Dun spiro spero

Cât trăieşte, omul speră, dar ce speră... Domnul ştie,
Aleargă dup-o himeră din zori până la chindie.
Nici noaptea, cât stă de veghe, nu găseşte alinare,
Şi se simte ca în zeghe fără sprijin ori scăpare.
Speră că de când se naşte să-şi trăiască viaţa viaţă,
Bâjbâie spre a cunoaşte, dar orbecăie prin ceaţă.
Dacă-i e cinstită vrerea şi curată vrednicia,
Cel de Sus îi dă puterea de-a învinge silnicia.
Nu spera şi nu ai teamă, ursita e stabilită,
Dumnezeu te bagă-n seamă, soarta îţi e hărăzită.
Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
Dă frâu liber ficţiunii de-a te măsura cu proştii.
Căci norocul doar o dată îţi trece grabnic prin poartă,
Şi din traista lui bogată, ce-ţi doreşti doar îţi arată,
Apoi umbli viaţa toată să-l prinzi să-ţi iei amăgirea,
Socotind că din cea gloată numai tu gândeşti mărirea.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morţi sau vii?...

Moarte în viaţă sau viaţă în moarte?
Cum e acum şi cine socoate?
Dacă plătim trai într-o dată?
Prin izbăviri înseamnă spre-o poartă?

Unde ne-aflăm şi unde-i mai bine?
Dacă înviem prin moarte în sine?
Dacă amăgim pe-atâtea suspine?
Doar de-a trăi în moartea de mâine.

Viaţă şi moarte şi invers se poate
Lumina-ntuneric cum se împarte?
Dacă ne-aşteaptă o altfel de rimă?
Dacă e-aici morţi naşterii vină?

Naşteri din moarte, murim a ne naşte,
Dacă-i aceasta poarta spre toate?
Dacă-i continuu în cerc repetate?
Timpuri de-acum cu ce-i pe-altă parte.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Goya zicea că somnul raţiunii naşte monştri. Da, e adevărat probabil. Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Hristos este Viaţa

Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Şi-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu

Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viaţa şi cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt

Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Şi mi-arată doar iubirea
Ca Fiinţa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ

Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar — de Hristos

Numai El e mângăiere
Numai El e bogăţia
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ţine azi fiinţa
Şi ne dăruie credinţa

Prin Hristos şi doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieţii sfinte Miel
Ne e scop şi ne e ţel
El ne e înviorare
Şi în veci de veci salvare

Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Şi de asemeni izbăvirea

Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veşnicia
Viaţa noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Şi e raiul— armonia

Numai El azi ne oferă
A vieţii cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Şi spre El duhu se avântă

Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Şi viaţa ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată

De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt

El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui braţe să o ţină
Fiind dar fără de vină
Tatăşlui s-o-ncredinţeze
Şi-n ceruri să o aşeze

Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susţină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Şi că el e o lumină
Că nu are nicio vină

Eu sunt Viaţa şi-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca şi Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus

Noi venim să-ţi mulţumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ţi dăruim
Mire scump şi minunat
Să-ţi dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care te întreabă în ce fel de relaţie eşti, când ştiu că relaţionezi deschis/liber, nu vor decât să-şi confirme, prin eventuala ta nesiguranţa, că eşti prin comparatie cu ei un ratat naiv si inadaptat pe care-l aşteptă toată umilinţa din lume. Toţi aceşti falşi curioşi speră să te bâlbâi explicându-ţi alegerea de a relaţiona liber ca şi cum ai explica părinţilor de ce-ţi faci laba singur în baie.

citat din Cristi Popan
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mânia-n oamenii cei buni
Se naşte moartă, se topeşte;
În cei cuminţi un ceas trăieşte,
În semidocţi trăieşte luni,
Trei ani în proştii cei din gloată,
Iar în mişei, viaţa toată!

poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te,naţiune

Francesco Goya spunea că "somnul raţiunii naşte monştri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că şi "somnul naţiunii naşte monştri".
Deja este o realitate că monştrii au început să atace oraşele, că dinozaurii prind viaţă, că tot mai multe ţări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariţiei de noi monştri sunt evidenţi. Şi când aceştia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de puşcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace muşcă.
Trezeşte-te, naţiune!
Nu aştepta să se nască alţi monştri.
Te vor devora.
Luptă pentru viaţa ta!

poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansa

La o margine de lume
Fără cineva ca să-l îndrume...
Ajunge omul la Dumnezeu.
"Doamne am venit la tine
Ca să cer doar ce mi se cuvine...
Aş vrea pământ
Pe pământul meu..."
"Bine... [bine]
Aşa va fi mâine [mâine]
În zor de zi
Până unde o să ajungi mergând
Cu piciorul tău
Până acolo vei avea pământ"
Zise Dumnezeu...

