Anotimpuri diferite

pentru oameni obişnuiţi
cu tălpile ninse de versuri
crude cu zăgazuri de verdeaţă
ating trupul tău de floare
desfăcută-n două părţi
aproape egale
o iarnă de şase luni întregi
şi o vară de jumătate de an
frâng o dimineaţă care stă
în cumpănă la antipozi
oamenii cad din ceruri
obrajii din vis sunt grinzi
de nori albaştri tainic strânşi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă

Îţi sunt obrajii limpeziţi de rouă
Şi tălpile de întuneric ninse.
Ating pe trupul tău din zori ne-nvinse
Uimita floare desfăcută-n două.

Pe coapse frâng tăceri în noi descinse.
Prin jilava surpare dată nouă
Ne asfinţesc păcatele şi plouă
Cu năluciri în dans năvalnic prinse.

Înlănţuiţi primim o dimineaţă
Şi rând pe rând zăgazurile cad.
Patu-i clădit din aştrii de verdeaţă,

Pereţii fac spre ceruri tainic vad,
Sălcii din vis sunt grinzi de nori pe viaţă,
Lumina clipei e-un feeric brad.

poezie de Adrian Munteanu din Tăcerea clipei (Sonete 1) (24 iunie 2004)
Adăugat de Adrian Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt inimi, doruri, visuri, cânt.
Oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere,
într-un fel în Ceruri, altfel pe Pământ.

Oamenii culeg gânduri semănate,
pentru visteria sufletului lor.
Cu ele plătesc zilele-adunate...
Bani... strânşi pentru pleoape ce se-nchid când mor.

Copiii de ieri, sorii dimineţii,
ca îngeri sau demoni asfinţim, pe rând.
Toţi venim Lumini, dar în dansul vieţii,
ne stingem c-un zâmbet sau sfârşim urlând.

Oamenii sunt cruci, oamenii sunt stele,
oamenii sunt nori, ploi, vânt şi durere...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În părţi egale

mă aseamăn cu ploaia care cade acum
şi ud înserarea care mă inundă...
e un alt mod de a mă exterioriza
ca să-mi amintesc de această iarnă ipohondră
ce dârdâie sub temperaturi primăvăratice

vreau să-mi aduc verile mai aproape de tâmple
să uit complet de orice frig ce se anunţă că va veni
să-mi fac planuri de vacanţă pentru augustul ce-l simt în mine
să mă închipui rege pentru o zi
şi să unesc anotimpurile într-unul singur
în patru părţi egale.

poezie de Bogdan Nicolae Groza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tracy: Mă întorc peste şase luni.
Isaac Davis: Şase luni? Glumeşti?
Tracy: Suntem de atâta timp împreună, ce are dacă lipsesc şase luni?
Isaac Davis: Lasă, nu mai fi aşa matură! Şase luni e mult! În şase luni, ai să joci acolo, ai să lucrezi cu actori şi regizori, ai să mergi la repetiţii, ai să ieşi cu oamenii respectivi, ai să iei prânzul cu ei, până să-ţi dai seama, se vor fi format nişte legături. Nu cred că vrei asta... În şase luni ai să fii o cu totul altă persoană.
Tracy: Păi şi nu vrei să trăiesc experienţa asta? Mai înainte erai foarte convingător.
Isaac Davis:... Ba da, dar ştii, nu vreau ca acel lucru care-mi place la tine să dispară.
Tracy: Trebuie să ajung la aeroport.
Isaac Davis: Haide, nu trebuie, chiar nu trebuie să pleci.
Tracy: De ce n-am avut discuţia asta săptămâna trecută?... Şase luni nu e mult. Nu toţi oamenii sunt influenţabili. Ar trebui să ai mai multă încredere în oameni.

replici din filmul artistic Manhattan, scenariu de Woody Allen (25 aprilie 1979)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două soiuri de oameni

Astăzi există două soiuri de oameni pe pământ,
Nu mai multe, jur asta pe tot ce am mai sfânt.

Nu doar păcătosul şi sfântul, pentru că, ascultaţi ce spun,
Cel bun e jumătate rău, iar cel rău e jumătate bun.

Nu doar săracul şi bogatul, iar pentru a aprecia averea unui om
Trebuie să-i cunoşti trupul şi mintea, şi sănătatea amintitului binom.

