Vedeți?
da, doamnă, aveți dreptate
în podul palmei îmi duc zilele.
cu mâinile, cu genunchii rotunzi,
cu tălpile mele venetice,
adunata
și somnul, dacă mă întrebați,
îl împart cu dumneavoastră.
și peste toate astea, de mi-ar mai da un singur ochi, Dumnezeu...
vedeți?
ce șfichiuială de vreme suntem
cunosc două cuvinte, vi le spun:
dor și dor
restul urmează așa -
când devin aievea, pe rând, șoim, căprioară, animal de câmpie
ori om
mă recunoașteți, nu?
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Bitere. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.