Sonetul 151

Iubirea-i prunc, nu are conştiinţă,
Deşi aceasta vine din iubire,
Şi-atunci nu judeca a mea dorinţă,
Decât dacă eşti pură în gândire.
Tu mă trădezi, trădez şi eu ca tine
Ce am mai nobil, pentru-n trup de tină;
Sufletu-i spune cărnii că e bine
Să caute iubirea fără vină.
Şi ea la al tău nume se ridică
Triumfătoare să îşi ia răsplata,
Umflându-se în pene, va să zică,
Şi să te mulţumească este gata.

Conştiinţa mea, iubită o numeşte,
De dragul ei fac tot ce-mi porunceşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 40

Ia-mi tot ce am, iubitele, iubirea,
Vei fi mai mulţumit decât ai fost?
Nu, dragul meu, căci toată fericirea
Ţi-am dat-o eu şi ai avut un rost.
Dar dacă-mi vrei iubita, nu iubirea
Nu te condamn fiindcă profiţi de ea,
Dar ai greşit lăsând ca amăgirea
Să facă azi din tine tot ce vrea.
Hoţ blând, m-ai jefuit, dar iert greşeala,
Deşi îmi furi din sărăcia mare,
Însă iubirea ştie că sminteala
De la cel drag te doare cel mai tare.

Malefice plăceri de oameni pătimaşi...
Dar eu mai bine mor, decât să fim vrăjmaşi.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Shakespeare: Am o piesă nouă.
Christopher Marlowe: Cum se numeşte?
William Shakespeare: Romeo şi Ethel, fiica piratului.
Christopher Marlowe: Cum este povestea?
William Shakespeare: Ei bine, este vorba despre un pirat... ca să fiu sincer, nu am scris niciun cuvânt.

replici din filmul artistic Shakespeare îndrăgostit
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără iubire...

Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-şi caută odihnă, fiind istovită
Şi se-ntreabă mereu: Cine sunt?

Fără iubire mă doare uitarea
Şi nopţile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt şi chem resemnarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu eşti departe, mai sus decât norul
Şi-atunci mă întreb: Cine sunt?

Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Şi-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?

Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că ştiu cine sunt!

poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 51

Iubirea mea îi scuză încetineala
Calului lent, când plec de lângă tine.
Când te-am lăsat, ce rost are iuţeala?
N-o să schimb calul ca s-alerge bine.
Iar când mă-ntorc, ce vină are oare
Dac-a lui fugă este cam greoaie?
Eu îi dau pinteni, însă chiar călare
Pe vânt de-aş fi, mişcarea nu-i vioaie.
Nu-i cal cu jalea mea să ţină pasul
Şi-atunci dorinţa (ruptă din iubire)
Va necheza în goană din tot glasul,
Dar dragostea îl iartă de amorţire.

Căci la plecare-a mers cu greutate,
Însă spre tine fuge-atât cât poate.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 116

Refuz s-accept că nu e cu putinţă
Ca două minţi să se căsătorească,
C-aceea nu-i iubire, ci dorinţă
Care începe să se ofilească.
Iubirea e un far ce arde tare
Şi este ferm chiar dacă e furtună;
E ca o stea a bărcilor pe mare,
Nu-i ştii valoarea, dar e oportună.
Iubirea nu-i a Timpului paiaţă,
Deşi cu coasa fala i-o retează;
Trec săptămâni, dar e la fel la faţă
Şi pân' la Judecată se păstrează.

Dar dacă eu greşesc şi se vădeşte,
N-am scris nimic sau nimeni nu iubeşte.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Himera

De-atâţia ani, te port în mine.
De-atâta timp, încerc a-ţi spune...
Ce simt, ce vreau anume,
Iubirea mea plecată-n lume...
O, ştii prea bine,
Iubirea-mi si dorul de tine,
Chiar şi tristeţea...
Strigă al tău nume.
De atâta timp în visul meu,
Doar o iluzie eşti.
Te ştiu de mult timp!
Te simt a mea!
Dorinţă, vis şi început, himera, stea,
Mare iubire...
A mea eşti... da, eşti fericire...

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

femeie

Definiţia femeii

Femeia e o lume de mister!
Născută din iubire şi dorinţă,
În care mă încred, puternic sper!
Eu suportând adesea consecinţă.

Nu aş putea trăi fără de tine!
Tu mă ridică dară şi coboară!
La tine mă închin de-mi este bine
Şi tot la tine dacă mă doboară.

O viaţă ce nu este tocmai roză
Plină de griji dar şi peripeţii.
De intri-n comă fără timp de poză!
Şi fără argumente, inepţii.

Eşti universul ce mi l-am dorit
Cuvântul tău răsună ca ecou.
Un pansament atunci când sunt rănit
Şi-n care eu mă simt ca un erou!