Nu doar cel smerit şi cel mândru – pe-al vieţii subţire fir
Cine se umflă-n pene nu-i decât umbra clipei, un trecător delir.

Nu doar cel fericit şi cel mâhnit, pentru că zborul anilor întins
Aduce fiecăruia partea lui de zâmbete şi partea lui de plâns.

Nu! Cele două soiuri de oameni, sunt – dacă nu mă crezi, verifică -
Oamenii care se sprijină şi oamenii care ridică.

Oriunde vei merge pe cele şapte continente – după unii, şase,
Vei afla că omenirea-i împărţită în doar aceste două clase.

Şi, îndeajuns de straniu, vei mai afla, cu mirare nu puţină,
Că la unul care ridică sunt alţi douăzeci care se sprijină.

Din care grup faci parte? Eşti unul dintre cei care nu-s o piedică?
Uşurezi umerii celor suprataxaţi de poverile pe care zilnic le ridică

Sau eşti cel care se sprijină şi care lasă pe alţii să ducă
Şi porţia ta de griji, de veghe şi de muncă?

poezie de Ella Wheeler Wilcox, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei albaştri

cuprind liniştea care mă cuprinde
pereţii de verdeaţă mă apucă
în crengi
ierburi plante cu năluciri perverse
arinii îşi dau ramurile cu fagii
peste mine
în jurul meu
sălciile nepieptănate primesc vizita
veveriţei cu ayahuasca în coadă
bradul frate cu pinul se scălămbăie
în ciobul de lună
felinarele a
prinse
de un tril de păsări trezite la primăvară vară
nu păstrează distanţa fizică
riscă un vis cu a
pus de soare
fotografiat de paparazzii aştri
lor de verdeaţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema

Ce sunt,, Moşi de vară, iarnă",
Vrea copilul să discearnă;
Cei de iarnă sunt mai buni,
Sunt mai... tineri cu trei luni!

(Moşii de iarnă – 6 martie 2021; Moşii de vară – 19 iunie 2021)

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea des în vers

e nemurirea pe rânduri depănată
de poetul suferind din te miri ce
îşi adună gânduri în oraşul agasat
de luna care e-o poemă în geamul
iubitei unde stau şi cântă iubiţii
opera se-nfiripă pentru ca lumea
s-o înţeleagă din zori până seara
târziu ating tâmplele ninse cu degete
ce mângâie pana limpezită de rouă

prea des recurg la vers prin jilave
iubiri prinse în dansuri năvalnice
frâng tăceri la ceasuri de seară
lângă un pahar într-un colţ afumat
de birt frământat de picioare nervoase

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rodion Romanovich Raskolnikov: Oamenii obişnuiţi trebuie să se supună legilor şi nu au dreptul să le calce pentru că, vedeţi dumneavoastră, ei sunt oameni obişnuiţi. Iar cei "deosebiţi" au dreptul să comită crime şi să calce orice lege, tocmai pentru că ei sunt oameni "deosebiţi".

replică celebră din Crimă şi pedeapsă de Dostoievski (1866)
Adăugat de Mona
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mor şi trăiesc

în pulberi fine aureolat
de un soare adus din infinit
în inima ta cerul
se crăpase în două
în nouă părţi sensibil egale
încă ne mai căutăm
facem lucruri frumoase
ne mai iubim orbi cum suntem
pietre tari care macină timpul
în clipe mai scurte decât frunza
de pelin un dor de tine mă trece
mă petrece o particulă cu zâmbet împlinit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă duc

vin şi nu stau pe gânduri
în zadar să mă frământ
dacă într-adevăr mă duc
în căutarea diamantului
aflat adânc în sufletul meu
vin când plec şi e cel mult
o criptogramă c-un tainic
cifru sau un cod secret
când mă duc vin cu gânduri
ce stau în cumpănă
răsturnate în citate din kant
şi socrate aranjate în creier
când mă duc ca un penel
muiat în culorile vieţii aştept
să vin clădind versuri pe foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dimineaţă

eram o ploaie mohorâtă de toamnă
şi mă scurgeam în pârâiaşe
pe vineţiile stânci colţoase
luam paiele şi le împleteam în cozi
îmi venea să mă sting în nisipul
întins greoi ca o blană de lup

azi dimineaţă mă stingeam
putred pe marginea unui fluviu
vişiniu care trecea printre degetele
unor zei ce se jucau cu timpul meu

azi dimineaţă m-au băut cerbii
şi caii albaştri sub vântul toamnei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt tot o jumătate

Sunt jumătate om bun, jumătate un nebun.
Voi fi bufon!?
Sunt jumătate de-un fel, jumătate cam tembel.
Voi fi afon!?
Sunt jumătate mai brun, jumătate mă răzbun.
Voi fi tiran!?
Sunt jumătate un chel, jumătate mai rebel. Gărână!?
Sunt jumătate cam gol, jumătate doar alcool.
Voi fi pahar!?
Sunt jumătate făcut scrum, jumătate tutun.
Voi fi murdar!?
Sunt jumătate din stol, jumătate un dropgol.
Voi fi ecran!?
Sunt jumătate doar fum, jumătate la Neptun. Fântână!?
Sunt jumătate de dor, jumătate mă dor.
Voi fi înger!?
Sunt jumătate de ger, jumătate am cancer.
Voi fi Sânger!?
Sunt jumătate pe nor, jumătate te ador.
Voi fi zombi!?
Sunt jumătate ce cer, jumătate ce nu cer. Ţărână!?
Sunt jumătate de zor, jumătate parcă mor.
Voi fi demon!?
Sunt jumătate de stoc, jumătate de batoc.
Voi fi hormon!?
Sunt jumătate cum hor, jumătate din amor.
Voi fi ambii!?
Sunt jumătate pe foc, jumătate sub un toc, stăpână!

Sunt tot ceea ce nu eşti; Evă, când îmi lipseşti.
Îmi lipseşti?

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri

Sunt versuri si versuri.
Sunt versuri in care ne regasim,
Sunt versuri in care retraim
clipe de dragoste,
Sunt versuri cu ura,
Sunt versuri de dor
si de amor,
Sunt versuri haioase,
Sunt versuri frumoase,
Sunt versuri hidoase,
Sunt versuri de jale,
Sunt versuri normale,
Sunt versuri ce dor,
Sunt.....
In fine,
Nici un vers nu e ca tine.

poezie de Adriana Petre
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echipă

Votară-n unanimitate
Ca prima ce se acordase
S-o facă părţi egale - şase -
Iar şeful... să le ia pe toate.

epigramă de Dumitru Andreca din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se gândi

la femeia pe care o ţinea
în mâna stângă când o picta
cu mâna dreaptă goală
atingând trupul cu obrajii
plini de lacrimi frânt în tăceri
se gândi la femeia cu oase mari
care avea în birou un cais în ghiveci
îl văzuse pe roşcat în oglindă
cum o pândea când o desena
fără haine în mijlocul
unui pat dublu executat
din blănuri de urşi polari
vânaţi de emirii sau şeicii
care umblau cu tălpile încinse
pe nisipul dat prin sită

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coupe-papier-ul

cu lamă de toledo taie
firul în patru şi foaia
în două părţi egale
plicul nu scapă nici el
aproape că ai vătămat
scrisoarea cu litere mărunte
parfumată din belşug

coupe-papier-ul cu mâner
de fildeş folosit într-o crimă
pasională în biblioteca cu volume
vechi de la începutul lumii
îl aşezi alături de tratatul de filosofie
smuls din lama coupe-papier-ului
ascuţit la polizorul cu piatră ponce

coupe-papier-ul taie sentimentul
de vinovăţie după cearta
riguroasă cu femeia-dragon
scurtezi lehamitea adunată
de la începutul relaţiei iscată
de felia de pizza cu ciuperci

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şase ani şi jumătate

Sunt şase ani şi jumătate,
De când mă rog într-un suspin
Şi atâtea patimi, port în spate,
La poza ei... când mă închin.

Atât mi-a mai rămas pe lume,
Tablou-acesta... prăfuit,
Ce-mi spune într-un fel anume
Ce mult, tu mamă, m-ai iubit.

Sunt şase ani şi jumătate,
De când copil, eu, nu mai sunt,
Te-nvaţă viaţa... cu de toate,
Iar tu măicuţă, eşti pământ.

Lumina-i veşnic, lângă cruce
Şi flori şi apă şi amar,
Atât... eu îţi mai pot aduce,
Restu-i o zbatere-n zadar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

o istorioară tare veche
spusă cu versuri naive:
ea pleca la ceruri cântând
ridicându-se din râpi şi gropi
cu frigul celui care a murit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!