Iar a doua zi din vise,
Omul nici măcar nu se trezise...
Ieşind pe poartă, a dispărut
Şi în loc s-o ia cu incetu'
A fugit cum nu fugise bietu'
În viaţa lui, până a căzut...
Tuc-tuc [tuc-tuc]
Se-aude-n zori
Tuc-tuc [tuc-tuc]
De mii de ori.
Nu e şansa cu păreri de rău
Pentru că din toate
Şansa care-i de la Dumnezeu
Doar o dată bate!
Doar o dată bate!...

cântec interpretat de Cleopatra Stratan, muzica de Pavel Stratan, versuri de Pavel Stratan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cuget neîntinat

Evanghelia cea Sfântă cine astăzi o trăieşte
E ferice acum de el căci viaţa o primeşte
Cine dar azi se hrăneşte din al Domnului Cuvânt
El trăieşte în lumină şi merge spre cerul sfânt
Căci se-ncrede-n Dumnezeu şi Scriptura o trăieşte
În viaţa lui de aici tot mai mult se curăţeşte
A lui cuget nentinat spre Cuvântul Celui Sfânt
Zi şi noapte se îndreaptă de aici de pe pământ
Evanghelia iubirii lui îi este căpătâi
Şi aleargă-n sfinţenie doar spre dragostea dintâi
Adevărul Sfânt al vieţii cine-l caută acum
E pe-a vieţii vii cărare şi Hristos îi este drum
Căci lumina sfânt-a vieţii prin Hristos doar ni se arată
Să trăim neprihănirea o viaţă fără pată

Numai cine dar veghează să trăiască viu Cuvântul
Are astăzi biruinţă căci Hristos îi este drumul
Evanghelia cea Sfântă nouă ne e azi destin
De aceea în lumină Domnului eu mă închin
Vreau a Ta împărăţie Tu Isuse să domneşti
Să ne fii stăpân în viaţă — odată să ne primeşti
Sus în cerurile sfinte pentru veci noi să-ţi slujim
Cei ce astăzi te chemăm vrem mireasă să îţi fim
Căci în inimă o Doamne pentru veci noi te dorim
Betania 10-11-2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul unui lup

Sunt doar un lup ce-n lumea lui trăieşte
Ştiind ce-i greu, ştiind ce e uşor,
Ştiind că timpul nu îmbătrâneşte
Decât pe-acei ce a trăi nu vor.

N-am teamă să trăiesc în libertate,
Şi să-mi asum ce ştiu că am făcut,
În lumea-aceasta, ce-n singurătate,
Pune-n mormânt chiar propriu ei trecut.

N-am semne şi puţini vor vrea să creadă
Că sunt cel ce a fost şi va tot fi,
Ce s-a lăsat pe sine să decadă
Ca să nu-şi ştie viaţa-n travesti.

Stau iar, acum, în margini de răscruce,
Şi tot privesc pe drum, în lung şi-n lat,
Un singur drum ştiu că mă poate duce
Spre adevărul ce-i deja-ntâmplat.

Spre înapoi nu-i niciodată calea
Prin care se trăieşte ce a fost,
Ci doar o formă de-a trăi mirarea
Că viaţa nu îşi are nici un rost.

Şi, cam la fel, spre stânga, văd pornirea
Unui vârtej ce nu e de oprit,
Care ucide tot, şi omenirea,
Minţind, în el, din plin, a nimerit.

Spre dreapta pot să merg fără să-mi pese
Că trec prin timp, voind să ocolesc
Conturul unei pregătite lese
De-a mă lega la gard să îl păzesc.

Doar înainte ştiu că mi se poate
Să fiu tot lup şi liber să trăiesc,
Să ştiu că-n viaţă pot avea de toate,
Destinul, întreit, să-l împlinesc.

Sunt doar un lup, ce-n lumea lui trăieşte,
Aşa-s văzut de cei nevăzători,
Şi după legea lumii, omeneşte,
Sunt aspru judecat, adeseori.

Dar tot mă simt, în forma cea mai pură,
Original, precum am fost creat,
Făcând, din drumul drept, o scurtătură
De pasul meu tăiată apăsat.

Şi ştiu, mergând la pas, cum trece noaptea,
Aşa cum ştiu câţi paşi fac într-o zi,
De-aceea, de-aş putea vorbi cu moartea,
De nemurirea mea i-aş poveşti.