Tu ai făcut posibilă aceasta
Drept pentru care eu îţi mulţumesc.
Chiar dacă pentru mine eşti năpasta
Pe-acest pământ pe care eu trăiesc.

Am fost o umbră în trecutul tău
Dară acuma nu sunt o himeră.
Îmi eşti chiar sprijin de îmi este greu.
Şi astea toate nu în premieră!

Las amintiri să zacă-n aşteptare
Fiindcă demult, în timp eu te-am piedut.
Atunci eu am comis o eroare
De care nu prea sunt satisfăcut.

Pe tine te privesc ca pe-o străină!
Chiar dacă-n ele tu mi te-ai ascuns.
Iubirea care zace în ruină
Nu este lucru chiar de nepătruns.

Te-ntrebi mereu cum am ajuns la tine?!
Nu ştii că-mi eşti o blândă adiere.
Secretul meu ascuns atât de bine!
Şi-n viaţa mea, eternă mângâiere.

Eşti steaua mea ce luminează-n noapte
Un drum ce nu a fost deloc uşor.
Trudit din greu şi-n câteva etape!
Dar pân' la urmă eu avut-am spor.

Să te găsesc aşa cum eşti de fapt!
O nimfă de i se-nchină chiar şi zeii.
Dorinţă şi speranţă în neant
Aceasta-i... definiţia femeii!

poezie de Florin Cezar Călin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog liric

Şi-acum mă-ntreb eu: simţirea adâncă
Cum de se naşte pentru un portret?
Căci nu văzusem ochii tăi încă,
Ştiam atâta că eşti poet!

De-aş putea întrupa iubirea
Ce simţesc eu pentru tine,
Timpul şi nemărginirea
Dânsa le-ar cuprinde-n sine…

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuviţele le-aş da,
Senină să rămâie, curată ca un crin,
Icoană de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe străluceşti
Abea câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; – şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu.

Şi-n ora cea de pace, de sfântă liniştire,
Fiinţă mult iubită, ce-n lume te-ntâlnesc
Decât oricând atuncea mai mult eu te slăvesc…
La tine se îndreaptă cu drag a mea gândire.

Şi a cerurilor taină adâncă şi divină,
Ce-n mintea-mi mărginită îmi pare c-o cuprind -
Ca s-o-nţeleg mai bine eu ochii mi-i închid -
Şi-atunci văd că de tine e inima mea plină.

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A judeca este lucrul cel mai uşor şi mai obişnuit; mai greu şi mai rar este să judeci bine. – De ce? Deoarece pentru a judeca e de ajuns să fii superficial şi prost, iar pentru a judeca bine e nevoie de multă gândire şi înţelepciune.

Henri-Frederic Amiel în Fragmente dintr-un jurnal intim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de peste mare

Iubire de peste mare, pasiune ce-mi e stare,
Fericire ce mă doare, dor de tine ce-mi e soare
În zilele de întristare şi în vise îmi apare...

Stai cu mine, fi-mi aproape de peste albastre ape,
Caută, găseşte-mă, şi a ta doreşte-mă,
Ia-mă şi iubeşte-mă, mereu fericeşte-mă...

Zi de toamnă arămie, ce-mi doresc eu va să fie -
Iubirea mea să îmi vie, carte, cel puţin, să-mi scrie,
Să-i răspund cu o poezie, să-i spună ce deja ştie...

Vreme trece, vreme vine, gându-mi e mereu la tine,
Anii vin şi trec în grabă, amintiri mă năvălesc,
Sufletu-mi arde-n iubire, de dor, dragul meu, tânjesc,
Şi de nu vei fi al meu, tu vei şti că te iubesc...

poezie de Elena Vlădescu (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutarea însăşi este Dumnezeu. În căutare descoperi că tu nu eşti nici corpul, nici mintea, iar iubirea pentru sinele din tine este pentru sinele din toate. Cei doi sine sunt unul singur. Conştiinţa din tine şi conştiinţa din mine, în aparenţă două, în realitate una, caută unitatea, iar aceasta este iubirea.

citat clasic din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Voi călări eu în locul lui.
Roland: Care este numele tău, William? Te rog pe tine, William Thatcher, să-mi răspunzi care este numele tău? Nu este Sir William. Nu este contele sau ducele William. Şi cu siguranţă nu este regele William.
William: Ştiu foarte bine lucrul ăsta.
Roland: Trebuie să ai origini nobile pentru a putea concura!
William: E doar un amănunt. Imaginea de ansamblu este mâncarea. Vrei să ai ce mânca sau nu?
Roland: Dacă ceilalţi nobili din turnir află cine eşti, vor fi mai răi ca diavolul ce vine să-ţi cumpere sufletul.
William: Atunci să ne rugăm să nu afle.

replici din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti şi nu eşti: aceasta e iubirea.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reguli şi nereguli

