
voia sacră a Celui Sfânt

Evanghelia e drumul
și astăzi spre fericire
de trăiești aici Cuvântul
și prin har și prin iubire

omul doar este iubire
pentru bine și frumos
și nu pentru răzvlătire
împotriva Lui Hristos

căci Hristos e Creatorul
Meșterul Lui Dumnezeu
e Lumina — directorul
omului spre Tatăl Său

numai El ne dă viață
numai El ne dă lumină
El spre Tatăl ne înalță
trăim fără de vină

în Hristos și pentru El
ferice cine trăiește
căci al vieții sfinte Miel
chiar pe brațe îl primește

doar Hristos astăzi ne cere
fim toți aici curați
nu numai doar la vedere
căci prin El am fost spălați


căutați înțelepciunea
care vine azi de sus
și nu fiți precum e lumea
trăiți voia Lui Isus

nu vedeți cum se-mplinește
Cuvântul Acelui Sfânt
din rău lumea-n rău țâșnește
căci puterea i s-a frânt

puterea de curăție
de-a trăi fără de vină
de Hristos nu vrea să știe
nici nu vrea a Lui lumină

și Hristos este izvorul
de lumină și viață
numai El îți prinde dorul
și spre Tatăl te înalță

voi încredeți-vă-n El
în Isus Hristos Mesia
al iubirii sfinte Miel
ce dăruie veșnicia

căci numai Hristos a supus
Eu sunt Calea și Viața
celui blând celui supus
Eu îi spăl de lacrimi fața

nimeni altul n-a-ndrăznit
despre sine susțină
căci din cer el a venit
și-i viaț㠗 și-i lumină


n-a fost nimeni pe pământ
vorbească ca Hristos
despre Tatăl Lui Cel Sfânt
sau de oamenii de jos

El a fost în trup de om
însă ca oamenii n-a trăit
ci a fost aici erou
căci totul a biruit

întâi a fost Dumnezeu
fără pată fără vină
legat fiind — de Tatăl Său
căci Însuși era Lumină

Dumnezeul Creator
coborât aicea jos
în toate învingător
a fost Domnul meu Hristos

la Caiafa când a fost
El știa atât de bine
ce n-avea și avea rost
vorbească despre Sine

și ce îi înfuria
dacă El mărturisește
Domnul toate le știa
tăria — ce-o stăpânește

și El a primit putere
chiar acolo-n Ghetsimani
căci se avea iată-n vedere
dat să fie la dușmani


nu ostașii l-au ucis
pe Golgota răstignit
ci iubirea l-a împins
tot păcatul să fie plătit

a plătit nelegiuirea
omului de pe pământ
căci Isus era iubirea
și Cuvântul Celui Sfânt

și nu cuiele pe cruce
moartea iată i-au adus
ci iubirea Lui cea dulce
l-a dat morții pe Isus

Cel ce soarele-a creat
și atâtea mii de stele
Universu-n lung și-n lat
și planetele-ntre ele

nu putea doar un cuvânt
de pe cruce să rostească
și ostașii în mormânt
la picioare să-i trântească

ce ușor îns-ar fi fost
de pe cruce să dispară
părăsind pământul nost"
într-o clipă planetară

însă noi eram pierduți
nu mai era mântuire
pentru oamenii cei mulți
cu nădejde la răpire


asta l-a ținut pe cruce
mântuirea omenirii
voia Tatălui ne aduce
pe cărările iubirii

Domnul nostru a pătit
plata pentru fiecare
și omul e mântuit
e salvat de la pierzare

însă numai prin credință
dacă crede în Hristos
are-n sine biruință
din pierzare este scos

prețul este infinit
e viața Lui Isus
Mielul Sfânt și răstignit
după cum Tatăl a spus

poezie de (10 iulie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook