Sonetul 148
Ce fel de ochi mi-a pus în cap Iubirea,
Că nu pot să redea realitatea;
Sau dacă pot, unde-a fugit gândirea
Că schimbă ce-i real cu falsitatea?
Și dacă ochii-mi spun că e frumoasă,
Ce-mi pasă că o lume se îndoiește?
Căci un iubit o vede pe aleasă
Altfel decât mulțimea o privește.
Dar poate al Iubirii ochi să vadă
Când de atâta veghe lăcrimează?
De-aceea poate orișice să creadă;
Soarele-l vezi când se înseninează.
Cu lacrimi vrei să mă orbești, Iubire,
Să nu mai văd cât ești de rea din fire.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.