Am stat prea mult, iar ultima răscruce
Îmi este dată să-mi reamintesc
Că mi se dă să duc doar ce pot duce,
Drumul să-l merg, uitând să mă opresc.

poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (30 august 2013)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer ca Isus

Sincer ca Isus

Prea sincer e Domnul Isus
Şi e prea adevărat
Căci tot ce Hristos ne-a spus
Din Cuvântul Lui de sus
Tatăl Sfânt — totul i-a dat

Isus este curăţia
Şi de ea El ne-a vorbit
Să moştenim veşnicia
Trăind harul şi iubirea
Lumină ne-a dăruit

Nu ne-a spus Domnul odată
Eu Lumina lumii sânt
De vrei viaţa ta curată
Să intri pe-a vieţii poartă
Trăieşte al Lui Cuvânt

Nimenea pe acest pământ
Aşa sincer n-a vorbit
Despre Tatăl — de Cuvânt
Şi ne-a spus ades — Eu sânt
Cel de Tatăl rânduit

Cât de buimăciţi am fost
Să nu-l credem pe Isus
Pe Cel ce-a tăiat un rost
Să rămânem toţi la post
S-ajungem în ceruri sus

El ne-a spus doar Adevărul
Cu Viaţa împletit
Ne-a descoperit misterul
Şi ne e şi acum ţelul
De Tatăl doar rânduit

Numai El e legătura
Dintre Tatăl şi omenire
El a împlinit Scriptura
Şi ne schimbă azi făptura
Şi prin har şi prin iubire

Numai El — Hristos Mesia
Ne-a vorbit de Dumnezeu
Şi ne-a spus că veşnicia
Ne-o oferă — bucuria
Noi să fim poporul Său

Prea sincer şi-n modestie
Domnul Isus ne-a vorbit
De Tatăl de veşncie
Şi de-a Lui Împărăţie
Ce nu are dar sfârşit

El ne-a spus că Dumnezeu
Ne iubeşte chiar pe toţi
Şi ne vrea popor al Său
Să fugim de tot ce-i rău
Să fim — înviaţi din morţi

Nimeni altul n-a vorbit
Ca Isus Mântuitorul
Viaţă ce ne-a dăruit
Pe Golgota răstignit
Să ne înplinească dorul

Numai El e izbăvirea
De păcate — fărdelegi
El e Viaţa şi iubirea
De-asemeni — neprihănirea
Viaţa sfântă de-o-nţelegi

În Hristos doar se găseşte
Adevărul — sfinţenia
El la sânu-i ne primeşte
De ascultăm — ne mântuieşte
Şi ne oferă veşnicia
06-01-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa noastră

Timpul trece şi ne schimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Visul cere povestire,
Speranţa spune că se poate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Omul le trăieşte toate.

Timpul trece şi ne schimbă,
Chiar de vrem să refuzăm,
Schimbarea-i una-n orice limbă,
Nu putem, în timp, să stăm,
Dar ascultă ce gândeşti,
Cum te-aştepţi, mereu, să fii,
Ia în calcul ce-ţi doreşti,
Tu alegi cum să devii.

Istoria vrea să ne-amintim,
Să invăţăm din ce a fost,
Să nu uităm ce povestim,
Să gasim, în lume, rost,
Să simţim cum s-a simţit,
Să retrăim momente-ntregi,
Să aflăm de ce-au murit...
Dar ce înveţi doar tu alegi.

Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Se hrăneşte din dorinţă.
Din simţiri ce nu se schimbă.
Se-ntreţine cu voinţă.
Nu se vede dar se simte
Fix aşa cum îţi doreşti,
La toţi diferă, ţine minte:
Tu decizi cum să iubeşti.

Cerul vrea doar să zâmbim,
Când eşti trist, el strânge nori,
Să luptăm, să strălucim,
Când plângi mult, el până-n zori.
Nu-ţi uita vreun sentiment,
Nu urî când poţi iubi,
Nu grăbi când totu-i lent,
Nu fii trist când poţi zâmbi.

Visul cere povestire,
Să-ţi ofere noi idei,
Să vezi altfel, să inspire,
Să te simţi aşa cum vrei,
Să ai tot ce-ţi poţi dori,
Să nu ai nimic închis,
Şi motive de-a zâmbi...
Asta-i viaţa, dar... în vis.

Speranţa spune că se poate,
Ne şopteşte s-aşteptăm,
Să nu vrem să dăm din coate,
Sau, în luptă, să cedăm.
Să nu te opreşti din zbor,
Poţi primi fără să ceri,
Nu te da bătut uşor,
Ai pierdut, când nu mai speri.

Dorinţa-şteaptă împlinire,
Dar c-un preţ, ca în poveşti,
Tre' să lupţi, să-ţi ieşi din fire,
... să obţii ce îţi doreşti.
Dar, doar una, de-ai avea,
... orice lucru, de păstrat.
Ce-ai schimba în lumea ta?
Ce-ţi doreşti cu-adevărat?