Nu fă altuia, ce să nu-i faci?
Placi, nu placi. Pitpalaci.
Nu judeca pe aproapele tău, nu judeca nemic.
Chipul tău cu al cui seamănă. Eşti hun?
Ia de aici tutun. Să nu omori, oricum mori.
Cine fură un om să pună un pom.
Sapă o groapă, o să te-ncapă.
Nu minţi, deşi ai minte.
Mai bine puţine, decât multe bube.
Cui i se cuvine cinstea? Celui ce nu o are.
Supărarea din cuvinte este mai rea decât jocul la bursă.
Nici un cuvânt nu întrece o faptă, atunci de ce vorbim?
Darul nerăsplătit este sublim.
Limba vicleană departe ajunge. Unde?
Priveşte ochii şi nu mâinile femeii.
Să nu crezi că eşti sfânt, nu eşti.
Ş. a. m. d. Spune şi tu ceva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră

Tu ai putea să fii şi fără mine,
Însă nu poţi să fii şi fără noi,
Fără iubirea ce ne curge-n vine
Şi ne menţine-n viaţă pe-amândoi.

Eu aş putea să fiu un singuratic,
Dar singur doar cu tine vreau să fiu,
Să ne iubim cu patos şi sălbatic,
Apoi să te iubesc aşa cum ştiu.

Eu îmi doresc să-ţi fiu orice dorinţă,
Nu trebuie decât ca tu să vrei,
Mă lasă să-ţi alin din suferinţă,
Iubire să-ţi ofer şi tu s-o iei.

Tu m-ai făcut să fiu ce nu-s cu tine,
Un visător ce scrie fericit,
Iubirea ta m-a vindecat pe mine
Şi tu-n a mea din nou te-ai regăsit.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 148

Ce fel de ochi mi-a pus în cap Iubirea,
Că nu pot să redea realitatea;
Sau dacă pot, unde-a fugit gândirea
Că schimbă ce-i real cu falsitatea?
Şi dacă ochii-mi spun că e frumoasă,
Ce-mi pasă că o lume se îndoieşte?
Căci un iubit o vede pe aleasă
Altfel decât mulţimea o priveşte.
Dar poate al Iubirii ochi să vadă
Când de atâta veghe lăcrimează?
De-aceea poate orişice să creadă;
Soarele-l vezi când se înseninează.

Cu lacrimi vrei să mă orbeşti, Iubire,
Să nu mai văd cât eşti de rea din fire.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc - Şi eu

Mi-e dat să fii al meu şi morţii mele i-ai fost dat
Căci viaţă fără moarte-i cum cer nefinisat;
De tine-alături cum floarea veşniciei sunt,
Aceasta-s eu, parte definitivă în ceasul tău cărunt

Cetate de ploaie, altar nedespărţit de rouă,
Te pun pe tine, Cer, formă albastră de lună nouă
Deasupra, cu slava în valuri de ambre stelare,
Astfel râvnesc seninul tău, un Mâine ce nu moare

Astfel râvnesc Înaltu-ţi, zvâcnire şi fior în trup
Nu taifun vibrând sunete de moarte-n neştire.
Ce dacă vine toamna, din frunze aripi erup
Să-ţi vâneze gheaţă din sângele nobil, rătăcire

Ce dacă vine toamna, iubire, şi ne plouă cu rouă?
Strâng melase din rima ta şi-mi hrănesc porii cu ele
Iar ochilor tăi mă dau toată, cu mâinile amândouă,
Potir de lumină, să-i sorbi mirul paiete de stele

Căci ele clădindu-şi zborul pe laurii nemuririi
Ne poartă ciorchinii-n nemoarte, grape de diamante
Bătute cu astre de iubire la poale, neînchipuirii
Faguri regali cu nume de zei, vrăji necasante

Spune o dată, spune de două ori;
- te iubesc
- şi eu
-te iubesc
- şi eu
Spune o dată... mereu!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 10

Te ruşinezi a spune că te-ai îndrăgostit
Şi astfel te arăţi a fi necugetat
Căci dac-ai vrea, de multe femei ai fi iubit,
Dar nu-ndrăgeşti niciuna, e lucru constatat.
Şi când eşti posedat de-o ură ucigaşă
Chiar împotriva ta începi să unelteşti
Şi vrei să ruinezi acea frumoasă casă
Pe care-ar trebui cu râvnă s-o clădeşti.
O! Gândul tu ţi-l schimbă, ca să mi-l schimb şi eu
Să poată oare ura iubirea birui?
Rămâi aşa cum eşti, plăcut şi blând mereu
Sau cel puţin cu tine mărinimos să fii.

De dragul meu te schimbă, nu mai fi pătimaş
Păstrează frumuseţea în tine şi-n urmaş.

poezie clasică de William Shakespeare (24 noiembrie 2020), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.

Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinţ
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!