Omul le trăieşte toate,
Spuse cel, acum, citit,
Speră-n vise, fiindca poate,
Şi-n momente de zâmbit.
Îşi doreşte amintiri,
Iubind şi plutind pe-un nor,
Şi un vers, plin de simţiri:
Omu-i om sau cititor.

Omul le trăieşte toate,
Dorinţa-şteaptă împlinire,
Speranţa spune că se poate,
Visul cere povestire,
Cerul vrea doar să zâmbim,
Iubirea-n piept, nu stă... se plimbă,
Istoria vrea să ne-amintim,
Timpul trece şi ne schimbă.

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Unde, mândro, te-ai ascuns
De mă laşi fără răspuns?
Unde, mândro, ţi-este gândul
De-ţi duc dorul nopţi de-a rândul?
Eu mă zbat, mândra-mi dispare
Şi de mine habar n-are!
Mă zbat singur, ca un peşte,
Mândra nu mă mai iubeşte!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Mândro, de te prind cu altul,
Fac scandal să afle satul,
Dacă nu-mi vii înapoi
Singur-cuc zac în zăvoi!
Să nu zici că nu ţi-am spus
Că de boală sunt răpus,
De-oi pleca să nu mă plângi,
Doar durere-n piept să strângi!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Izbăvire vreau să-ţi fie
Izvorul de apă vie,
Numai ploaia când revarsă
Să-ţi sărute gura arsă,
Numai vântul când adie
Pletele ţi le mângâie,
Numai noaptea când coboară
În mantia-i te-nfăşoară,

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

Iară boarea cea tihnită
Să-ţi vrea noaptea liniştită,
Numai stelele din zori
Fie-ţi ochi strălucitori,
Să stăm tâmplă lângă tâmplă
Că-n final aşa se-ntâmplă:
Stelele, noaptea şi luna
Ne-or veghea întotdeauna!

Să fii, mândro, blestemată,
Nu mi te-ai păstrat curată,
Te-or mustra păreri de rău,
N-am putut să fiu al tău!
Iar de vrei să mă blestemi,
De nimic să nu te temi,
Doar de bunul Dumnezeu,
Sunt al Lui şi este-al meu!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu se simte călcând apăsat pe-o temelie trainică, şi nu pe-o himeră de-a tinereţii liber cugetătoare, omul nu-şi cunoaşte încă menirea.

citat celebru din Gogol
Adăugat de alexunder
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine nu cunoaşte dulceaţa dragostei de carte, nu poate măsura nici măreţia gloriei care prin ea trăieşte de-a lungul atâtor veacuri şi nu e în stare s-o măsoare decât cu viaţa unui om sau cel mult a doi oameni, căci mai departe de atâta nu-l duce amintirea.

citat din Baldassare Castiglione
Adăugat de Michelle Rosenberg
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul raţiunii naşte şi tâmpenii, nu numai monştri.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visare

Atât m-am plictisit în viaţa asta,
C-aş vrea s-adorm de-atâta plictiseală,
M-aş duce-n Iad ca să cunosc năpasta,
Apoi în Rai, aşa... de fandoseală!

Dar somnul să-mi fie visare clară,
În Iad doar să privesc împricinaţii,
Să văd stârpiţi, pentru întâia oară,
Slugoii dovediţi drept inculpaţii.

În trei decenii au sfidat poporul
Cum n-au făcut-o-naintaşii noştri,
Iar lui Satan să-i dau, cu drag, onorul,
Plocon-zălog, minciuna ăstor monştri.

În Rai, dacă mă duc, să nu am treabă,
Mă plimb prin locurile cu verdeaţă,
Durere, întristare, suspin, grabă
Să nu existe, cum erau în viaţă.

Să fie numai linişte şi pace,
Meleag plăcut în care să trăiască
Un neam de oameni cu origini dace
Ce n-au avut în gând să-l părăsească.

Trăim acum, familie unită,
În Europa cu atâtea naţii,
Nimic nu ne mai duce în ispită,
Decât să fim egali unii cu alţii.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e a ta putere

Profită de puterea ta
de-a alege ce vrei să faci,
şi fă bine acel lucru.
Profită de puterea ta
de-a iubi ceea ce-ţi place în viaţă
şi iubeşte cinstit.
Profită de puterea ta
de-a te plimba în pădure
şi de-a fi parte din natură.
Profită de puterea ta
de-a-ţi controla bine
şi cu grijă propria viaţă.
Nimeni altcineva nu poate
să facă asta pentru tine.
Profită de puterea ta
de-a-ţi face viaţa asta fericită.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!